7,094 matches
-
e... Văzându-mă că mă bâlbâi, mi-a atins Încet buzele cu degetele ei subțiri și mi-a făcut semn că mă urmează. Hotelul nu era foarte departe. Am salutat barmanul, care mi-a zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne mângâiară obrajii. Lola mă luă de braț și se ghemui lângă umărul meu. Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
comportament, ele arătau a fi asemenea unor ființe sălbatice, abia sosite din jungla tropicală. Văzând că aceste fete trăiesc pe alte paralele și meridiane, tinerii în cauză le tratau cu o discreție simulată, lăsându-le să-și urmeze nestingherite traseul. Trotuarele erau pline de fete, care de care mai apetisante. Și nu era deloc anevoios a face o alegere. * Cu fiecare zi care trecea, fetele se apropiau de finalul studiilor, urmând a susține un examen de absolvire cu exigențe care le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o taină, și dacă nu-i poți ține deschiși, poartă la tine două scobitori și pune-le proptele ca să poți vedea și atunci când ai halucinații, în permanență, pe timp de zi sau de noapte dacă vrei să nu calci alături de trotuar...! Era o dimineață de august incertă care balansa între o toamnă grăbită să răpească cât mai multe zile din luna lui Gustar și dorința firească a verii de a-și menține autoritatea statuată pentru acest anotimp de Mama Natură. În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
s-au bifurcat în sus și în jos, apăsând asupra labei piciorului, și am fost nevoită să las baretele desfăcute. Primul a ieșit Ovi, apoi Andreea și Mircea. Maria încuie poarta. Plouase de aseară, iar noi pășeam în grup pe trotuarele ude și stricate și pline de bălți. Mă străduiam să merg pe unde era uscat ca să nu-mi murdăresc sandalele, dar deasupra gleznelor deja se adunaseră pete maronii ce se uscau încet. Ovi mergea înainte și se cățăra când pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
perfectă, stabilindu-se prima probă peste o săptămână. Vă mai așteptăm la noi și cu prietenele dumneavoastră. E bine să știți că magazinul nostru e magazinul dumneavoastră! Salutând politicos, Victor îi oferi Olgăi întâietate la ieșire, și odată ajunși pe trotuar, ținu să spună: - Vezi, draga mea, numai ce am ieșit în oraș și ne-am și făcut cu un magazin. Mare noroc am eu cu tine! - Victore, Victore, cred că mai ai pofte nemărturisite! Patroana asta apetisantă ne-a învârtejit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Alex, deși ieșise la aer afară, se simți încălzit, de parcă ar fi avut în stomac un reșou incandescent. Până acasă, avea ceva drum de făcut. Porni cu pas domol. Străzile păreau a fi pustii dar, deodată văzu pe marginea unui trotuar un bărbat culcat pe spate, ținând zdravăn pe burtă o vioară. Dialoga cu un altul, aflat nu departe de el, și acela într-o stare asemănătoare. - Bețivule, îi spunea cel care sprijinindu-se de un gard căuta drumul spre casă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
făcuseră să sară din barca ce plutea pe o apă liniștită, într-o altă barcă ce putea să întâmpine vânturi neprielnice, chiar furtuni. Nu se absolvea de vină, dăduse curs invitațiilor, când putea foarte bine să treacă pe un alt trotuar, lăsându-i fetei posibilitatea de a găsi un cavaler, cam tot cu atâtea primăveri, lipsit de orice fel de obligații. Intră în biroul său modest din șantier purtând masca unei mâhniri de care nu se putea elibera în mediul în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
frunte. Rapid, apoi, s-a dus acasă. Mama tocmai așeza masa. Pe neașteptate, a ucis-o. S-a dus la locuința amantei. Femee căsătorită. Cu barbat și copii. Totuși, acceptase sa-i fie amantă. A strigat-o de jos, de pe trotuar. Ea l-a privit de dincolo de geam și i sa părut că ceva nu e n regulă. În consecință, nu ia răspuns. Furios, eroul, a alergat acasă la el. și - a tras un foc în cap. Ca să moară, dar, n-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
drept prinos, pentru talentul, munca și celelalte merite personale. și, ca urmare, îmi veți sărbători marea și originala consacrare definitivă. Deci: să-mi trăiți, să vă trăiesc, întru mulți ani! Asta am dorit! O, brazi frumoși! Bunicul Vovriev merge pe trotuar, de mână cu unul din nepoți. La intrarea în Palat se oprește, făcând loc persoanelor coborâte din luxoasa mașină care tocmai a oprit. Tresare. Dintre coborâții din autoturism îl cunoaște pe unul: fostul rege Miahi al României. Se cunosc de pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ivasiuc, începea să crească și în mine, să se raporteze nu numai la celelalte personaje, ci și la gândurile mele, la sentimentele mele și la toată ființa mea. Ca și cum înceta să mai fie “om de hârtie”. Mergeam cu el pe trotuar la serviciu, citeam, stăteam la o bere cu prietenii, mă uitam la Tv. cu el și numai cu el. Toate astea mai ales când aflasem tot atunci cine anume va juca în celelalte roluri: în rolul Contelui de Bethlen fusese
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rând poziția casei, așezată la intersecția a două străzi. Inițial ea ar fi vrut o casă protejată de vuietul străzii, de un interval considerabil între stradă și casă, cât de mic, adică să nu aibă zidurile și ferestrele chiar lângă trotuar. Ca și cum dacă aceasta n-ar fi chiar lângă stradă, în interiorul unei grădini, pe după umbre groase de nuci și meri bătrâni, veninul societății nu ar pătrunde așa repede iar liniștea ar fi poate mai trainică. Nenea Epa, om de nota zece
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să se plimbe pe stradă. Prefera să se abată mai întâi puțin de pe strada lor și să se preumble în voie, într-o zonă cu stradele strâmte și întortocheate, pe care le admira de-a dreptul pentru șarmul lor, pentru trotuarele așa defectuoase cum erau, pentru designul clădirilor, unele vechi, altele ridicate în pripă în anii puterii populare, atât de cei veniți de la țară și pripășiți aici cu japca, cât și de băștinași, multe rămase în roșu, pe locurile unde altădată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
insomnie, un bun exercițiu. Plimbările, cu alte cuvinte, chiar și înainte de îmbolnăvire, constituiau pentru Epa, un adevărat balsam. Nu se îmbrăcase prea serios, de aceea doamna General fusese convinsă că nenea Epa va face două ture, cel mult trei, pe trotuarul de lângă casă, eventual pe strada de alături și se va întoarce curând în casă. Deși fusese întotdeauna mai tânăr (cu zece ani) decât ea și, cu toate că îi plăcuse mult femeile (în tinerețe îi găsise rătăcite prin buzunare scrisori de amor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de istoria acestei mobile, de istoria lucrurilor, de istoria casei lor. Să scape de istorie. Ramolite și boțite de ploaia sufocantă și parcă vâscoasă, sloiurile de nămeți, rămase în picioare pe porțiunea destul de lată dintre zona așa-zisă verde și trotuar, așteptau cu sete, parcă o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în față. Aerul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în picioare pe porțiunea destul de lată dintre zona așa-zisă verde și trotuar, așteptau cu sete, parcă o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în față. Aerul sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată, Epa. Cine mai spunea și asta? Când? Unde? Nici măcar nu se chinuia să răspundă la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apoi când plecaseră în surghiun, Karin nu visase nimic dubios. Ar fi trebuit însă, să viseze. Nu visase dar, chiar dacă visase, nici nu-și mai amintea ce. Doamna General deschise fereastra, ca să poată vedea întreaga stradă în pacea serii, ambele trotuare, să-l zărească pe Epa și, eventual să-l strige. De coborât în stradă n-avea cum să coboare cu cârjele pe care se sprijinea abia-abia. În același timp, nu obișnuia să se piardă cu firea. Dacă o fi ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
distinse totuși, fața în clarobscur, printre șuvițele de păr. Unde găsesc o lumânare, Karin - tante? Crezi că mor? Nu. Doar ca să văd. Ca să vezi cum arde Troia? Ia, adu apă. Multă apă. Cheamă-i și pe ăia de peste drum, de pe trotuarul de vis-a vis. Întreabă-i ce mama dracu’ stați așa, măi, cu limba-n gură? Ridicați-vă, Karin-tante. Ha, ha, ha! Nu vrei să-i întrebi? Dacă nu vrei să-i întrebi, aicea stau până vor veni pompierii. Ați
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul vreunei bare de protecție, dar În principiu Înaintau Împreună nestingherite pe bulevard, Întrucât toți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ați organizat lupte, eu le-am urmărit, a continuat ea. De ceva timp, parcă s-au retras la odihnă. Privește! Într-adevăr, pe stradă, foarte puține automobile se mai mișcau, Încet, ca Într-o defilare letargică. Aproape toate trăseseră pe trotuare. Doar pe aleea din spatele Primăriei, o limuzină elegantă, cu geamuri Întunecate, se Învârtea, parcă amușinând printre trupurile strivite de pe jos, cu alarma de proximitate scâncind. — Uneori mă Întreb dacă nu aveți și voi, femeile, un prospect pus Într-unul dintre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
demult, ciobănești germani scăpați de orbii pe care-i aveau În grijă, terrieri jucăuși, obișnuiți să țopăie pe lângă șoldul stăpânilor, sau dobermani cândva agresivi, târându-și acum lesele În urmă ca pe niște existențe ratate. Ieșeau toți, privind nedumeriți spre trotuarele fără de oameni, pentru ca, adulmecând urmele Încă vii ale acestora, fiecare s-o apuce pe drumul lui, după câteva scurte urinări care aveau ca scop noua Împărțire a sferelor de putere În cartier. Ferestrele s-au deschis și În cadru au
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
răfuială personală cu lucrătorii acesteia. La vederea forțelor care înconjuraseră clădirea, mulți dintre ei au fugit care încotro au apucat, dar un grupuleț dovedea insistență de a pătrunde în clădire. Iam atenționat cu cuvintele: ,, Nu am nevoie de revoluționari de trotuar, știu ce am de făcut, nu vă rog, vă ordon să mergeți acasă, poliția și securitatea este în subordinea armatei.” Mă cunoșteau de tânăr ofițer mai ales că fusesem șase sezoane fotbalistul echipei de fotbal ,,Hușana” a orașului. Totuși vreo
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
oameni ai muncii care, obosiți de orele de așteptare și opăriți de caniculă, lăsaseră pancartele jos sau se sprijineau În cozile steagurilor. Cei care nu aveau nici pancarte, nici portretele celor doi conducători și nici steaguri, se așezaseră pe bordura trotuarului, așteptînd răbdători acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate. Nixon se uita la ei cu compasiune și admirație. Oamenii ăștia au plecat de la serviciu, și-au părăsit locul de muncă, riscînd să fie concediați, ca să-mi ureze bun-venit. Aș ieși În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe care o chema Lenutza. Intuiția o conduse fără efort și fără greș exact În locul pe care Îl căuta. Mai mult decît atît, știuse care dintre fete era Lenutza Încă Înainte de a intra În salon, aruncînd doar o privire de pe trotuar. La ora aceea, vitrinele magazinelor străluceau luminate pe dinafară de ultimele raze ale asfințitului și pe dinăuntru de lămpile electrice cu neon, Încît vitrina salonului părea ecranul imens al unui televizor care transmitea În direct un reportaj pe teme de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la kilogram și probă la repezeală rochii care, după ce că nu i se potriveau deloc, mai și miroseau nu știu cum. De altfel, după ce probase o bluză roșie cu decolteu, Începu să o mănînce pielea. Pragul Înalt al magazinului, pînă la care de pe trotuar urcau două trepte, nu-i permitea lui Maximov să intre Înăuntru cu căruciorul său. Dar nici ea nu putea rămîne prea multă vreme ascunsă acolo. Exista posibilitatea ca oricînd vreo persoană binevoitoare să-l ajute să urce treptele, și atunci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
căzut ceva! Dacă el recunoștea nepăsător că Îl aruncase din proprie inițiativă, Îl Întrebau, pe un ton la fel de politicos: — Ne dați voie să depunem acest obiect la coșul de gunoi? Sau, dacă acela scuipase sau Își suflase mucii direct pe trotuar, lucru care se Întîmpla de altfel frecvent, Îi ofereau imediat o batistă. Așadar, premise cît se poate de favorabile, care ar fi trebuit să conducă la conștientizarea cetățenilor asupra necesității unui comportament civilizat În familie și societate. A condus Însă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]