1,307 matches
-
suflete. Cu greu, la șapte fără un sfert, au deschis poarta din uluce, ale cărei balamale scoaseră un scârțâit ca un urlet de jale, ce o făcu pe Floarea să izbucnească în plâns. Se așeză pe prispa casei și eliberă tumultul ce-i chinuia sufletul, scuturându-și hainele ude de la ploaie. Nicolae, controlâdu-și durerea, încerca să o liniștească. Lena și Vasile le-au ieșit în întâmpinare și, vizibil îngrijorați, fiecare din punctul său de vedere, încercară să calmeze situația: - Vai, frățioare
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
vezi, zise Stump. John simți o ușurare și se întinse relaxat pe iarba moale. Se simțea deja căldura soarelui care, între timp, urcase tot mai mult pe cer. Privea cerul senin, păsările care planau în căutare de hrană și asculta tumultul pădurii din apropiere. Asta este adevărata viață! gănguri în mintea lui, înmărmurit de frumusețea care îl înconjura și bucuros că și-a găsit, în sfărșit, locul și omul care să-l înțeleagă și îndrume. Pentru prima dată se simțea tare
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373423_a_374752]
-
Cioplești pe mister litere sonore. Stelele le-auzi descifrând solfegii din aurore. Ți-ai scos și-ai zvârlit ruginita-armură. Vechile tristeți le-ai gonit din minte și simți că din nou orișice nervură este fierbinte. Un imn pătimaș iese din tumulturi și codrii-n afund îl freamătă-n plete. Din inima ta țâșnesc mii de vulturi zburând în cete. Cui să mulțumești pentru noaptea sfântă care ca un crin inima-îți îmbată? Parcă-ntinerit sufletul tău cântă ca niciodată. Anatol Covali Referință Bibliografică
NOAPTE DE VIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373447_a_374776]
-
Ce ar fi fost măcar de într-o seară Îmi trimiteai săgeata cu un arc? Degeaba te mai lamentezi că nu se poate Un moft ți-am fost în vremea tinereții Toți anii scurși în van, cine-i socoate? Doar tumultul tardiv al bătrâneții La jumătatea vieții, am ajuns Acuma, chiar nimic nu se mai poate Totu-i pierdut, și e de nepătruns Murit e dorul și nu va răzbate Să nu-ndrăznești vreodată, -n viitor Să îmi trimiți depeșe de
SĂ NU-NDRĂZNEŞTI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371494_a_372823]
-
când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde-mă, sărută-mă” (trad.din limba cehă)], înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
în crez prin al vieții ring nu vreau să cedez și-ncerc să înving. Nu mă las înfrânt și-aștept îndelung, când îmi iau avânt, la stele s-ajung. Visez să dau mult, și în tot ce fac să fie tumult spre-a nu fi sărac. Tot ce am dorit să adun, să-ncheg a fost risipit, dar este-n întreg. Bunului destin ce n-a fost avar, încerc din puțin să-i dau mult în dar. Și îi mulțumesc blândului
SPRE-A NU FI SÃRAC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374996_a_376325]
-
-și printre valurile-nspumate. În nori și-n culorile curcubeului, în noaptea cu lună, contemplând măreția cerulului. Mă regăsesc în splendoarea stelelor, în parfumul florilor de tei, când străbat aleile grădinilor. Mă vei găsi prin liniștea nopții, dar și în tumultul vieții, luptând pentru ziua de mâine. Mă aflu în dragostea pentru oameni, prin tot ce nu e material... dar are valoare. Mă regăsesc în mâna tremurândă de anii bătrâneții, întinsă cu dragoste, să mă îmbrățișeze. Prin lacrima rătăcită alunecând pe
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]
-
cer încet căzând! Ascultă vântul care tace Căci în tăcere se spun multe, Ca să-nțelegi ce ești de fapt Nu e nevoie de cuvinte! Ascultă totul în tăcere Tăcând cât poți de mult, Și-n liniște să stăvilești Al inimii tumult! Să taci, și prin tăcere Să spui ce nu s-a spus, Iar gândurile să le-nșiri Tăcut pe- un papirus! Să pui zăgaz la vorbe goale, Rostite fără rost, Și în tăcere să-nțelegi De ce ales ai fost! Referință
ASCULTĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374005_a_375334]
-
vezi mă îndrept spre întâia clopotniță baniță bântuită azi de ruguri din plopii despre care vorbii. din amvon se aude citania, liturghia mă gândesc la chilia în care se scriu cântece de pe Olt nu pot să nu le ascult. un tumult mă plimbă printre frați, printre bărbați adevărați le spun să mă aștepte puțin, revin după ce alung toate durerile peregrinului apter abatere de la morală, ciomăgeală curată, boală greu de vindecat. revin printre bărbați curățindu-i. mese întinse rotondelor Anania duc Arhiepiscopia
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului COTLOANE ALE MINȚII Cândva priveam în față, vedeam cum viitorul Îmi este hăt departe, împresărat în mult Acum privesc în urmă, la viața-mi ca ogorul Trecută și cam veche, bătrână de tumult. Nu am regrete lucii, făcut-am ce-am voit Am plămădit din palme un om, un pom, o casă Dar timpul trece fulger spre viitor murit, Privesc rămasul urmei, frumosul ce mă lasă. Nu plâng spre nemurire, nu-s oale
COTLOANE ALE MINȚII de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375502_a_376831]
-
duce noul drum. Evoluția m-a surprins și pe mine, făcându-mă să sper la împlinirea unui vis tainic și am urmărit înlănțuirile evoluției cu oarecare uimire și încântare. Am fost ajutată de câțiva factori. Cel mai important a fost tumultul de idei și planuri care așteptau de mult timp în antreul cărții. Unele s-au născut nu știu nici eu când și cum și s-au depus în cutele adânci ale inimii sau ale creierului - cine știe unde își au ele lăcașul
PRIVIRI RETROSPECTIVE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375547_a_376876]
-
întânzi ușor și mi le iei Mă faci s-alerg cu tine peste vii Visând la cupe pline cu Jidvei. Din rodul toamnei nu-mi doresc mai mult Decat din palme-ți boabele să gust La pieptul tău al toamnelor tumult Să îl aud cum se preschimbă-n must. Să gust din gura-ți fraga rodul viei Printre ciorchini privind spre seară cerul La pieptul meu te-ai alinta zglobie Când dragostei îi vei află misterul. Pe frunze ruginii, sub clar
MARIA ȘI TOAMNA de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375610_a_376939]
-
de jivina Ți-a răsturnat în drum căruță cu minute Iar muntele-i prea sus bobitul de lumină De-a rostogolul fuge și zilele-s pierdute. Lovește-o neputința gonindu-ți dimineață Și noaptea te cuprinde, te-absoarbe al ei tumult, De s-ar putea voința-mi e să-mpărțim viața Să te mai am un timp chiar dacă nu prea mult. Dar cum să lupt cu demoni ce se hranesc din tine Când singura-mi putere lacrima îmi este Ce se
NEGURI DE POVESTE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371836_a_373165]
-
în cealaltă parte. Știuse ce știuse de la bun început! Îl ardea miezul de stâncă-de-foc, împingându-l să dea iureș printre oameni. Nu săvârșise nici o nefăcută încă, dar oricând ar fi putut isca pe-afară pozne care să se prăvălească în tumult până dincoace, în bezna grea de sub pământ, nu?! De asta se nevoi ea să schimbe câte ceva din rânduieli. Mută chiar Copacul Lumii. Îl duse pe-un plai neluat în seamă, chiar uitat, pe-o coastă pieptișă de sub munte. Trecuse ceva
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
OANA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vibrează sub boltă povești pământene, Pierdute prin cețuri și neguri demult. Le vom ispiti să se-ntoarcă alene, Din veacuri trecute de aprig tumult. Arama clădită de Marele Ștefan În Piatra, ne spune a Oanei-fecioare Poveste. Cum piere prin gândul viclean, Ce-a rupt din Moldova prea gingașă floare. Răpită din casa părintelui-tată, De lotri cei hâzi care-s scoși de la legi, E fata
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
Te simt tot mai aproape. Simt cum pătrunzi în mine, Iar eu îți simt căldura Și după prima-nghițitură Mai vine încă una. Dorința crește tot mai mult. Așa. Acum,...îmmm Ți-am cunoscut și gustul Și pasiunea dă-n tumult. Mai vreau. Mai vreau. Mai mult. Referință Bibliografică: În aburi de cafea / Daniela Gumann : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2355, Anul VII, 12 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniela Gumann : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN ABURI DE CAFEA de DANIELA GUMANN în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372072_a_373401]
-
De faldul unor adieri Pictăm icoane-nvăluite În veșnicia altor veri. Te prefaceai că vii din soare, Tu, Adam gol, eu, Eva ta, Să te dezleg de așteptare Și să te-ascund în umbră mea. Din ne-nțelesele mistere Luai fărâme de tumult, Le răsfirai în praf de stele Și-n pulbere de dor mărunt. Iubirea ne-o făceam albastră Și-n vals, pe sunet de clavir, Pe sufletul făcut fereasta Din ea îți aninam safir. Referință Bibliografica: Dor mărunt / Lăură Hubati : Confluente
DOR MĂRUNT de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372079_a_373408]
-
Mi-a spus: „Nu mai e loc de fericire! Prea mult ai dat, nu pot să peticesc O inimă, cu-o nouă amăgire.” Uimit am stat, cuvântul să-i ascult, Din spusa ei simțeam venind mâhnirea. Știam că făr` năvalnicu-mi tumult, În piatră rece s-ar schimba simțirea. Am stat un ceas, o lună, sau toți anii, Încremenit de greaua rostuire Ca rob plecat amarnicei jelanii, Cerșind și împlorând o păsuire. Dar, n-a fost chip! Sentința era pusă. Am fost
NU MAI AM VOIE SĂ IUBESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372365_a_373694]
-
și a alterităților culturale. A fost o noapte neagră peste estul European, ca o negație a existenței ființei umane ca drept a propriei conștiințe. S-a atins atunci un moment spectaculos al excendenței profane în care valoarea se dezintegrase în tumultul vieții care se dorea să fie prag al unui rit de trecere, moartea ca suspin și dorință a tăcerii viitorului. S-au ridicat țepi roșii din străfundul întunecat al pământului și și-au netezit colții înfingându-i adânc în carnea firavă
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
imaginat al omului molcom al muntelui: Câtă lume-i pentru mine, / Nu doresc să si la nime” (Doniga, 1980:11). Ce fapt al neajunsului vieții îi impune personajului imaginar să ia o astfel de decizie, de îndepărtare a eului de tumult. Se știe că fiecăruia dintre noi îi revine o sumă existențială de dăinuire, în afara singularității vieții personale, care poate fi formată din oameni, animale sau plante. Poetul popular scoate în evidență, prin versul: Câtă lume-i pentru mine...” o idee
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
culese. // Plutind ușoare și neînțelese / Vă căutați norocul sub o stea; / Uitând că dintre spini ați fost culese, / Să dănțuiască, muzele ar vrea. Vă căutați ...” (Azur și catifea, pp. 11-12). În final, eu Ioana Stuparu am dat citire poeziilor: „În tumultul vieții” și „Lupt”, din volumul Popas în Lumină, încheind prin cuvintele autorei: „Mă tem că-n ziua ce-o veni în giulgiu-i de stăpână, / Nisipul din clepsidra mea va curge pe țărână. / Și lupt cu mine disperat, iar Dumnezeu
POPAS ÎN LUMINĂ, CU POEZIE ŞI CÂNTEC, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372874_a_374203]
-
atunci le trăiesc din nou fiindcă mi-au fost date ca niște porunci al căror ecou inima-mi străbate. Țăndări violete Lacrimile vor să stingă-nsfârșit incendiul în care ai ars al meu zbor când a năzuit să fie răcoare ******* Marele tumult prin care-am trecut și azi roade încă din falsul meu mult care a părut, dar nu a fost stâncă ******* Crengile-mi se frâng de atâta zbor odihnind pe ele, de când ochii-mi strâng în lumina lor firmituri de stele
ŢĂNDĂRI VIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372982_a_374311]
-
frumos mod de a trece prin viață. Tărâmul poeziei este unul din acele câteva refugiii unde mintea unui om poate avea parte atât de provocare, cât și de intimitate. Poezia scrisă înseninează sufletul, readuce liniștea și candoarea, te distrage de la tumultul cotidian, pentru ca la un moment dat să realizezi că viața a fost și este mereu simplă și frumoasă numai atunci când ești racordat la divinitate. Am considerat mereu că o carte va vedea lumina tiparului atunci când Dumnezeu va considera că are
”VISE TÂRZII” VOL 1 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372994_a_374323]
-
fi trista mea viață că a primit-o-n el al tău destin, să curețe de nori al lui senin și să-i topească inima de gheață. Prezența ta a fost o împlinire ce încă-n al meu suflet e tumult. Când mi-amintesc de vraja ei,exult și nervii-ncep prin tine să respire. Viața mea este mult mai îndrăzneață de când a străbătut-o zboru-ți lin și-s fericit că n-am rămas străin, c-am stat cu-a ta
CONTEMPORAN de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371048_a_372377]
-
lor glasuri vor îngâna „Florile-dalbe”, Gândiți-vă, că nu e dată închipuirii omenești O mai aleasă întrupare de sol al vrerilor cerești, Ca argintiile lor glasuri, când vor cânta „Florile-dalbe!” (Elena Farago) In Canada trăim din plin bucuriile izvorâte din tumultul frumuseților acestor zile. Când am întâlnit aspectele pe care nu le-am gustat în copilărie, se putea să nu le trăim și pe ele din toată inima? Păi nu-ți vine să te amesteci în rândul copiilor și să te
MOŞ CRĂCIUN – AŞTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371156_a_372485]