3,247 matches
-
de praf, cu ochii șiroind de lacrimi, urma să dea piept cu gura satului dar atunci, în desimea prafului nu se gândise la asta. Niciodată în viața lui nu se mai repetase o poveste de iubire la fel de simplă și de tulburătoare. Niciodată frumusețea și iubirea nu se mai ivise... Orașul îl aruncase undeva la periferie, se zbătuse mereu să iasă deasupra dar totul fusese zadarnic, se bălăcea în mocirlă, acum el știa că ajunsese aproape de capătul virilității, că dincolo de starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și nu mai e... Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Happy-end Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy al Parnasului din ceruri - stih abstract al poeziei sublime. Întunericul albastru cuprinde ritualul vrăjii cerești. ......................................................... ............ Cerneala s-a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
suntem o țară mică. Unde intră atâta frig? O parte intră În țară, o parte intră În noi... Răspunsul, ca și Întrebarea de altfel, nu Îl surprinse Însă și pe Flavius-Tiberius care Își spunea că nimic nu putea fi mai tulburător decât chipul femeii de lângă geam. Pielea ei elibera din captivitate, spre Încântarea lui fără margini, prin imperceptibile exfolieri, un superb fluture fosforescent. Privindu-l, Flavius-Tiberius uita de frig și parcă nici Întunericul nu-l mai deranja. Poate că și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
totul cu un oftat de ușurare la sfârșit, cu bucuria meschină a datoriei Împlinite. Se pregătea să-i adreseze un zâmbet posac când observă cu stupoare că din oglindă Îi zâmbea un alt chip. Foarte cunoscut dar, tocmai de aceea, tulburător. Se frecă la ochi, Își masă ceafa, făcu și trei rotiri prudente ale trunchiului, un simulacru de gimnastică matinală după un somn neîmplinit, dar degeaba. Durerea din ceafă era tot ascuțită, iar chipul era tot acolo, pe umerii săi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jos la ecran. Da' sper che Peter nu era ungur se face nație de râs! Era, pare-se, irlandez... Atunci, treaba lui. Fiecare nație pe peserica lui piere, formulă pe un ton sumbru domnul Húsvágó Tamás Húnór Încă o sentință tulburătoare. Îi plăcu atât de mult propria cugetare, Încât cafeaua pe care tocmai o sorbea cât mai elegant cu putință, căpătă ca prin minune aroma rară de barack pálinka adevărată. Aroma aceasta Îl făcu să cadă pe gânduri și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și le amintesc. Se Înstrăinase de casă o dată cu râsul Violetei, legănându-se Încet, ademenitor, ca un hamac, sub privirea tot mai nesigură a lui Grațian. Nu-ți trebuiau prea multe cuvinte ca să numești această vibrație abia sesizabilă, această pașnică și tulburătoare, În același timp, ondulare a aerului. Și nici un IQ prea Înalt ca să Înțelegi ce se ascundea sub lectura complice a cărții lui Borges Moartea și busola, descoperită de Grațian Într-un anticariat din Piața Carolina. Paragrafe, pagini, cuvinte, spații albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucrul acesta ar fi fost cu neputință până atunci din cauza ploii care cădea peste ea În valuri purpurii. Se făcuse de râs, de bună seamă. Lumea Însă nu părea să se intereseze de soarta ei, preocupată fiind de două fenomene tulburătoare: ingestia și deglutiția. Avea În fața ei o cireadă de vite hipnotizate de căldură În adăpători la vremea amiezii. Agentul de circulație era un tip Înalt, cu ochelari rotunzi pe nas și un fular roșu la gât. Stătea În fața ei zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și gata. Și apoi, cu cât vine mai repede, cu atât murim și noi mai repede... Prin urmare, o mică Întârziere n-ar fi chiar o catastrofă. Zâmbi cum zâmbea mereu când putea să-și apropie, prin deriziune, o scadență tulburătoare care În adâncul sufletului ei părea să-i facă complice cu ochiul Încă din copilărie. În acest punct fiul Își Întâlnea mama. 28. În casa lor, lumina nu se mai stingea la miezul nopții de câțiva ani. Bătrâni cum suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scurt, era produsul unei jalnice mistificări. Așa cum Violeta fusese victima unei lamentabile iluzii: geniul lui Grațian În care, el, Flavius-Tiberius, mai credea Încă. Pe vremea aceea, cuvântul „geniu” mai spunea ceva. Cu atât mai mult dacă era Însoțit de aura tulburătoare și dostoievskiană a epilepsiei, un certificat de autenticitate, un fel de AOC, de Trade Mark, de Marque déposée... Lângă Dostoievski Însă, orice ins cu pretenții creatoare devenea o simplă licență poetică, dacă nu chiar un fals adevărat. Cu geniul, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
femeie. Înainte chiar de a aprecia starea desenului, nudul se răsuci cu spaimă și grabă În forma cu care se obișnuise de lunetă fără lentile prin care nu se vedea nimic altceva decât se vede În mod obișnuit, fără acea tulburătoare modificare a distanței, prin care toate Îți par la Îndemână. Îndreptă din nou sulul de hârtie poroasă ajutat acum și de Iolanda. Căldura mâinilor lor Îmblânzi parcă hârtia și nudul rămase destins, zâmbind enigmatic unei lumi ascunse sub arcuirea moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-mă. Îmi pare rău. Iertați-mă. Ați putea să... Iertați-mă. De când mă trezisem pe podeaua dormitorului se scursese o oră și cinci minute. Da, spuse doctorița. Îmi dau seama că nu-ți e deloc ușor. Trebuie să fie îngrozitor de tulburător. Te descurci însă foarte bine și ar trebui să încerci să te relaxezi, dacă poți. Ședeam într-o seră plină de verdeață, pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar ce altă alegere aveam? Încercam de atâta timp să iau legătura cu cineva din ne-spațiu; când în sfârșit reușeam să fac asta, puteam să dau pur și simplu bir cu fugiții pe ideea că era prea ciudat și tulburător? Dar asta nu însemna că acționam nechibzuit. Aveam să mă duc cu câteva ore mai devreme să arunc o privire atentă împrejur, să văd ce puteam descoperi. Pregătire Pregătire Pregătire. Dar în momentul de față pregătirea însemna să mă odihnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totuși fără să se recunoască. Pentru A. Breton, scopurile visului sunt de-a ilumina locurile ascunse. Astăzi cred că am visat ceva foarte apăsător. M-am chinuit din greu să mă trezesc, mă luptam zadarnic să împing către trezire conținutul tulburător al visului meu, dar era ceva ce-l menținea în subteran. Visul se cerea, prin urmare, continuat, în timp ce eu trebuia să mă scol neapărat. De ce, nu știu, pentru că azi e duminică și nu trebuie să plec nicăieri. Un impuls lăuntric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
își cunoștea abisul îi dădea un sentiment de supremație: acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de apele abisale, dar infinitezimalul din ea o făcea puternică, îi oferea căldură, hrană spirituală; chiar dacă gusta o felie, era fericită. Chiar dacă era udată cu lacrimi, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
STĂRILOR de agregare ale materiei fără ca să cedeze cuiva, dispărând dintr-o dată din decor, ca să afli că e la fel de frumoasă și în altă parte. Natura divină se va mândri de neuitarea sa pentru că sunt una și aceeași, capricios de vii, tulburător de îndrăznețe, chinuitor de frumoase, neîndurătoare în dorința de a fi privite, admirate, adulate, neantizate și cineva o va face, se va naște o pană înmuiată în cerneala care suportă așternerea unei asemenea frumuseți. Maestrul orb, după ce lectură în Braille
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și întrebări cu parfum de eseu, ajungând la concluzia: Propoziția 2: Pentru ca aplicația liniară A a spațiului vectorial normat E în spațiul vectorial normat F să fie continuă, este necesar și suficient să existe un număr M ≥ 0. Ploua matematic, tulburător dincolo de noi. Și dincolo de noi se auzeau tunetele viitorului îngrozitor de puternice, priveam mărunți la uriașii nori întunecați și nu aveam nicio putere decât de a ne trăi efemeritatea adunată punct cu punct. Ne credeam, firește, de neînvins. Ne credeam, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o fi aceea, dacă mâncau fără să elimine nimic, ronțăiau mecanic, mestecau, dar în mintea lor subculturală nu-și dădeau seama că ele mănâncă magia din partitura eternă a pământului, în noaptea aceasta notele având o armonie specială, ceva mai tulburătoare decât o naștere, mai misterioasă decât o înviere. Sinele lor bănuia că a venit primăvara, deși abia se înstăpânise vara. Un greiere, prizonier veșnic iubirii pentru soția pe care o furase de acasă pe când abia trecea în clasa a V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
armonia creată pe partitura liniștii cu notele pure ale zorilor învăluind spațiul de jos și de sus. Au mai venit și orele, fiecare cu particularitatea sa, atât prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau, pe măsură ce se apropiau de soare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Liceul Brăilean, care tocmai atunci își aștepta adunăturile să-și ocupe locurile în bănci. Îi văzu pe toți bătrâni, înspăimântător de modificați, incredibil de tăcuți. Mioara Alimentară, îmbrăcată în nelipsita ei rochie de sacerdotesă a iubirii, teribil de dantelată și tulburător de albă, aștepta timidă în ușă. Mihai Dinu, în fața obosiților, declară susținerea cursului de matematică în limba latină ca urmare a decesului celui îndreptățit. Portretul lui Moș Eveniment, fixat pe perete, dădu afirmativ din cap. Din corpul diafan al Mioarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de a spune: „Ei haideți, domnule, ce purtare! Veniți-vă în fire! Dacă toată lumea ar face ca dumneavoastră!” Când îl cunoști pe defunct, este și mai rău: „Nu-ți stă în fire să te porți așa.” Nici nu evoc cazul, tulburător până la obscenitate, în care îl iubești pe scumpul dispărut. În ocurență, mortul meu nu era nici scump nici mai puțin dispărut. Alesese tocmai acest moment unic din viața sa ca să apară într-a mea. Nu era vreme să filozofez. Pusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
bate cu putere. -Și cum se termină? -Nu se termină. Într-o zi, ești prea mare pentru ca să mai mergi la școala primară, o iei pe un drum diferit ca să te duci la gimnaziu, nu știi ce se va întâmpla cu tulburătoarea mutare a ghiveciului de flori. Încerci secrete mai dificile, adică mai absurde. Pe furiș, fixezi în clasă cu pioneze fotografia unei femei goale. Și de data asta, ai crăpa mai degrabă decât să te declari vinovat de un asemenea act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
opinia mea. Am conchis că gândeau la fel și că nu aveau bun-gust. În muzee domnea un miros de mumie. Chiar în absența cadavrelor, lucru rar prin locurile acestea în care leșurile constituie culmea șicului, puțea a moarte, nu moartea tulburătoare a cimitirelor sau moartea hirsută a bătăliilor, ci moartea plictisitoare a comemorărilor oficiale. Dacă mama nu era decât convulsii în fața acestor vechituri, tata, după părerea mea, simula. Privea acest talmeș-balmeș cu o politețe absentă pe care o lăsa deoparte doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fi iubit-o deja, m-aș fi îndrăgostit de ea pentru această frază. M-am îndepărtat de ea ca să privesc alte fotografii și să citesc cu minuție fiecare meniu. Încetul cu încetul, am băgat de seamă că sunt emoționat. Era tulburător să constat că perspectiva unei injecții letale nu-l împiedică pe om să dorească să-și reia primele plăceri ale existenței, ca de pildă piureul, apple-pie ori milk-shake. Patrick Guns discuta cu proprietarul galeriei. Mă dusei să-l felicit călduros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pietoni în același timp. Dacă este acceptabil ca barierele să nu funcționeze, semnele de circulație să fie toate puse alandala și să mergi sute de kilometri pînă să dai de o pompă de benzină. — Apropo, zice Petrică avînd o presimțire tulburătoare, sper că ați alimentat înainte să pornim la drum. — Bagă bine la cap, că o să faci istorie, zice domnul Președinte măsurînd talia lui Petrică. Cu puloverul ăsta o să frîngi multe inimi, ai văzut că deși a stat atîta amar de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tremură și-i alimentam emulația, fie că stam răsturnați în fânul cosit proaspăt, pe scarpă, la Milcov, fie vrășuliți, în pat, peste cearceaful alb, apretat. Palpam, răspuns la manevra ei, aceeași porțiune de tubercul în creștere plată.“ Este fără îndoială tulburător să stai cu iubita vrășulit în pat. Nu se înțelege însă al cui este tuberculul în creștere plată. Al femeii sau al bărbatului? Sau este vorba pur și simplu de un cartof, vrășulit și el, din întâmplare, peste cearceaful apretat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]