837 matches
-
am însurat cu femeia asta? Apoi plecă în Lake District ca să cugete asupra acestei chestiuni. Începuse să bea ca să-și alunge singurătatea. Nu singurătatea pe care o simțea uneori când administra singur ferma și petrecea deseori zile întregi în solitudinea trufașă, regească a mlaștinilor, având drept companie doar oi și vite. Aceasta era mai degrabă singurătatea camerelor de hotel spartane din centrul Londrei: seara târziu, cu perspectiva unei nopți de insomnie și cu nimic altceva de ocupat gândurile decât o biblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a abandonat, îmi șoptește el complice. Dansează cu altul, a aflat că-i fiu de mare ștab și m-a lăsat baltă. Dansezi? Se ridică în picioare și îmi zâmbește din nou. Zâmbetul lui, care îmi părea mai devreme întors trufaș doar înspre el și înspre Anda, mă cuprinde deschis și vesel. Nu văd în el nici o urmă de ironie sau de îngâmfare, dar poate că-mi scapă detalii pentru că nu am ochelarii la mine și îl văd prin plasa semitransparentă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se oferise cu o prefăcută umilință, ispitindu-l feciorelnic să o cucerească pas cu pas, până la capăt. Fusese de-ajuns însă o clipă doar de delăsare, atunci când se apropiase de vârf, o clipă când întorsese capul în jos și zâmbise trufaș, pentru a fi imortalizat pe aparatul de fotografiat de colegii care se aflau dedesubt. O clipă doar. Clipa fatidică din urmă cu o lună, când se rostogolise nevolnic, într-un grotesc zbor în jos... Eduard se ridică în capul oaselor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-i, parcă, în ciudă, prin fixitatea privirii. Ca un mai înțelept ce era, Vladimir cedă primul, acoperindu-l cu un colț de plapumă peste pieptul rece și scofâlcit: Să stai așa, învelit, ca să transpiri! porunci el acestui pacient cu bizară, trufașă și plină de neobrăzată comportare. Dintr-odată, aprigă, aspră, barbară, intoleranța față de ingratitudine și față de lipsa de respect îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te miri ce, în văzul întregii gloate pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și eu, s-o caut și să-i spun cuvinte triviale, s-o înjur de mamă și astfel să mă răcoresc. Căci jignirea persista, de câte ori mă gândeam rămâneam încremenit, ca într-o paralizie, înțepenit și cu ochiul minții contemplîndu-i chipul trufaș, așa cum îmi apăruse în ziua când o revăzusem în fața universității. Da, îmi aminteam de ce mi se păruse atunci că de fapt era o fată urâtă, apăruse pe chipul ei trufia, care o făcea să nu mai semene cu o căprioară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
da, ar fi o idee disperată." La întrebarea mea dacă și ce filozof a citit, răspunse că n-a citit nici unul. De-aici îi venea deci trufia, din credință că ideile ei erau o descoperire proprie... Am observat această exaltare trufașă la mulți oameni, mai ales, desigur, la cei inculți, care nu o dată treceau, în societate, drept foarte inteligenți, chiar superiori celor cultivați. La o privire superficială, cei cultivați păreau cei mai anonimi indivizi, blocați în forul lor interior de jena
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce în ce mai accentuat și mai fastidios. Reieșea, oricum, că interlocutorul ei era un ins speriat de viață, un laș, dacă se încredea în valorile inteligenței. Și nu cuvintele propriu-zise sugerau acest lucru, ci tonul cu care erau spuse, trufaș și intolerant. Până la urmă se lăsă o tăcere, după ce Matilda, fără a fi obosit, observă la celălalt că n-avea de gând să mai răspundă. Între soț și soție circulă atunci gândul comun și secret, "Mergem?" zise Clara. Nu, ghicii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o simțeam și eu acum, să tragă cu lanțul căldări de căcat din haznalele orașului. Oricum, așa ceva n-ași fi primit, chit că ar fi trebuit să mor. Să ucid șobolani! Șobolanul e un animal urât de Dumnezeu fiindcă e trufaș. Cică ar fi mâncat anafura din biserică. Știam acest lucru de la mama. Da, era trufaș, mă atacase odată unul, când eram copil, și nu uitasem îndrăzneala lui, chițcăitul insolent cu o sugestie de gândire umană (căci numai oamenii pot fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Oricum, așa ceva n-ași fi primit, chit că ar fi trebuit să mor. Să ucid șobolani! Șobolanul e un animal urât de Dumnezeu fiindcă e trufaș. Cică ar fi mâncat anafura din biserică. Știam acest lucru de la mama. Da, era trufaș, mă atacase odată unul, când eram copil, și nu uitasem îndrăzneala lui, chițcăitul insolent cu o sugestie de gândire umană (căci numai oamenii pot fi insolenți), ochii vii, inteligenți și bestiali. Mama îi omora, nu cu otravă, miroseau otrava, deși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și tu o fată cu scaun la cap, să înțeleagă că acuma ți-e și ție greu, până trece greul, că n-o să țină așa cu metodele astea în vecii vecilor, dar muierea ta, ce să mai vorbim, e femeie trufașă și, nu te supăra că ți-o spun, cam nesăbuită, te înțeleg și pe tine că nu poți să mănânci liniștit din ciorba aia pe care o să ți-o pună pe masă fără să-ți scoată ochii, dar nici acolo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-o învinuiesc) că se supunea orbește răului care lovise încă de la început casa noastră. Nu era chiar o fatalitate pentru mine, dar pentru ea era, și nu ridica un deget să lupte împotriva acestei fatalități. Parcă îi auzeam vocea trufașă repetând până la sațietate: Așa e el! Sau: așa e ea! Sau: dar e firească! Cine ne dă nouă dreptul să cerem... Atunci, în meditațiile mele, auzind aievea această voce, o uram foarte tare. Ură curată, însă, fiindcă îmi dădeam seama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
desvălui pe neașteptate o parte din secretul existenței ei pe acest pământ. "Așa sânt oamenii, îmi spuse fără șovăire și fără a-i învinui, dar cu un îndemn pentru mine să încerc să nu fiu ca ei, fără a deveni trufaș. O să moară mâine-poimâine și n-o să știe de ce a trăit!" Și mâna îi coborî și se uni cu cealaltă sub formă de cruce și nedumerire. "Nu te mai chinui să afli de ce sânt așa cum sînt! Vezi-ți de tinerețea ta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a plâns să-și dea sufletul. Nu mi-a spus nimic, dar am înțeles eu ce era cu ea. Și parcă acuma, dacă știi, o să înțelegi ce e de făcut? Pentru că deși ești copilul meu, ești orb ca și ăla, trufaș, vai de trufia voastră, nu știți pe cine iubiți, nu știți pe cine luați, nu știți cine vă mănâncă zilele..." "Cum, mamă, dar am văzut-o acum câțiva ani, e o sperietoare și copilul ăla al ei e un monstru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu! Așa părea, dar nu era adevărat! Te-ai înșelat, sânt liniștit, sânt fericit, nu sânt nici atât de slab ca să semăn cu tine, nici atât de orb ca tata ca să nu-mi dau seama de cine mă iubește și să fiu trufaș când nu trebuie..." Abstract, prea abstract! Ea se zbătea să-și elibereze mâinile și nu mă auzea. O ființă străină, o entitate invizibilă și dușmănoasă încerca, și reușea, s-o facă repulsivă, trezind în ea o forță fizică împinsă prea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fotografiată într-o rochie neagră, de mătase, extrem de simplă și elegantă; părul, probabil castaniu, îi era pieptănat simplu, cum se poartă în casă; ochii îi erau negri și adânci, fruntea gânditoare; pe chip avea întipărită o expresie pasională și parcă trufașă. Era trasă la față și, poate, palidă... Ganea și generalul îl priviră uimiți pe prinț... — Cum, adică, Nastasia Filippovna? O cunoașteți pe Nastasia Filippovna? întrebă generalul — Da. Nu-s în Rusia decât de-o zi și de-o noapte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest gen? — Chiar acest gen. — De ce? — Chipul ei trădează... multă suferință, rosti prințul parcă fără voie, parcă ar fi vorbit singur și nu ar fi răspuns la o întrebare. De fapt, cred că delirați, spuse generăleasa și, cu un gest trufaș, se descotorosi de portret, aruncându-l pe masă. Alexandra îl luă, Adelaida se apropie de ea și amândouă începură să-l examineze. În acest moment se întoarse și Aglaia în salon. — Ce forță! exclamă brusc Adelaida, privind cu aviditate portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generăleasa, privindu-i contrariată și înciudată pe toți vorbitorii, însă, văzând-o pe Aglaia pufnind în râs, adăugă mânioasă: prostii! Care „cavaler sărman“? — Parcă e prima dată când băiețandrul ăsta, favoritul tău, schimonosește vorbele altora! îi răspunse Aglaia cu ciudă trufașă. Prin fiecare ieșire nervoasă a Aglaiei (care se mânia foarte des), aproape de fiecare dată, în pofida întregii ei seriozități și a neînduplecării aparente, răzbătea ceva atât de copilăresc, nerăbdător-școlăresc și rău disimulat, încât uneori, privind-o, era imposibil să nu râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fix pe Aglaia și zâmbi. Nici măcar nu-i venea să creadă că o are în fața lui pe domnișoara aceea arogantă care cândva îi citise cu atâta mândrie și impertinență scrisoarea lui Gavrila Ardalionovici. Nu putea înțelege cum de această frumoasă trufașă, severă, poate fi un copil, un copil care într-adevăr nici acum nu înțelege toate cuvintele. — Ai stat numai acasă, Aglaia Ivanovna? Vreau să spun: n-ai mers nicăieri la școală, n-ai învățat la vreun institut? — N-am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fie compătimită? Asta vreți să spuneți, bunul meu prinț? Dar din compătimire pentru ea și pentru a-i da satisfacție e oare posibil s-o faceți de rușine pe cealaltă fată, superbă și pură, s-o înjosiți în ochii aceia trufași și plini de ură? După una ca asta, până unde poate ajunge compătimirea? Știți și dumneavoastră că e o exagerare incredibilă la mijloc! E oare posibil ca, iubind o fată, s-o înjosiți astfel în fața rivalei, s-o părăsiți de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și textuale care, teoretizate ulterior, vor umple tomuri. Primul principiu pe care îl aplică Griffith este totalitarisul propagandistic. Toți negrii care apar în film sunt „negri”, niște animale de pradă înzestrate cu cele mai rele vicii omenești, grotești și cruzi, trufași și lași. Singurele excepții, numite faithful souls (suflete credincioase), sunt o pereche de servitori negri cu frica lui Dumnezeu și a stăpânului, care adoră să rămână sclavi ai omenosului Cameron. Parlamentarii negri sunt prezentați ca o ciurdă de antropoizi, incapabili
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Educarea modestiei se realiză și prin îndemnul dat elevilor de a nu se lăuda singuri, de a nu accepta laude nemeritate sau excesive, de a nu căuta să fie în centrul atenției prin înfățișare sau atitudine, de a refuza atitudinea trufașă și invidia. Cu răbdare, cu voință, cu tact și iubire, deci prin vocație pedagogică, profesorul de religie are datoria de a îndrepta cele rele și de a-i călăuzi pe elevi spre virtuțile demne de chipul lui Dumnezeu în om
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
cu o înfățișare disprețuitoare, arătând cu mâna pântecele Anei. Apoi, repede, fata dispăru rămânând în ochii lui numai burta ei încinsă cu betelele tricolore peste zadiile sumese, o burtă uriașă, vinovată, urâtă, ațâțătoare, în care rușinea se lăfăia sfidătoare și trufașă. Când a dat cu ochii de tatăl său, Ana s-a oprit încremenită de privirea lui rece, stăruitoare și sălbatecă ce i străbătea în inimă ca un pumnal. Groaza i se trezi în suflet atât de sfâșietoare că începu să
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
retrasă, în mijlocul pădurii. Acolo se afla un călugăr vestit prin înțelepciunea sa, iar omul nostru cel mândru voi să stea și el puțin de vorbă cu bătrânul pustnic. Ajuns în chilia călugărului, acesta îi vorbi despre Dumnezeu și despre păcat. Trufașul se abținu cât putu, dar la plecare îi zise călugărului: Eu n am nevoie de Dumnezeu, de vreme ce viața și sufletul meu, sunt ca o coală albă de hârtie! Călugărul, privi spre el, dădu din cap și-i răspunse zâmbind: Bine
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
o coală albă de hârtie! Călugărul, privi spre el, dădu din cap și-i răspunse zâmbind: Bine, bine, să zic și eu așa cum zici dumneata, dar atunci bagă bine de seamă să nu-și scrie diavolul numele lui pe ea. Trufașul tăcu, dar ieșind din chilia călugărului, rămase pe gânduri și mergând el pe drum începu să se întrebe: „Oare este chiar așa de albă cum zic?” Și gândind mai adânc la viața și faptele lui, văzu multe pete! Acum văzându
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
minte. Împăratul, vrând să se descotorosească de el, porunci ca Înțeleptul să fie grabnic Întemnițat și judecat pentru o pricină scornită. Fără să zăbovească prea mult judecătorii l-au condamnat pe Înțelept la moarte. Adus În fața tronului, Împăratul ia spus trufaș: - Alege-ți singur moartea. Vrei să fii spânzurat, ori dorești să ți se taie capul? - Nu doresc nici una nici alta - zise Înțeleptul - dar n-am Încotro. Totuși, mărite Împărate - continuă el - aș vrea să-mi Împlinești - așa se obișnuiește - o
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]