1,869 matches
-
excepționale, demne de citat integral: Cel care vede pădurea, Despre ploaie, Așteptarea mea, cea mai frumoasă, Bolero, Pescarul și sirena, O să ne jucăm, Și se făcea, Anticariat etc. Un volum de versuri solid, viu, înțesat de versuri memorabile, frescă a tușelor clare și anxietății în fața timpului. „Umbra Casandrei” (Ed. Junimea, Iași, 1983), conturează un accent tragic, privitor la efemeritate, într-o viziune în care viața este teatru („Actorul”). Se instalează obsesia perisabilului: „Poate fiecare fulg e un suflet pierdut / Purtându-și
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
numele de familie. Doar că atunci când descoperă ce înseamnă de fapt acest nume începe cu adevărat partea comică, augmentată de eforturile omului de a scăpa de acest nume domnesc. Amintesc și de onomastica folosită de autor pentru a da o tușă și mai consistentă personajelor precum: Nasgâtașvili, Boris Israelovici Glazpapier, Dorfman Marx cel care își tot schimbă numele, ba, în Enghels, ba, în Lenin, dar nu reușește niciodată să iasă din capcana clasicismului revoluționar al secolului al-XX-lea. Sau de mereu bănuitorul
INCIZIILE DOCTORULUI SCHOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360189_a_361518]
-
viață și taci îndelung secondat doar de cântecul graurului leagănat pe ramul de soc cu floarea trecută. STACOJIU Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se încioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții dintre vitrine stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă de mână strâns îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
buni, bineînțeles). Din interiorul acestei lungi experiențe, afirm că Theodor Răpan merită cu prisosință să intre în Panteonul marilor penițe lirice. Autor al unei poezii intelectuale, cultivate, zbuciumate și patetice, dar și senine, presărate cu numeroase aluzii culturale și accentuate tușe de inefabil, pendulând între imanent și transcendent, între planul terestru și cel astral, între gesticulația oraculară și metaforismul oximoronic, Theodor Răpan este poetul pe care istoriile literare ulterioare vor trebui neapărat să-l ia în seamă, în pofida faptului că la
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
În sobă, focul ardea molcom și Arina se apucase să-și termine desenul, pe care-l avea ca temă pentru a doua zi la școală. Șterse cu grijă o linie care i se părea mai tremurată, adăugă încă două, trei tușe și în sfârșit îl privi cu mulțumire. Învățătoarea, cu toată exigența pe care o manifesta față de ea, mai ales de când făcuse imprudența de a-și arăta și de a-și apăra propriul punct de vedere, nu ar mai fi avut
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
pentru că pictorul cultivă traseele precise, contrastele evidente, proporțiile adecvate ideii. Imaginile stilizate, atent decupate din fond, inclusiv faldurile veșmintelor monarhice sau monahale care cad în linii drepte, precise, sunt consecvent preferate. Desenul lui Grigore Popescu - Muscel face casă bună cu tușa energică sau suavă, cu explozia de nuanțe coloristice neașteptate, cu atmosfera istorică dominată de simboluri monarhice și religioase, de relief, culoare și strălucire. În cazul compozițiilor în frescă (tehnica de a picta în culori combinate în apă pe un zid
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
Așa cum și astăzi se procedează . Prin operele diverse, scrise la intervale de timp diferite, Caragiale a închegat o frescă satirică unitară, necruțătoare.De fapt marele dramaturg nu a făcut decât să oglindească societatea românească așa cum a fost, fără a îngroșa tușele care caracterizau societatea. Însă-și societatea prin apucăturile ei era comică.Așa cum este și astăzi.Fericita ”vină “ a autorului piesei de teatru ”O noapte furtunoasă “ este că a redat așa cum a fost societatea românească din vremea sa.El a fost
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]
-
și înțelegeam că-și plânge apropiata dispariție și se topea văzând cu ochii. Cum apuca pământul să se zvânte cât de puțin, luam cercul mare de la sobă, îmi eșterise cineva o cârjă dintr-o sârmă groasă și alergam roata, că tușa Rada văzându-mă odată, am auzit-o rugându-se; Dă Doamne, căldură la copii, adu Doamne mai repede primăvara! Când prindea puțin răgaz, mama pregătea leșie și osânză pentru săpun, cu care ne spăla pe noi copiii, fără să facem
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
aruncam care mai de care peste lanțul cu care se lega grămada de paie și când ne ridicam, trebuia să plătim costul distracției, curățindu-ne de pleava cvare ne pătrunsese peste tot: în cămăși, în păr, pe după gât, pe față. Tușa Rada știa să povestească foarte frumos, că puteam să stau ceasuri întregi să o ascult. Fusese fată frumoasă în tinerețe, îmi arăta pozele scoase la un iarmaroc, frumoasă să o bei într-un pahar cu apă rece, cum se zicea
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
neatinsă. Și după ce ele au început să râdă cu poftă de cum arătam, m-am pus și eu pe un plâns revoltat, nu de ce mi-au vopsit părul, ci de ce râd de mine. Și am plecat acasă bombănindu-le. Tot de la tușa Rada am aflat că era în sat un fătălău, care crescuse ditamai vlăjganul, i-au găsit ai lui o fată și i-au spus să se însoare dar el nu voia cu nici un chip până nu-i cumpără taică-su
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
iar când s-a schimbat notarul comunei, cel nou, probabil auzind că s-a mai născut un plod de-al untăreștilor, așa l-a trecut în registrul de nașteri și schimbarea fusese legiferată. O altă rubedenie de-a noastră spunea tușa Rada, fusese pădurar trăise într-un bordei ed pământ în inima pădurii, gospodărindu-se singur cum putea. Și ce urmează, chiar dacă seamănă cu o poveste de adormit copiii, eu cred în sinea mea că este adevărat. A auzit un mormăit
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
Novac, Voica, poezii populare, balade, culegeri de snoave și altele. Uneori asistam fără voia mea la vreo discuție privind treburile mai înalte dar acestea neprivindu-mă, nu le luam în seamă. Dar știu însă că odată fratele meu vorbea cu tușa Lăzărica și l-am auzit spunând că „scăpăm noi de ăștia, cum ai lua un tuci cu apă fierbinte de pe sobă și l-ai pune în zăpadă: nici nu știi când se răcește!” Acum când scriu, stau și mă gândesc
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
oamini, c-o murit s-o lăsat 5 copții!”, ș-atuncea or început tot să strâge: „Sus cu iei! Sus cu iei! Trăiască! Trăiască!” M-am minunat cât putea fi de proști. - Cu ahăia or făcut treaba comuniștii, a intervenit Tușa Anuța. Că la noi nime nu i-o vrut. Geaba dzâce lumea că i-o adus ruși, ca ruși or vinit întâi ș-întăi prizoneri. Tatuțu o fost prizoneri la Kiev în primu război, și știa rusăște. Iel o știut cum
Votez pentru zâmbetul fetei moarte la Revoluție. A-ți iubi țara înseamnă să faci astăzi tot ce îți stă în putere ca s-o poți iubi și mâine () [Corola-blog/BlogPost/338705_a_340034]
-
ce spune el despre recentul meu poem, Avatar (2): “Am primit Avatar-ul tău. Profund impresionat de forța, de vitalitatea, de necedarea ta umană și măiestria artistică, încă o dată magistral confirmată prin acest excepțional poem, născut din viguroasa și tensionata tușă a unor umbre grele. Situat în noaptea ființei, are o ‘culoare’ sură; cea a blănii lupului”. Cuvintele lui Aurel Gheorghe Ardeleanu par săpate în piatră, cu dalta. M.-I.B.: Va fi șocată multă lume de relația eului liric dorcescian
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
că piesa de teatru „Valsul câinilor” era creată de autorul rus în anul 1913, iar prima carte a artistului plastic român a început să prindă contur șase decenii mai târziu, în 1973). Cu toate astea, radiografia răului convulsiv dominată de tușa dezumanizantă a barbariei celor care pălmuiesc fără drept de apel lumea ni se desfășoară ochilor ca o impresionantă demonstrație de curaj și deslușire profundă a evenimentelor funciare ale vieții. Vizionari și de un realism tăios, deopotrivă, Constante și Andreev au
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
se trăiește continuu pe sine în mijlocul unei forme sufocante de realitate captivă (născută într-o anume măsură și prin puterea mijloacelor de diseminare a mesajului la nivel global, care exced, desigur, atât de obișnuita comunicare interumană). Un univers cu nenumărate tușe insalubre (unde se tot încearcă, prin diverse tehnici de schimbare a comportamentelor specifice, imprimarea unei alte dinamici a tot ceea ce se presupune că este actualmente viu) constituite din șiruri infinite de “celule imaginale” îngrămădite cu precizie una lângă alta, însă
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
Ivanov joacă un personaj complicat, care poartă ceva adânc îngropat în suflet și-ți lasă impresia că e mai mult decât un om care face rău. Așa-i place să-și modeleze rolurile, să nu le expedieze într-o singură tușă. Într-o fracțiune de secundă, își poate schimba la comandă fizionomia, luându-te cu el în lumea răului printr-o simplă încordare de sprâncene, și la fel de rapid revine la energia pozitivă care-l definește. I-ar plăcea, de ce nu, s-
Dacă tu ai ști cât de frică mi-era de tine când te machiam după fiecare dublă. Tremuram toată și tu erai aproape dezumanizat” () [Corola-blog/BlogPost/338201_a_339530]
-
putea găsi și alții la fel de vie și imprevizibilă cum ni s-a arătat nouă? Așa a apărut Scrisori din Cipangu, un proiect aparent imposibil: o antologie de povestiri japoneze scrise de autori români, nu despre o Japonie reală, prinsă în tușa strâmtă a însemnărilor de călătorie, ci despre una imaginară, cât de poate de personală. Timp de aproape trei ani, paisprezece povestitori printre care și subsemnatul ne-am așezat într-un cerc al mincinoșilor și ne-am spus născocirile, respectând și
Mărie ku Okamura () [Corola-blog/BlogPost/338342_a_339671]
-
Iar cei care erau văzuți că dansează, erau considerați nebuni de către cei care nu puteau să audă muzică. (F. Nietzsche) În curte, dis-de-dimineață, mirosea a cozonaci. Cuptorul aburea. Tușa venea de la grajd, desculța prin roua, cu o găleată de lapte. În urma ei, șchiopata o oaie mușcată de șarpe. - Mânce-te brușu pe tinie, ce soarte-ai mai avut!... Vorbea, înlăcrimata, cu oaia. - Acu, de la ahasta, nu te mai pot scăpa
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
De la tot și de la toate./ De la domni și de la soarte/ Nu mă poate! Cum ț-o fi soartea. Că, dacă ț-o fi scris cu oile, atuncea n-ai să pot scăpa dint-ahasta nici în gaoră de șerpe! - Nu știu, Tușa, eu nu cred în soarta. Dacă există soarta, eu ce rost mai am? Și ce rost mai are Dumnezeu? - Păi cum ce rost?! tresari Tușa. Rostu ți l-o scris Dumnzău. Cum să te naști, ce feli să fii, can
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
oile, atuncea n-ai să pot scăpa dint-ahasta nici în gaoră de șerpe! - Nu știu, Tușa, eu nu cred în soarta. Dacă există soarta, eu ce rost mai am? Și ce rost mai are Dumnezeu? - Păi cum ce rost?! tresari Tușa. Rostu ți l-o scris Dumnzău. Cum să te naști, ce feli să fii, can să mori. Da cum umbli pe unie umbli, ăia de tini să țânie. Că io te trimet acu la bolta (magazin) să-mi iei o
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
cinste o bere. Am băut-o sec, am refuzat-o pe a doua, am intrat acasă și mi-am schimbat ciorapii (alte încălțări nu aveam). M-am intors pe ulița, în pas de maraton. Am ajuns la timp. În curte, Tușa punea desagi pe trei măgari gata înșeuați. Am așezat și pâinea pe unul din ei, cu regretul subit că nu cumpărasem bolovăni. Tușa mi-a mulțumit. Era mulțumită. Eu însă, nu eram. Îmi împlinisem destinul; eu, în schimb, rămăsesem neîmplinit
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
nu aveam). M-am intors pe ulița, în pas de maraton. Am ajuns la timp. În curte, Tușa punea desagi pe trei măgari gata înșeuați. Am așezat și pâinea pe unul din ei, cu regretul subit că nu cumpărasem bolovăni. Tușa mi-a mulțumit. Era mulțumită. Eu însă, nu eram. Îmi împlinisem destinul; eu, în schimb, rămăsesem neîmplinit. Aveam pantofii uzi, îmi chiorăiau matele și mă durea ușor capul de la berea pe stomacul gol, mă grăbisem și mă durea sub coaste
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
Aveam pantofii uzi, îmi chiorăiau matele și mă durea ușor capul de la berea pe stomacul gol, mă grăbisem și mă durea sub coaste. Dacă ar fi fost să o iau de la capăt, aș fi procedat cu totul altfel. Chiar atunci, Tușa mi-a întins niște bani: - Na, du-te la bolta și ia-ț o paretie de cizme de cauciuc, că n-ai ce căuta pe munte cu încălțările ude. Te betegi și ce te faci atunci? Tușa m-a trimis
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
altfel. Chiar atunci, Tușa mi-a întins niște bani: - Na, du-te la bolta și ia-ț o paretie de cizme de cauciuc, că n-ai ce căuta pe munte cu încălțările ude. Te betegi și ce te faci atunci? Tușa m-a trimis înapoi, să mă împlinesc. În termeni religioși, asta se cheamă metempsihoza. - Lasă, Tușa, m-am eschivat, că mi-am schimbat ciorapii, nu-s chiar atat de ud! Oricum, îi târziu! - Asculta numa, m-o cerut on poienar
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]