1,529 matches
-
Cel scund urca acum scările. Invadă dormitorul bunicilor mei și le inspectă așternuturile. Intră În baie și controlă colacul closetului. ― De acum Încolo folosiți asta, spuse cel Înalt. E pastă de dinți. Și poftiți și o periuță de dinți nouă. Tulburat, bunicul meu luă obiectele. ― Venim din Bursa, le explică el. E un oraș mare. ― Periați de-a lungul gingiilor. În sus la baza dinților și apoi În jos, spre margine. Câte două minute, dimineața și seara. Hai să vedem. Faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-mi facă un rău, ea prefera să mă lase cu ideile mele mai puțin primejdioase. Vroia să mă ajute. Ochii ăia cafenii nu m-au mințit până acum și nu o făceau nici acum. Era depășită de situație. Era tulburată. Ea trebuia liniștită, nu eu. Mă simt captiv în propriul meu corp, Ana. Mă simt prizonier în propria mea minte. E teribil! Chiar și acești pereți se prăbușesc câteodată peste mine și mă întemnițează sub ruinele lor. Ceea ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mi mai era foame. Nu-mi mai fusese foame în ultimul timp, iar eu eram un veritabil gurmand. Ultima masă pe care o luasem fusese... ieri dimineață?! Într-adevăr. Ieri dimineață, Corvium, zise el calm. Îmi citești mintea? îl întrebai tulburat. Nu. Eu nu pot, făcu resemnat. Mă liniștisem. Mă îngrozea faptul că cineva îmi putea citi mintea. Mă îngrozea până și posibilitatea existenței unui asemenea lucru. Tu, pe de altă parte, ai putea să citești mințile oamenilor și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
puternic. Înspăimîntător. Aproape că a luat-o la fugă, și nu s-a liniștit decît după ce a ajuns la ea. — Se mai vedea lumină la parter? — Nu, dacă dăm crezare spuselor ei. N-a auzit nimic. Înainte de culcare, fiind foarte tulburată, a luat o lingură de alcool de mentă cu o bucățică de zahăr. — Cine a descoperit crima? — Ajung imediat la asta, șefule. Domnișoara Lange voia să Închirieze camere unor persoane respectabile, dar nu le asigura și masa. Nici nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
funebre, apoi alta pe care Maigret nu o cunoștea. Lecoeur Îi ieși În Întâmpinare. — A trebuit să-mi las baltă borfașii, Îi spuse el. Spargeri au loc În fiecare zi. Publicul s-a obișnuit cu ele și nu mai e tulburat. În timp ce o femeie sugrumată la ea acasă, Într-un oraș așa de calm ca Vichy, fără un motiv aparent... Maigret recunoscu claia de păr roșcat a fotografului de la ziarul La Tribune. Pe stradă Își vedeau de treabă alți doi-trei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
gură. Libertul murmură cu timiditate în glas: — Dar poziția mea, cezare, este pseudo-oficială... Se oprește brusc, străfulgerat de gândul că exact acesta este și scopul împăratului, un fals dualism care să împiedice urmărirea mișcării fondurilor dintr-o parte într-alta. Tulburat, reușește totuși să-și continue ideea: — Întreaga administrație a finanțelor publice... Începe să enumere: — Tezaurul public, strângerea impozitelor, atât la Roma, cât și în afară... — Ce-i cu astea? face posac Augustus. — Sunt în totalitate încredințate procuratorilor. — Ia nu-mi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reprezentat Hercules sprijinindu-se în ciomag ca într-o cârjă. — Nu ți se pare o anomalie? îl întreabă brusc pe Ianuarius. — Ce, stăpâne? tresare acesta, speriat. Că de multe ori bem vinuri născute înaintea noastră. Ignoră cu bună știință figura tulburată a bătrânului secretar și mângâie, cu un zâmbet misterios, din vârful degetelor, pielea de leu pe care Hercules o poartă împăturită pe braț, ca pe un acce soriu vulgar. Surâde cu îngăduință. — Cel de care vorbești tu exista cel mult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bună și s-a speriat. Acum însă se întreabă dacă nu cumva bătrânul face exerciții de oratorie cu el. Tot ce-i spune lasă impresia că a fost pregătit cu grijă dinainte. Nici un cuvânt obscur sau greoi. Nici o metaforă neobișnuită. Tulburat este în continuare. Nu așa și-a imaginat întrevederea. Dar el nu a fost școlit să discute orice subiect pe negândite. La ei în casă, literatura nu s-a aflat niciodată la loc de cinste. Nici n-avea cum. Studiul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
recunoaște pe Regele Sacrificiilor. Și pe slujnice. Multe slujnice. Ce este, rex? întreabă temătoare. Da, îi e frică. Acum știe că Vesta le-a dat un semn care nu poate să însemne decât ceva rău. Ordinea firească a lucrurilor e tulburată. O simte cu toți porii ființei. — Rex? întreabă din nou, pe un ton imperativ. Bărbatul s-a apropiat îndeajuns ca să-și dea seama că plânge. Îl apucă de mâini. Se zgâlțâie de parcă ar avea frisoane. — Asinia..., reușește să articuleze între
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
brusc, aude o voce stridentă de femeie. Îi răspunde alta, care parcă ar bate într-o căldare. Încă un glas pițigăiat trâmbițează. Urmează un potop cumplit de ur lete pe care nu le înțelege pe de-a-ntregul. Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă e vocea Domitiei Lepida, fiica celeilalte Antonii. — Dezmățato! Sângele îi îngheață în vine. Asta e Agrippina! Iuțește pasul. Aleargă. Să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ideea. În schimb, Gallus îi zâmbește cu un aer încântat. — Mulțumește zeilor că de când Augustus a venit la putere poporul roman nu mai are suveranitate în domeniul dreptului penal. Libo se zgâiește neîncrezător la el. — Ce vrei să spui? bolborosește tulburat. Cine are atunci pu terea? — Principele! râde gros Asinius Gallus. Se uită la mutra descumpănită a celuilalt. Greu de cap, bivo lul ăsta! Îl lămurește cu o bunăvoință condescendentă: — Toată justiția penală este în jurisdicția împăratului. Spre surprinderea lui, Scribonius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trebuie păzit de o gardă de corp. Securitatea personală și loialitatea armatei sunt cu siguranță preocupările primordiale ale împăratului. Altminteri, de ce le cerșește pe altare și le proclamă întruna pe monede? — Ai văzut chihlimbarul? întreabă dintr-odată tânărul. Se întoarce tulburat. — Ce să văd? — Bucățile de chihlimbar prinse în plasele de protecție care țin fiarele departe de podium. — Mai îngreunează și ele un pic structura, suspină nefericit evreul. — Pe mine m-a însărcinat principele să le aduc la Roma, trâm bițează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui balansoar și se ciondănește cu o femeie în vârstă, care caută să-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța de pe copil: — La ce va mai râvni ca adult, dacă acum se târăște și-și face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
destul de mare ca să nu trecem prin moșiile care erau țintele atacurilor. Ca de obicei, soarele dogorea cu putere și eram sleiți de oboseală cu toții, și oameni, și cai. Mergeam în șir indian printre piscurile parcă presărate cu sare. Aveam simțurile tulburate și ni se întâmpla uneori să luăm desișurile de cactuși drept cete de oameni. Pentru o vreme, am făcut popas. Eu priveam dus pe gânduri la zborul unui vultur pleșuv care se rotea pe deasupra piscurilor. Valea era atât de tihnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în sclipiri de lumină, diamant cernut printre gene. pierdut pe-o colină. Te-am căutat la poarta vânturilor, în briza șoptind fierbinte pe tăiș de uragan, mii de cuvinte.... Te-am căutat la poarta apelor, în brațe încleștate de spumă tulburată și alunecoasă apă, pierdută-n furtună. Te-am căutat la marginea pământului, cotropind munți si văi. Te-am găsit pe cruce iubind până la jertfă pe-ai Tăi.
Te-am c?utat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83241_a_84566]
-
cu disperarea. Imaginați-vă: conștiința Îți e separată de ceilalți printr-o barieră invizibilă care a apărut cât ai clipi din ochi. Iar ochiul a Încetat să mai clipească. Și nici nu o va mai face vreodată. În mintea lui tulburată, Bennie le dădea sfaturi echipelor: rupeți-vă hainele, amestecați-le cu noroi și faceți o bilă din ele - nu, nu, nu peri de nucă de cocos, nu așa, și nu culegeți stuf, nu o să se lipească suficient de strâns. Cretinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pustiitori împotriva lui, zice Domnul"... 54. Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în țara Haldeilor. 55. Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56. Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși, și li se sfărîmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui! 57. "Și anume, voi îmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
fie mai atenți la știrile legate de Aum. E scandalos! Ar trebui să se gândească mai serios la cei într-adevăr victimizați. În a doua zi de spitalizare mă întrebam ce o să fac dacă nu mă mai vindec.“ „«Un individ tulburat o fi împrăștiat pesticid sau ceva de genul ăsta», mi-a trecut prin cap.“ Ichiba Takanori (39 de ani) Lucrează la o fabrică producătoare de confecții. Nu am prea multe cunoștințe despre lumea confecțiilor, dar știam fabrica deoarece se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nimic. Mie mi-a venit într-o clipită în cap incidentul cu sarin Matsumoto. Nu m-am gândit chiar la sarin, însă am făcut legătura cu incidentul Matsumoto și am bănuit că s-a răspândit un gaz otrăvitor. «Un individ tulburat o fi împrăștiat pesticid sau ceva de genul ăsta», mi-a trecut prin cap. Nu, atunci nu m-am gândit la Aum. N-a trecut oare destul timp până s-a făcut conexiunea directă între Aum și sarin? Noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Pretoria, scutură din cap cu o figură întunecată. — Asta e o treabă urâtă, Prefectule: la Pretoriu se ceartă, sunt furioși. Mânia se vede limpede, dar am putut vedea și rătăcire. Până și Gundovek, de obicei atât de hotărât, îmi pare tulburat, nesigur pe ce are de făcut. — La plecare, Magister militum m-a avertizat că printre burgunzi există o partidă puternică ce dorește neutralitatea, însă acum, în lumina acestei crime, ar trebui să fi fost redusă la tăcere. Din nou, Alpinianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l fixeze cu ochi mari și pătrunzători, subliniați de umbre întunecate. Ochi ce păreau să-l cheme - dar spre ce? și pentru ce? - și o mână ridicată într-un gest parcă de binecuvântare și în același timp de amenințare. Tulburat, își desprinse privirea, preferând să și-o ațintească în ochii abatelui, în care nu găsi nici o urmă de teamă. în expresia lor severă nu recunoscu - cum ar fi trebuit să se întâmple, desigur - semnele unei extenuate curății interioare, ci găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vom urmări și cu siguranță au luat cu ei aur și bijuterii. Numai că, uite-ne aici! Cum vezi, nu trunchiurile astea o să ne oprească. Deschideți poarta și lăsați-ne să intrăm. O să fie mai bine pentru voi. Canzianus, oarecum tulburat, dădu din cap. — Greșești dacă îți închipui că ai lua de-aici o pradă mare. Cei mai mulți sunt oameni de la țară: coloni ori sărmani țărani cu familiile lor. Oricum, teama lor nu e atât pentru bunuri, cât pentru viețile lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
forțezi norocul? izbucni, încruntându-se. Dumnezeul meu știe să răsplătească îndurarea, dar îi pedepsește pe aroganți. — îndrăznești să mă ameninți? întrebă Balamber și-și duse mâna la mânerul săbiei, mai degrabă ca să-și salveze prestigiul în fața alor săi; făcu totuși, tulburat, un pas îndărăt. Gomerius, înspăimântat, îl lăsă jos pe Inisius și se ridică în picioare, venind instinctiv lângă abate. Acesta din urmă, însă, își redobândi calmul. Plecând capul, făcu un gest de resemnare cu mâna. Nu. Cum aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la bătaie mai mult ca o glumă bună, ca o reacție împotriva dezamăgirii și a deprimării - era o sumă reprezentând salariul pe care nu-l mai primeau de cine știe când. în vreme ce se întindea sub manta, Sebastianus răsuci în minte, tulburat, ultimele cuvinte ale lui Marcentius. Da, poate că veteranul nu se înșela. Fără îndoială, orele ce urmau aveau să fie hotărâtoare și poate ar fi fost mai bine să se întoarcă pe ziduri ca să se convingă că totul era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai întâi de-a lungul malului, apoi, împroșcând cu putere apă împrejur, direct în albia râului. Nu avuseseră vreme să tragă cu arcul, iar ciocnirea cu goții se produse imediat și fu cât se poate de dură. înaintând prin apa tulburată, care în unele locuri ajungea până la genunchii cailor, războinicii se înfruntară în zeci de dueluri corp la corp pline de furie. Cei care, răniți, cădeau din șa în apa râului, cu greu se mai puteau ridica, fiindcă erau prăvăliți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]