844 matches
-
al IV-lea î.Hr.). Or, Epicur creează Grădina cu vreo douăzeci de ani mai târziu, în 305-306, într-o perioadă în care conjunctura politică sumbră își poate găsi antidotul în secesiunea efectuată undeva la adăpost, în această microsocietate electivă. Lumea trosnește din încheieturi? Civilizația se prăbușește? Războaiele, foametea, abuzurile și corupția minează cotidianul? Politica și politicienii ne dezamăgesc? Bunurile materiale înstrăinează, înșală și jalonează drumuri fără ieșire? Munca nu oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață societatea despre
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. Întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. Între 60 și 150, niște evangheliști lucrează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
inexistent în nuvela lui Caragiale interpretată de Valeria Seciu) pentru fratele lui mai mic, Iancu (Ion Caramitru), hangiul Stavrache (Liviu Rozorea) va fi bântuit de imaginea acestuia, până în pragul demenței. Când până și viscolul ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân. Alexa Visarion aplică nuvelei-sursă același tratament ca și "năpăstuiților" din piesă: toate detaliile pitorești sunt îndepărtate rând pe rând, precum foile de ceapă, până la miezul esențializat. Măreția simplității. Filmul reprezintă o mărturie a propriilor obsesii ale regizorului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un întreg atelier de duhuri rele. Aici se nasc liliecii, care mănîncă din nafură; aici își fac plan strigoii, care în special o stăpînesc de după sfințitul soarelui pînă în cîntători*. Cine cade în biserică în anul acela moare. Bîrnă Cînd trosnesc bîrnele de la casă e semn rău. Blagoveștenie A doua zi de Blagoveștenie [Bunavestire] nu se lucrează, că sînt părinții blagoveștenilor și e rău de lingoare*. Blestem E bine ca tot omul să aibă inel în deget, ca să nu se lege
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o iei într-o să rbătoare și s-o arunci pe o apă curgătoare. Cînd icoana cade din cui așa, de la sine, e semn de moarte. i Cînd plesnește icoana, se crede că este cea mai mare nenorocire a casei. Cînd trosnește icoana e rău de moarte. Icoana cînd s-o ciocni cu păretele nu este semn bun. E foarte aleasă pomana cînd o faci cu o icoană. După icoana ce a stat pe pieptul mortului stă patruzeci de zile sufletul lui
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
crede că, dacă intră cineva într-o casă și i se pare că miroase a tămîie, în acea casă va muri cineva. Cînd se strică blidele din casă e semn de moarte. Cînd lucruri din casă (masă, scaun, dulap etc.) trosnesc așa, din senin, e rău de moarte. Cînd cade oglinda din cui și se strică e semn de moarte. Dacă vreo icoană sau altceva din biserică se crapă e semn că unul din preoții acelei biserici va muri. Se crede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să se uite în oglindă, căci cînd va fi mare va ieși un curvar. Dacă visează cineva că așază oglinda, apoi se zice că acela în curînd va plînge. Oglinda care crapă în două fără pricină vestește moarte. (Gh.F.C.) Cînd trosnesc mobilele în casă sau cade oglinda din cui, moare cineva. (Gh.F.C.) Dacă copilul se uită noaptea în oglindă, va fi gîngav. (Gh.F.C.) Să nu mănînci privind în oglindă, că îți mănînci norocul. (Gh.F.C.) 263 Om De omul roșu, spîn și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pune capăt tratativelor (pentru deznodămînt, în sensul propriu al cuvîntului: cine să ia pe Ileana, dintre cei trei frați merituoși): "-Doamne! măria ta, cum sunteți dumneavoastră bărbații! (...) stau și v-ascult de-atîta amar de vreme... am căscat de mi-a trosnit fălcile. Ce mai tura-vura...vorbă lungă degeaba? Iaca, o s-o ia ăl de l-o iubi fata, că dreptul lui e!" Diplomația Efimiței unită cu decizia rapidă a mamițelor din Momentele și schițele artistului. În spiritul lui, vom salva de la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un unchi în America, a trebuit să se mulțumească cu o mătușe în Europa. Și-a făcut studiile la școala lumii - unde nu se cer examene. Particularități: Meloman; ureche, memorie și gust muzical bine dezvoltate. Superstițios; îi place să-i trosnească chibriturile; e semn că vin bani, de aceea nu uită niciodată să le usuce, înainte de a le întrebuința. (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 368 369). Am început acest capitol introductiv în opera lui Caragiale cu un scurt
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Liniile de portret ale actantului liric predilect sunt trasate cel mai bine în finalul poemului Demonul om: " Poetul scria un poem în umbra/ mai deasă decât norul de noapte,/ deasupra paginii albe/ aștepta cu mâna-mpietrită/ El n-auzea cum trosnesc în câmpie/ copacii, răriți odată cu viața,/ nici cum printre arbori răsună dictarea/ N-auzea decât cuvintele sale/ Și totuși afară se-ascunde lumina,/ se clatină-n margini de roșu aprins/ Afară se află lumina, fără-ndoială,/ și apa din lacuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
când, ne schimbăm locul/ Să nu amorțim cu noaptea-n cap.// Mulți suntem câți saci avem în sănii,/ Am trecut prin miezul nopții plaiul,/ Fiecare după sacul lui,/ Să nu-i schimbe cineva mălaiul.// Roata morii stă înțepenită,/ Râul înghețat trosnește-n vânt,/ Boii i-am legat de stâlpii porții/ Și aștept să-i scoată din pământ.// Gerul se asprește și le-ngheață botul,/ Întunericul e neclintit,/ Parc-a mers și timpul după roata morii/ Și la miezul nopții s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și se inserează în curgere. Pasul ei hotărît răsună pe pămîntul tare, ghetele ei cu șireturi și tocuri groase sunt lustruite ca saboții unei iepe de gală. Orașul se învață prin corp și se regăsește prin el, pașii răsună și trosnesc așa cum nu ar putea-o face pe pămîntul suplu din cealaltă țară. La Paris, Claire îl întîlnește pe Alain, un consătean, care însă nu așteaptă decît să se întoarcă acasă, de cîte ori are ocazia; trăiește la unison cu părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un pumn strașnic în furca pieptului, așa că Stavrache șovăind nu-l mai ajunse cu mâinile și se prăbuși ca un taur, scrâșnind și răgând". Natura răspunde pe aceeași notă a haosului maladiv: "Viscolul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân". Legat fedeleș, Stavrache renunță, în cele din urmă, la luptă, dar și cei doi adversari se văd constrânși să se resemneze în fața implacabilului întâmplării. "N-am noroc" sunt cuvintele fatidice pronunțate de popă, care sintetizează deznodământul. O
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Domnul Dumnezeul nostru, l-a înzestrat cu har și putere. Este slujitorul sfintei treimi și luminii. După această întâmplare toată lumea s-a liniștit. Timpul trecea în liniște și pace, Rafael creștea învățând la curtea contelui, după obiceiurile acelor vremuri. Mobila trosnea mutându-și mereu locul, diverse obiecte zburau prin cameră, după care se așezau la locul de unde plecau, ușile și ferestrele se deschideau sau închideau singure, lumânările policandrelor se aprindeau singure, neaprinse de nimeni, clavecinul și trompeta cântau melodii superbe, fără ca
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
scaun și mi-am aranjat pe ea cărțile cu care venisem, hârtia, sticla cu cerneală și stiloul. Aveam ceva bani în buzunar de care însă n-aveam nevoie, fiindcă atât odaia cât și masa erau gratuite, focul ardea în sobă trosnind și mă simțeam cu desăvârșire singur și fericit de tinerețea mea. Venisem acolo la recomandarea ministerului de unde plecasem, a lui Minai Novicov, care mă simpatiza. El citea presa literară și în general toată presa și fără să-l cunosc mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și ei o odaie cu trei copii. Lucrează la Depozitul sanitar, încarcă, descarcă... "Găsim noi", zice. Mi-a plăcut de el că nu pălăvrăgea... Sta, așa, pe gânduri și bea tutun, îi plăcea să-și răsucească încet foița și să trosnească tabachera. Mă așteptam să mă cheme la el, cum auzisem că se întîmplă și știam că trebuie să mă feresc. Nu m-a chemat, m-a dus la Obor, să-mi arate tiribombele și am intrat și într-o baracă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
De ce să strici dulapul? zic, hai la mine. Nici nu m-auzea. A pus mâna pe-un topot și s-a apucat de treabă. Dulapul sfârtecat făcea un zgomot groaznic. Dobrinescu era din ce în ce mai vesel. În curând focul începu să ardă trosnind în sobă și odaia se încălzi. Mă dezbrăcai de palton. Râdeam amândoi. Destuparăm sticla vârând dopul înăuntru și ciocnirăm, el cu o ceașcă, eu cu singurul pahar pe care îl avea. - Nici eu nu mai stau la școală după ce îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înghețată. Janine simțea cum o năpădește frigul, pe măsură ce febra urca. Respira'greu, sângele îi zvâcnea în vine, dar nu izbutea să se încălzească; o teamă neștiută creștea în ea. Se răsucea pe toate părțile în patul vechi de fier care trosnea sub greutatea ei. Nu, nu voia să se îmbolnăvească. Bărbatul ei dormea și trebuia să doarmă și ea, cu orice preț. Prin ferestruică pătrundeau zgomotele înăbușite ale orașului. Vechile gramofoane din cafenelele maure îngânau melodii pe care le recunoștea vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o primejdie mare trecută cu bine. Drumul i se părea mai ușor înapoi, la deal, de cum fusese înainte, la vale. Numai vremea nu se clintea din loc, parcă o mână grea ar fi oprit minutarele ceasului ceresc. Într-un târziu trosniră câteva împușcături, aproape, în față. Zgomotul se prelungi cu ecouri din ce în ce mai moi. " Am ajuns!... Slavă Domnului!" își zise Bologa, ca și când pocnetele de arme i-ar fi vestit bucurie. Dar bucuria i se înecă pe dată într-un noian de gânduri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tale însậngerate deja de boarea morții? Nu cumva, în disperarea despărțirii tale, ai strecurat ceva din veninul morții în sufletul celui rămas să poarte zilnic flori la un mormậnt rece și gol? Vậntul de toamnă suflă frunzele uscate, viforul iernii trosnește crengile prunilor din țințirim și odată cu ele moare încet-încet și sufletul dragului meu Yon... Dar, murim de fiecare dată spre a renaște, nu? Iubirea mea, Yoane, nici măcar nu moare! Ea e de altă sorginte, făcută să dăinuie veșnic, pentru că Dumnezeu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
este vorba despre tine, cel care citești. Deci ești singur, trăiești singur în casa asta de zece ani și știi că zgomotul nu poate să îl facă altcineva, ci doar casa însăși. Dar casele nu fac zgomote din astea, casele trosnesc, pârâie. Asta ce auzi e un zgomot parcă făcut de cineva care umblă prin casă. Și tu, adică eu, că despre mine vorbesc, nu crezi în fantome. Deci este un zgomot clar, ca de la o ființă care trăiește acolo. Nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bombănea Angela în drum spre casă. Trecând prin fața cofetăriei intră înăuntru și simți nevoia imperioasă de a comunica cu cineva. Tăcerea o sufoca. în cofetărie erau doar câțiva clienți, se așeză la cea mai apropriată masă de sobă în care trosnea un foc bun de lemne. Până ce era să-i servească cafeaua, ea își aprinse o țigară. Eva de așeză cu ea la masă și primul lucru pe care îl făcu, o întrebă dacă mai știe ceva de tânărul inginer, despre
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a fiicei sale, lucru care nu îi displăcu. Era înalt, subțirel, blond, ochii albaștri, cărora le lipsea seninătatea și blândețea soțului ei. După ce le servi cina doamna Neli le pregăti o cameră, făcând un foc bun, în care lemnele groase trosneau. Oana mai rămase puțin în bucătărie, povestind cu doamna Neli, pe care a început să o îndrăgească, sentiment pe care îl simți și Eugen. Ea îi spuse și despre copilăria petrecută de soțul ei alături de tatăl său vitreg. Bătrâna doamnă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un acces de euforie, când Îi crapă capul. Sângele țâșnește cu presiune, ca dintr-o doză de suc acidulat nici o cascadă uleioasă Îi acoperă fața, aruncându-mă Într-o stare de frenezie: Îl lovesc cu sete În cap și-i trosnește craniul, se crapă, și Îmi Înfig ciocanul cu vârful despicat În materia creierului lui și pute, dar asta numai pentru că el se pișă și se cacă, și aburii aderă rapid la aerul tihnit al iernii, pe când eu smulg ciocanul scoțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
umple cu mai mulți centimetri de pulă de primă mână. Iar dacă iea nu te satisface, te duci și dai la buci n altă parte. Știu că acum aș putea să mă duc și să dau la buci uite-așa, trosnesc din degete În fața lui, făcându-l să zvâcnească pe scaun, adică dacaș vrea. Chiar crezi că-i așa ușor? — Binențeles că e al dracu de ușor. Sunt multe pizde excitate, să-mi bag pula. În orașuăsta, În orice rahat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]