852 matches
-
femei, Naomi Ionică, Cristina Popa și Georgiana Rusuleț ni se înfățișează împotmolite într-un stadiu al jocurilor literare puerile. Naomi Ionică îl imită pe Urmuz: „Din când în când Fantazia și Omul Koleopter se iubeau într-un butoi, până când butoiul trosnea.“ Cristina Popa încearcă, fără mare succes, să facă poezie din proza vieții de fiecare zi: „1. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / bătrâna cu sacoșa pătată de vreme / iese încet, încet din «Meli Melo». // 2. Văd prin geamul prăfuit al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al literaturii, încearcă, în romanul Legea conservării scaunului (Eubeea, Timișoara, 2005), să practice dezinvoltura, imaginându-și dialogurile jucăușe ale unor intelectuali. Este însă o dezinvoltură eșuată, ca aceea a unei gospodine trupeșe, care, angajându-se într-o piruetă, face să trosnească podeaua sub ea: „Băi, Cezărică [întreabă Tolea], pe un’te învârți? tot cauți? Tot cauți și nu găsești, hi, hi. Io, tot cu zdroaba, râde Cezar. Pensez înțelepciuni.“ Suferint ´ a in stare bruta Romanul Drumul vulpii de Elena Radu (Alpha
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În urmă o dată. Din tufe se vedeau părul roșu și nasul gros. Regretabil, nu exista nici o șansă să ia cămașa. Șosetele Împuțite de lână da. Pe acelea le dorise rău. Era prea slăbit ca să care prada departe. Șezuse sub copacii trosnind de iarnă și mâncase pâinea neamțului. Cu ea, luase zăpadă În gură ca să ajute la Înghițit, care era dificil. Nu avea salivă. Lucrul fără Îndoială că s-ar fi Întâmplat diferit altuia, unui om care mânca, bea, fuma și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
omul de la Volkssturm nu se mai ciorovăia cu Dumnezeu, nu-și mai înjura vecinul, nu mai voia să plătească nici o socoteală rămasă deschisă. Numai voci rusești, între timp la distanță. Cineva a râs, părea un om cumsecade. Deoarece crengile uscate trosneau din cale-afară de tare, tunarul-tanchist rămas în viață n-a mai vrut să se târască înainte, așa cum fusese instruit. El a făcut pe mortul, ca și când ar fi putut scăpa astfel de mersul istoriei, deși, cu pistolul lui automat italienesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-l cheme la ea „Vino, băiețaș! Primești un gălbenuș frecat cu zahăr, la pahar“, dar rămâne singur cuc în pădurea întunecată, până când se întâmplă de-adevăratelea ceva. Am auzit pași sau ceva care lăsa să se bănuiască pași. Crengi care trosneau pe pământul pădurii. Vreun animal mai mare? Vreo scroafă de mistreț? Poate chiar inorogul? Oare am rămas locului și am evitat să fac vreun zgomot, s-a oprit oare în loc și acela, animal, om sau ființă fantastică, orice o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ne mai privim o dată și ne întrebăm fără de glas ce s-a întâmplat. Apoi, uităm de tot incidentul și ne îndreptăm spre iaz. Mergem pe cărarea din grădina mea și porumbii ne taie fețele și brațele cu sulițele frunzelor. Porumbii trosnesc sub trupurile noastre și mama ne strigă din ogradă să nu mai fugim. Parca poți, când te inundă atâta frumusețe și atâta rai?... Ne aruncăm zgomotoși în apă și începem ca întotdeauna întrecerea: la înot, scufundări și plonjoane. Mama mi-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe care oglinda timpului nu mai vrea să-l șteargă. Chipul conturat se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
este vorba despre tine, cel care citești. Deci ești singur, trăiești singur în casa asta de zece ani și știi că zgomotul nu poate să îl facă altcineva, ci doar casa însăși. Dar casele nu fac zgomote din astea, casele trosnesc, pârâie. Asta ce auzi e un zgomot parcă făcut de cineva care umblă prin casă. Și tu, adică eu, că despre mine vorbesc, nu crezi în fantome. Deci este un zgomot clar, ca de la o ființă care trăiește acolo. Nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
scutul glumei inocente, acu zatoare în spatele zâmbetului rece. Poartă ochelari cu rame subțiri, de plastic. — Poftim. E pentru anxietate. A cincea pastilă. Din nou analize. Intermitente dureri de stomac. Să nu faci ulcer, măi! Păi să nu facă. Brusc, gâtul trosnește dureros. Parcă ar fi... nu, nu e el, niciodată nu e el. — Ce s-a întâmplat? — Nimic. Torticolis. — Ah, boală de șefi... — Aham. Înapoi la a cincea pastilă. Transpirații nocturne. Transpirații nocturne. Transpirații nocturne. Frână bruscă, în intersecție. Alex pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de o femeie tânără, care se va desco torosi de el instantaneu. Ah, ar fi putut jura că Ivan a atins o vârstă dificilă... Răbdare. Și, mai ales, prudență. Glacial, așază ceainicul pe măsuța de toaletă și își îndreaptă coloana trosnind abitir din toate articulațiile. — Nu, domnule. — Nu? — Nu. O vreme, Ivan nu spune nimic. — Cineva care să te aștepte. Oameni care să se bucure când te văd... nu? — Nu. Inima lui Evgheni bate repede, repede, repede, re pede, secret și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui tuns periuță, un om care părea să fi uitat de griji, eliberase ghidonul cu o mînă și-și înfipsese un deget în vestă, întinzînd-o, probabil murmurînd încetișor sau încercînd să fluiere un refren. Vîslele noastre împingeau apa, spinările noastre trosneau, și ori de cîte ori făceam o mișcare puțin neatentă, stropeam în toate părțile și acesta era un sunet festiv. Schneiderhahn ne-a spus să ne facem repede dușul și să-l reîntîlnim la club. În camera înaltă cu ferestrele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să ridice sacoșa Într-o mână, Îi apucă mâna respectivă, o duse În dreptul genunchiului, ca pe un vreasc, i-o puse de-a curmezișul, și, proptindu-i-o, În ambele mâini, apăsă, cu toată puterea lui, genunchiul piciorului drept. Mâna trosni și se frânse ca o vărguță fragedă. Celălalt Îi veni, prietenului, În ajutor. Scoase un cuțit și i-l Întinse. Na! Apără-te! Cocuz Cocuz lovi cuțitul cu sacoșa, cuțitul sări cât colo, ăla se repezi după cuțit, iar Cocuz
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prefață în versuri, care nu erau așezate pe strofe, ci în formă de proză: "E iarnă, ger și viscolește, fulgi albi, ușori, cad în grămadă și cresc nămeții de zăpadă; bunicu-n casă povestește!" E cald și bine, căci în vatră, trosnind, focul ușor suspină, împrăștiind în jur lumină! Afară, câinii noștri latră!" Și așa mai departe! Dar odată cu apariția cărții mele de basme, am început să mă bucur de o mare stimă literară în fața colegilor mei. Mă rog, eram un autor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Povarna. Sunt așa cum sunt Privesc scena cu un surâs dureros și târziu înecat în parfumuri sordide, înăbușitoare și lacome; totuși, noi iubim viața și moartea în egală măsură. La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie. Se-mprăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile noastre șiroind eliptic printre sânii tăi
Povarna. Sunt a?a cum sunt by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83718_a_85043]
-
și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tânăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr‑odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
părere de rău) și luă În mână un bici care se afla Într‑un colț cu Încă cinci‑șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să‑l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătându‑și elasticitatea. Apoi se plesni de două‑trei ori peste carâmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și‑l Învârti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căreia, datorită obiceiului meu de a da nume obiectelor, îi spuneam Intimitate, dar mă tem să nu îngreunez o înțelegere și așa destul de vagă.) În dimineața următoare, un Ritm dușmănos mi-a dat târcoale : vibra, ciripea, zbârnâia, izbea în geam, trosnea în varul pereților, îl simțeam pretutindeni, real și perfid. Ca să mă apăr, am început să-mi pendulez capul spre dreapta și spre stânga, era o amenințare, el s-a restrâns, s-a comprimat, a devenit foșnet, din ce în ce mai localizat, o unghie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de șase-șapte ani. Deși atât de mică, fetița mi-a amintit în mod ciudat de fata singuratică întâlnită spre primăvară, în mijlocul mlaștinilor... „E soră-mea“, a spus Maria, „suferă de stomac, are o criză“. De afară, din grădină, se auzeau trosnind crengile arborilor. Ființa-furtună apăsa cercevelele ferind parcă dinadins fragilitatea sticlei. Încerca să rupă totul, dintr-o bucată. „Geamurile !“, a strigat fetița. „Să nu le spargă !...“ M-am îndreptat spre fereastră, mă gândeam că nici Maria, nici sora ei nu dormiseră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ele. Mergeam grăbit pentru că cerul se întuneca văzând cu ochii și auzeam, departe, ecoul înfundat al tunetelor. Apoi, brusc, în jurul meu au început să cadă trăsnetele. Cădeau în rafale, unul după altul, ca dintr-o mitralieră gigantică perfect reglată, cădeau trosnind și bubuind, lumina lor mă orbea, cădeau în cerc precis, cu diametrul neschimbat, înconjurându-mă și urmărindu-mă pas cu pas, ca într-o joacă demențială. Mă aflam în centrul cercului care mergea odată cu mine și se oprea cu exactitate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bombănea Angela în drum spre casă. Trecând prin fața cofetăriei intră înăuntru și simți nevoia imperioasă de a comunica cu cineva. Tăcerea o sufoca. în cofetărie erau doar câțiva clienți, se așeză la cea mai apropriată masă de sobă în care trosnea un foc bun de lemne. Până ce era să-i servească cafeaua, ea își aprinse o țigară. Eva de așeză cu ea la masă și primul lucru pe care îl făcu, o întrebă dacă mai știe ceva de tânărul inginer, despre
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a fiicei sale, lucru care nu îi displăcu. Era înalt, subțirel, blond, ochii albaștri, cărora le lipsea seninătatea și blândețea soțului ei. După ce le servi cina doamna Neli le pregăti o cameră, făcând un foc bun, în care lemnele groase trosneau. Oana mai rămase puțin în bucătărie, povestind cu doamna Neli, pe care a început să o îndrăgească, sentiment pe care îl simți și Eugen. Ea îi spuse și despre copilăria petrecută de soțul ei alături de tatăl său vitreg. Bătrâna doamnă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mareele nebuniei mele. Demult, de foarte demult febra mea a ridicat la grad de general mercurul termometrelor. De cînd l-am aflat pe Dumnezeu În mine, crescînd ca un prunc, m-a cuprins și febra asta blestemată. De cînd a trosnit Dumnezeu În mine, ca o ramură ruptă, de atunci a spart și coconul febrei. Larva febrei a născut În mine un iepure șchiop pe care ai mei l-au numit mai tîrziu Dumnezeu. Mama mi-a povestit că atunci cînd
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de toamnă violet... Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orașul tot e violet. Decembrie Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aș vrea să le-nvăț simfonia. Mai spune s-aducă și ceaiul, Și vino și tu mai aproape, - Citește-mi ceva de la poluri Și ningă... zăpada
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
toamnă, ca întotdeauna, când totul geme, Frumos, și inert. Pe străzi elegante, ca o părere, Femeia modernă a trecut și revine; Tot haosul e-o veselie de eter. Și, dacă se zguduie orașul, Și creierul rămâne pierdut; Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, - Mulțimea anonimă se va avea în vedere. Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse Amurgul licărește pe-orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]