1,393 matches
-
dragoste se gândea mai mult la judecata lui Brummell decât la plăcerea amantului său atunci când Își aranja vreo floare sau când Încerca o podoabă. O ducesă Îi spunea În plin bal fiicei sale, riscând să fie auzită (știut fiind câtă trufie presupunea un titlu În saloanele londoneze), să-și controleze cu grijă ținuta, gesturile, cuvintele, dacă, din Întâmplare, domnul Brummell ar fi catadicsit să i se adreseze. Căci, În această primă etapă a vieții sale, el se mai amesteca Încă prin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din Anglia. A fost deschisă una pe care era scris de mâna sa: „Această cutie ar fi fost pentru Prințul Regent, dacă s-ar fi purtat mai bine cu mine”. Firescul unei asemenea fraze o face și mai impertinentă. Doar trufiile de joasă speță nu au simplicitate. Ajuns la Calais, „acest azil al debitorilor englezi”, Brummell a Încercat să scape de exil. Își adusese - În graba plecării - câteva rămășițe ale magnificenței apuse, dar aceste urme ale unei averi englezești erau aproape
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În carne, ca un sfredel. O poveste ce l-ar face pe un cititor mai slab de Înger să țipe! S-ar putea scrie un studiu grozav despre Lauzun, dacă n-ar fi fost deja scris. Și, culme a norocului trufiei, el a fost scris tocmai de prințesa care, Între toate femeile, l-a iubit cel mai nebunește pe Lauzun. Acest Cezar Borgia cu femeile - și, Între toate, mai abitir cu ea-, care i-ar fi putut da lecții lui Machiavelli
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Aurevilly, cei doi scriitori pomeniți În Remember) ar fi Îndreptat gândul cititorului spre alte componente ale personalității sale, pe care - dat fiind caracterul „confesiv” al povestirii și lipsa de „informații” suficiente asupra personajului, scriitorul nu intenționează să le exploateze. „Recea trufie” a tânărului englez și misterul cu care se Împresoară trădează voința de dominare asupra celor din jurul său prin desprinderea - reală sau simulată - de contingențele vieții: „Să fi avut un scop stăruința Încăpățânată cu care Își perdeluia scurtul lui trecut și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bizantine). Retorica, în rest, e cea uzuală, descripția și evocarea mai păstrând ceva din ingenuitatea stilului cronicăresc, la fel și vehemența moralizatoare. Zădărnicind calea deschisă reconcilierii la „Soborul” florentin (1439), neamul „vestit” al grecilor provoacă adâncirea schismei în aria creștinătății. Trufia și resentimentele oferă o nefastă pildă de risipire și discordie, deplânge C., într-un pasaj ce amintește de privirea sceptică și de reflecțiile stolnicului Cantacuzino asupra „nașterii și stricăciunii”, a strălucirii și erorii guvernând în toate cele hărăzite oamenilor. În
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
ce ar fi trebuit să fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!” Așteptarea răzvrătită, reproșul aduc Psalmii aproape de amarele tânguiri ale lui Iov. Specific argheziene sunt și accentele de trufie provocatoare, rivalitatea cu Atotputernicul: „Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!” Totuși, ieșirea din seria comună a ispitelor „ușoare și blajine”, spre încercarea ultimă, este aleasă pentru a da o forță de șoc mai mare supunerii
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
trecut: pierzîndu-și credința în ceva, începeau să creadă cu patimă în altceva. Amintiți-vă de credința fierbinte a lui Diderot, Voltaire...“1 Ei bine, nepotul lui Rameau este, așa cum îl caracterizează Filosoful, partenerul său de dialog, este „un amestec de trufie și josnicie, de bun-simț și de sminteală; pesemne că noțiunile de cinstit și necinstit îi sînt învălmășite în cap într-un mod cu totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
duci mândria stemei basarabe, Un singur țel, o singură chemare. Nici prin război și nici prin uneltiri N-ai cucerit un tron În țară nouă, Ci prin minunea veșnicei uniri Ce-a Întregit un neam tăiat În două. Ai potolit trufia boierească Și ctitor al orânduirii noi, Făcuși dreptatea-n țară să sporească, Clăcașii dezrobindu-i de ciocoi. Costache Negri și Kogălniceanu Și Ghica și Vasile Alecsandri Cu tine, Înfruntară uraganul; De-apururea cu ei ne vom mândri. Elena Doamna, cu priviri senine
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de-oameni cari [li] sânt sclavi? Gladiatori cu corpul sânt aceia A cărora putere este mare, Gladiatori ai spiritului sunt Acei a căror minte este mare! Tot ce-i străin e-al lor - e gladiator. Și num-acel popor plin de trufie, Leneș și orb și-nchipuit și rece, Acea adunătură de tâlhari Desprețuiesc o lume s-o domină. Ce le [e] lor nobleță și mărire, Ce l-i lor înțelepciune, suflet? La ei chiar însăș ele sânt prostii Și piedici sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se- nalță, mor, și ce am văzut la cei vechi văd în voi... și ce vană este viața asta a lor. Icoana aceasta a mărirei a turburat sufletul popoarelor... În fiecare e genune, adânc întunecos, demonic. În fiecare este această trufie de nesfârșite dorinți - dar mintea lor era prea săracă pentru o icoană care să împle pe aproape aceste dorinți întunecoasă. Ea se-nălța spre cer, își găsea satisfacerea în omorârea unui inamic, în răpirea unei femei, într-un nimic. Voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spunea pe bătrînește: Prin puștii și munți sălbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară) Unde-n albia de stâncă Sună blândele izvoară, Acolo unde natura, Cu puterea ei măreață, Răspîndit-au pretutindeni Bucurie și viață, Unde brazii cei de fală Se înalță cu trufie, Unde zmeura și mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: "Vino, te oprește" Acolo amorul cheamă, Acolo vin' de iubește, Acolo ochiul zavistnic Nu mai are vo putere: Nu-i jignire în iubire Ci noroc si mângâiere. {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Prin pustii, prin munți sălbatici, Prin prăpăstii, râpi, ponoară Prin drumuri cu stânci țesute, Unde sunt spre leac izvoară, Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață, Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață. Acolo falnicul brad Se înalță cu trufie, Acolo zmeura, mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: Vino, te oprește, Acolo amorul cheamă, Acolo vin de iubește, Acolo ochiul zavistnic Nu are nici o putere, Nici jignire de amoriu, Fără numai mîngîere. {EminescuOpVIII 352} INFAMIA, CRUZIMEA ȘI
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acele Ce ardeau ca un jăratec lumea gândurilor mele. Și am degustat în pace toate-acele bucurii. Ce, -n mizerie lipsindu-mi, le vedeam cu ochii vii Și-mi sleiau puterea vieții secând inima din mine, Dar acum în răsfățare, în trufie și în bine Eu m-am tolănit. O dulce trândăvie moleșită Lîngezi a mea gândire pân-la starea fericită De tâmpire. Iar încolo, la solemnele ospețe Mă-mbătai din vase de-aur ca s-alung a mea tristețe; Mă culcai pe-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
conștiință de sine, trimise la Constantinopol la împăratul Balduin I o ambasadă arătoasă, cu scopul de a i se oferi ca amic, tovarăș și ajutor la întemeierea din nou a împărăției romane din Răsărit. Fiindcă însă deșarta aroganță și respingătoarea trufie trecuse de la Curtea împărătească a grecilor asupra Curții latine, de aceea răspunsul înscris cătră soli a fost următorul: "Ioannițiu nici nu se cade să se privească ca și când ar avea relații cu regii ca cu niște amici, ci numai ca sluga
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orașe din Tracia și Macedonia și cu ajutorul românilor o împinseră la cea dintâi ocazie bună să izbucnească pe deplin. În urma acestei răscoale latinii pierdură orașele mai de samă, Didymotichos (acum Demotica), și Orestias (acum Adrianopole), se simțiră învederat umiliți în trufia lor, porniră rînduri-rînduri din Asia spre apus, spre a combate răscoala, și prin asta dădură răgaz grecilor din Niceea si Trapezunt de-a se dozvolta și întări. Numai la Arcadiopol izbutiră latinii, puțin după asta, să biruie pe răzvrătiți și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
biruință și zădărnici în acest chip al doilea asediu al rezidenței sale. Ruptura și reîmpăcarea între Ioan Asan și Vatatzes. Împresurarea orașului Tzurulus. Cu toată înlăturarea momentană a primejdiei, latinii erau în genere reduși la o stare foarte rea, iar trufia lor era adânc umilită prin legătura de familie a celor doi regenți ce le stăteau dușmănește împrotivă. Pe lângă asta se mai adaose și răul că bătrânul însă vigurosul împărat Ioan de Brienne se săvârși din viață după o scurtă domnie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Lachanas, a cărui putere ajunsese prin aceasta la o înălțime ce impunea respect. Părăsit în voia sorții de cătră cei mai mulți partizani și neputând ridica decât oaste puțină, regele Constantin, amenințat pe tronul său, porni contra adversarului celui plin de trufie și dispreț și, când veni ciocnirea, el trecu pe un car de bătălie prin mijlocul șirurilor acestuia. Contraapărarea lui Lachanas a fost strălucită, căci cu toată vigoarea puterii sale covârșitoare și c-o ne-nspăimîntată vitejie zdrobi pe nebărbatul rege Constantin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întărite prin jurământ, întind mâna făr-a alege la orice mijloc, numai să-i ducă la scop; oameni în rangurile cele mai înalte și cu influența cea mai mare arătîndu-se ca modele de nevrednică slugărnicie cătră cei de sus, de neomenoasă trufie cătră cei de jos, esploatînd în interesul lor privat poziția lor oficială și abuzând de ea ca de-o pârghie în propriile lor intrigi contra puterii statului; căsătoria, devenită prostituata politicei și poftei după tron, la încheierea ei calculată pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o sinteză a celor șapte păcate capitale sau a celor opt gânduri ale răutății, am ajunge la trei: iubirea de arginți, iubirea de plăcere și iubirea de mărire: „pentru că tot ceea ce este din lume, adică pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume“, după cum spune Sfântul Ioan Teologul în întâia sa epistolă (I Ioan 2, 16). Împotriva acestor trei păcate luptă virtuțile, care constituie votul monahal, și anume: legământul sărăciei, al castității și al
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Kempe o imaginează pe Eva sedusă de un șarpe francofon, în timp ce Dumnezeu vorbește în suedeză, iar Adam în daneză (Die Sprache des Paradises, 1688) (4, p. 82). Giambattista Vico (Scienza nuova seconda, 1730) ironiza aceste tendințe : în epoca barbariei reîntoarse, trufia națiunilor a făcut ca Scandinavia, sau Scanția, să fie numită „vagina gentium”, fiind socotită mama tuturor celorlalte națiuni din lume ; trufia învățaților a făcut ca Johann și Olaf Magnus să susțină părerea că goții lor ar fi păstrat de la începutul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
des Paradises, 1688) (4, p. 82). Giambattista Vico (Scienza nuova seconda, 1730) ironiza aceste tendințe : în epoca barbariei reîntoarse, trufia națiunilor a făcut ca Scandinavia, sau Scanția, să fie numită „vagina gentium”, fiind socotită mama tuturor celorlalte națiuni din lume ; trufia învățaților a făcut ca Johann și Olaf Magnus să susțină părerea că goții lor ar fi păstrat de la începutul lumii literele pe care Adam le-a descoperit. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Johann Goropius Becanus să creadă că „limba
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zici? ― Se spune că zidurile Abației nu pot fi dărâmate decât cu un ciocan dăltuit din chiar pietrele lor. ― Și ce să însemne aceste cuvinte, frate? ― Exact ceea ce sugerează înșiruirea lor. ― Chiar crezi că am venit aici nepregătit? ― Nu am trufia asta, Rim! Știu că ești un quint... ― Și-atunci, ce vrei să-mi spui? ― Nimic, frate, vorbele mele se doreau o oglindă în care să-ți i privești chipul înaintea luptei. Iar dacă pe lângă fața ta vei vedea și măreția
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
calea spre Cetatea lui Dumnezeu. Un strigăt de uimire străbătu asistența. Știe Dogmele! Cine e omul ăsta?! ― A fura vorbele Sfântului Augustin e simplu, străine. Nu ești primul care pune mâna pe o carte din Abație. Doi asemenea hoți... ― Calea trufiei se poate frânge brusc, frate, răspunse Vassur. Ți-am arătat cum putem renunța la violență și totuși să-L mulțumim pe Domnul Dumnezeul nostru. ― Așa să fie? Atunci de ce toată ființa ta țipă după violență? Călugărul sări în aer cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
eu am inventat jocul ăsta, după cum nu eu am avut ideea să jucăm pe miza asta. Voi ați vrut-o, și Dumnezeu v-a dat un semn al nețărmuritei Sale înțelepciuni, arătîndu-vă că păcatul jocurilor de noroc și acela al trufiei sunt oricum rele în sine, darămite atunci când se combină într-o asemenea provocare. ― Etete, ce vorbe mari! Ce te-a apucat? Că doar de fiecare dată ne bați și niciodată nu ai refuzat miza... ― Păi cum să o refuz, Jeremiah
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
săptămână, în ritmul acesta ne va ucide pe toți, unul câte unul... ― Violența e un tărâm periculos, în care mulți se avântă crezând că îi cunosc adevărata esență, rosti rar Rim. Un quint învață să se ferească de o asemenea trufie încă de la începutul inițierii sale. Iar după ce a ajuns ceea ce trebuie să fie, viața lui e o perpetuă lecție de blândețe adresată celor din jur. ― Halal blîndețe! strigă călugărul, încercînd zadarnic să-și ascundă nodul din gât. Ce vrea să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]