KorAP: Find »[drukola/base=trompetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...52 >

1,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

pleci? Unde să pleci? De ce să pleci? Vrei să te prindă? Vrei să te spânzure careva? Aici e bine, e așa de bine, vezi și tu că e bine, aici nu ne găsește nimeni o sută de ani. PARASCHIV (Pune trompeta în cui.): M-am hotărât. Deseară plec. MACABEUS (Tremurător, umil.): Cum o să pleci? Unde să pleci? PARASCHIV: M-am săturat. Mă duc. MACABEUS: Nu te cred. PARASCHIV: Ai să vezi. (Pauză; PARASCHIV începe să curețe cartofi și să-i arunce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu... PARASCHIV: Te simți ușor? Te simți ca o pasăre? Parcă n-ai avea nevoie de nimic? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Aha... Asta era... MACABEUS (Icnește senin.) PARASCHIV: Vrei să vin lângă tine? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Vin, Maco, vin... (Își ia trompeta și vine lângă MACABEUS; îi ia capul în brațe.) PARASCHIV: Așa... (Îl mângâie pe cap.) Așa e bine? MACABEUS: Da... PARASCHIV (Îi scarpină ușor scăfârlia.): Și eu mă simt ca o pasăre... Auzi, Maco? Și eu mă simt ușor... MACABEUS

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
da... PARASCHIV: Îți place așa? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Dormi... Dormi că eu te scarpin... MACABEUS: Da... (Pauză; respirația lui MACABEUS; PARASCHIV îl scarpină în cap și-i mângâie din când în când tâmplele.) MACABEUS: Auzi... PARASCHIV: Ce-i, Maco... MACABEUS: Trompeta aia... PARASCHIV: Ce-i cu ea? MACABEUS: E lângă tine? PARASCHIV: E aici. (Pauză.) Ce vrei cu ea? MACABEUS: Știi... Poate... PARASCHIV: Ce? MACABEUS: Mă gândeam... poate că vrei să cânți... poate că vrei să-mi cânți bucata aia... pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
bucata aia pe care tu... Știi? PARASCHIV: Știu, știu... MACABEUS: O cânți? PARASCHIV: Da’ n-o să te lase să dormi... MACABEUS: O să dorm, o să dorm... O să dorm pe ea... PARASCHIV: Bine... MACABEUS: O cânți? PARASCHIV: O cânt încet... Își potrivește trompeta și începe să cânte; lumina scade treptat; lumânarea se va stinge singură în timp ce PARASCHIV cântă; cei doi sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin crăpăturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
stinge singură în timp ce PARASCHIV cântă; cei doi sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin crăpăturile chepengului și ale tavanului. MACABEUS și PARASCHIV dorm aproape îmbrățișați. Trompeta lipită de ei. Somn senin, respirații calme. De departe se aud bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai încet decât în cazurile precedente, se vor apropia semnele celei de-a treia apocalipse. Pe aceste semne sporadice, undeva, sus, se aud pași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
omori îți crap capul! PARASCHIV: N-ai decât... MACABEUS (Rugător, fierbinte.): Trebuie să-l omori... Dacă nu-l omori tu, te omoară el... PARASCHIV (Făcut ghem.): N-are decât. MACABEUS: Taci! (Explozii apropiate, haosul în dezlănțuire.) PARASCHIV: Mi se înfundă trompeta! MACABEUS: Taci, taci... Se adună rău... PARASCHIV: A plecat? MACABEUS: I-e frică... Își caută și el un adăpost... PARASCHIV: Mă duc să-i dau drumul... MACABEUS: Nu. PARASCHIV: I-o fi foame... MACABEUS: Nu. Auzi? PARASCHIV: Ce? MACABEUS: A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de treabă... Că-și scot ochii unul altuia fără să știe și că de acu o să călcăm pe ochi... INAMICUL (Trage o dușcă, jubilează.): Da! Da! PARASCHIV (În transă.): Mai zice că dacă noi ne ducem pe jos... așa... cu trompeta subsuoară... ei or să ne vadă și or să înțeleagă... Și că ei nu știu nici să miroasă o floare... Că au una singură și nici nu știu ce este ea, de fapt... dacă nu cumva e câine... INAMICUL (În culmea jubilației

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ziduri și că vor râde... că-și vor ține femeile de țâțe și le vor bate cu câte o floare peste cap... INAMICUL (Alergând, buimac, lângă PARASCHIV.): Zice că noi, că noi... chiar în seara asta... trebuie să cântăm din trompetă... să dăm semnalul... să se afle că ochiul omului a zvonit și că s-a deschis... INAMICUL (Alergând, rostogolindu-se, căzând peste MACABEUS.): Zice că da, că vom cânta din trompetă, că vom da semnalul... pentru o mie de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
noi... chiar în seara asta... trebuie să cântăm din trompetă... să dăm semnalul... să se afle că ochiul omului a zvonit și că s-a deschis... INAMICUL (Alergând, rostogolindu-se, căzând peste MACABEUS.): Zice că da, că vom cânta din trompetă, că vom da semnalul... pentru o mie de ani... pentru o mie de cai albi... Că le vom deschide ochiul cel negru cu floarea... INAMICUL (Alergând la PARASCHIV.): Zice, da, zice... că noi... noi suntem gata... INAMICUL (Alergând la MACABEUS

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de pâine... Că jumătate ți-a mâncat-o șarpele, fără să știi... Că n-ai să știi niciodată când șarpele îți vrea răul și când îți vrea binele și când îți vreau răul... Că da... Șarpele, el a sunat din trompetă atunci când a început măcelul... Șarpele a sunat... A sunat din gura lui MACABEUS, că MACABEUS își ține șarpele în gură... (Pauză. MACABEUS penitent.) S-au măcelărit șerpii între ei! Auzi? Auzi cum zvâcnesc? Uite-o! Uite o jumătate de șarpe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cerne prin tavan și prin chepengul care e deschis; se retrag și mai în adâncul încăperii, sprijiniți de pereți, la distanță unii de alții; pauză; fiecare își găsește ceva de făcut; MACABEUS și-a aprins o țigară; PARASCHIV își lustruiește trompeta; INAMICUL fluieră încet.) MACABEUS: Ș-acum? INAMICUL: Așteptăm. MACABEUS: Crezi c-o să meargă? INAMICUL: O să meargă. (Pauză.) PARASCHIV: Știi tu? INAMICUL: Știu eu. PARASCHIV: Știi tu drumurile? INAMICUL: Știu toate drumurile... (Pauză.) MACABEUS: Mi-ar plăcea un loc cu iarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
s-a luminat puțin... PARASCHIV: Taci... Vezi poate poți dormi. MACABEUS: Să văd.... (Se întoarce și el de câteva ori, își caută un loc bun de somn; respirație lentă.) (Pauză.) MACABEUS (Tresare iar.): Hei! PARASCHIV (Care tot timpul își mângâie trompeta.): Ce mai e? MACABEUS (Privind spre chepeng.): Parc-a răsărit o stea... O vezi? PARASCHIV: O văd. MACABEUS: Deci am dreptate... PARASCHIV: Ai... MACABEUS: Vezi? (Se așază la loc.) (Pauză.) INAMICUL (Care, de câtva timp, fluieră încet melodia pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Privind spre chepeng.): Parc-a răsărit o stea... O vezi? PARASCHIV: O văd. MACABEUS: Deci am dreptate... PARASCHIV: Ai... MACABEUS: Vezi? (Se așază la loc.) (Pauză.) INAMICUL (Care, de câtva timp, fluieră încet melodia pe care o cânta PARASCHIV la trompetă; se oprește.): Chiar a răsărit o stea? PARASCHIV: A răsărit. INAMICUL (Așezându-se pentru somn.): Să mă trezești când o să iasă soarele... PARASCHIV: Te trezesc. (Pauză; MACABEUS respiră ca un prunc; după un timp, INAMICUL respiră și el ca și cum ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
un timp, INAMICUL respiră și el ca și cum ar fi adormit; PARASCHIV se ridică, face câțiva pași, bea apă, se uită la cer; se întoarce, se așază turcește, oarecum între cei doi, formând împreună cu trupurile lor adormite un triunghi; își potrivește trompeta și începe să cânte ușor, nebănuit de ușor; melodia urcă, tot mai viguroasă, pătrunde în fiecare lucru, răvășește întunericul, fiecare fibră, fiecare celulă nervoasă; PARASCHIV cântă mult în felul acesta; după un timp, în cadrul chepengului se vede o umbră; PARASCHIV

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
încăperii; îi rostogolește pe rând, pe cei trei, cu piciorul, îi caută de eventuale obiecte de valoare; e silit să treacă de la unul la altul fără a putea lua nimic; se hotărăște să urce scara; mai aruncă o privire; vede trompeta; se întoarce, o ia, și-o pune sub centură și, cu automatul de gât, începe să urce treptele; urcă încet, calm, plictisit; ajunge aproape de chepeng; pune mâna pe mânerul chepengului; ÎN ACEST MOMENT REIZBUCNEȘTE SUNETUL TROMPETEI; brusc, venind din lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aruncă o privire; vede trompeta; se întoarce, o ia, și-o pune sub centură și, cu automatul de gât, începe să urce treptele; urcă încet, calm, plictisit; ajunge aproape de chepeng; pune mâna pe mânerul chepengului; ÎN ACEST MOMENT REIZBUCNEȘTE SUNETUL TROMPETEI; brusc, venind din lucruri, din întuneric, din lumânarea de pe masă, din cadavrele celor trei, reizbucnește melodia, puternică, tremurătoare, triumfătoare, intrând în toți porii și jupuind toate celulele nervoase; SOLDATUL BINE ECHIPAT se sperie, se sperie cumplit de tot, face o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de tot, face o mișcare de întoarcere, în această mișcare își scapă un picior, scara se prăbușește, soldatul își pierde echilibrul, alunecă de tot, chepengul cade și SOLDATUL BINE ECHIPAT rămâne agățat de chepeng, cu mitraliera la gât și cu trompeta după curea; se zvârcolește de câteva ori, apoi se liniștește, strivit de melodia care ia în posesie universul; ultima imagine: SOLDATUL BINE ECHIPAT agățat de mânerul chepengului; cele trei cadavre în sânge; melodia, tot mai puternică, triumfând peste specia umană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
noi! Cânta numai fanfara... În parcul municipal... Și numai duminica... (Țipăt apoplectic.) Numai duminica! Numai duminica! BĂTRÎNUL CU BASTON (Se asociază acestui strigăt de protest.): Numai duminica! Numai duminica! (BĂRBATUL CU ZIARUL își folosește ziarul făcut sul ca pe o trompetă și începe să facă pe omul-orchestră, în timp ce DOAMNA CU VOAL și BĂTRÎNUL CU BASTON continuă să strige.) DOAMNA CU VOAL (Lovind cu picioarele tot mai tare în pământ.): Numai duminica! Numai duminica! BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind cu bastonul în pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mult mârâie decât cântă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai auzit-o tu cântând? HAMALUL: Da. Seara stăm aici, pe peron, jucăm zaruri. De fapt, numai ne prefacem că jucăm zaruri... O ascultăm pe ea, cum cântă. Uneori cântă și Bruno, la trompetă. (Începe să curețe șinele de cale ferată.) Și domnul Kapunta știe să cânte la trompetă. Domnul Kapunta cântă însă mai rar, o dată la câțiva ani. Se închide în odaia de sus și cântă câte o noapte întreagă... O noapte întreagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
stăm aici, pe peron, jucăm zaruri. De fapt, numai ne prefacem că jucăm zaruri... O ascultăm pe ea, cum cântă. Uneori cântă și Bruno, la trompetă. (Începe să curețe șinele de cale ferată.) Și domnul Kapunta știe să cânte la trompetă. Domnul Kapunta cântă însă mai rar, o dată la câțiva ani. Se închide în odaia de sus și cântă câte o noapte întreagă... O noapte întreagă, o dată la trei, patru ani... tot e ceva. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se așază pe marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

direct aici la închisoare. Și... într-adevăr, e o scrisoare curioasă. S-o las să fie văzută integral. Dragă Howard, Disciplina de-o viață se năruie acum asemenea zidurilor de legendă ale Ierihon-ului. Cine este Iosua și ce melodie cântă trompetele lui? Ce n-aș da să știu. Muzica divină care a făcut asemenea prăpăd cu niște ziduri atât de vechi nu este zgomotoasă. Este estompată, difuză și stranie. Ar putea fi oare muzica propriei mele conștiințe? De lucrul acesta mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847

poate vântul? Înflorită-n zori trompeta-îngerului - Câtă liniște! În lumea poeziei trăită de Tania Nicolescu florile nu pot înflori decât în liniște. Frumusețea denumirii de către-un poet anonim, cine știe când, a unei flori se adaugă paradoxului - de mare finețe: trompeta dăruind liniște. Nimic spus, nimic de prisos, atât: înflorită-n zori/ trompeta-îngerului/ câtă liniște. Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Un poem plin de tristețe și totuși duios! Efemeritate vieții (scoicile goale) se-ngemănează cu speranța păstrării clipei (ultimul

BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac zarvă speriind hoții Melci pe firele de iarbă legănați de vânt - iar visez la zbor Înflorită-n zori trompeta îngerului - câtă liniște Pisoiul vărgat strecurându-se-n iarbă - alt joc de fluturi Răcoarea din zori - înfioratele ape nasc sori gemeni Sub unda rece umbra firului întins - curcubeul prins În lanul de orz vântul cântec de flaut - șerpii unduiesc Când

BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186

încheieturile, ca și cum ar fi fost scufundat într-o apă plină cu cuburi de gheață... Mâna Magicianului îl apucă de urechi, îl ridică în aer, apoi îl introduse în joben, în vreme ce spectatorii tropăiau, fluierau și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse

Roman care se scria singur by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
dar nu mă pot abține, ești de tot râsul, ar trebui să te angajezi la circ, oricum mă îndoiesc că vei mai scrie vreodată ceva. Doamnelor și domnilor, romanul vieții sale se va opri direct în recycle bin, să sune trompetele! Scriitorul însuși, doamnelor și domnilor, se va ascunde în recycle bin și acolo își va trăi restul zilelor unei vieți de tot rahatul. - Vezi să nu! Strigătul care îi ieșise din gură odată cu aerul expirat îl dezmetici. Alerga în continuare

Roman care se scria singur by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]