1,336 matches
-
un pui de somn. O grămadă de cute adînci Îi brăzdau ca niște corzi bărbia moale și urme de coșuri stăteau una lîngă alta ca niște ghimpi de cactus. Fără să se miște, șeful Își miji ochii și rîse sarcastic, tunînd cu vocea lui nesuferită de cîine răcit: — Ai cam luat-o-n serios, nu ? — Și de ce să n-o iau? — Da, dar măcar ai vreo speranță cît de mică? — Nu, nu am. — Exact cum am bănuit. N-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
părinților săi care nu vor să-i plătească o altă facultate, că de asta s-a săturat. Stăteam amândoi la o masă într-un restaurant indian, aproape de Hyde Park. El și-a luat un curry hot și eu unul mild. Tuna și fulgera, încă de aseară: nu faceți mai nimic pentru mine. Mie îmi venea să mă ciupesc. Era după două săptămâni de Oxford, după preumblări prin Westminster Abbey. Complet nemulțumit de șansele lui. E de necrezut diferența de percepție între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Zhou Enlai a încercat să critice U.R.S.S. Deoarece România nu participa la polemica publică și solicita să procedeze similar și partenerii săi, premierul chinez s-a abținut, dar în Albania, vizitată de el imediat după plecarea de la București, a tunat și fulgerat împotriva U.R.S.S. Viziunea noilor conducători sovietici și chinezi a dus cu timpul la depășirea divergențelor generate de diferendul ideologic, locul divergențelor fiind luat de relații normale, prietenești, de înțelegere și colaborare. IV. În vara anului 1965, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
rece și, în două săptămâni, poate domnii de la Sibiu s-or hotărî să vină. A sosit iarna timpurie, cu îngheț și zăpadă. Domnii au trimes iar răspuns că n-or putea veni așa degrabă... c-or veni la sfârșitul lunii - tune dracu în alegeri și în tot! Cu două zile în urmă, face Culi un ocol, ca să vadă pătulul, și găsește una din pulpele de cal lipsă. Stă și cugetă: cine să fi luat pulpa de cal? Trebuie s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acum ea este genunea căscată a Iadului.“ ANUL CONVERTITEI 1 927 de la hegira (13 decembrie 1520 30 noiembrie 1521) În viața mea, ziua de 6 ianuarie din anul acela a fost o sâmbătă fericită! Cu toate astea, papa era mânios. Tuna și fulgera așa de violent, că am stat un lung moment nemișcat, în anticameră, la adăpost de strigătele lui îndărătul canaturilor grele și cizelate. Însă elvețianul din garda papală care mă însoțea primise anumite porunci. Așa că a deschis ușa biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prin noblețea originii, măcar prin noblețea aspirațiilor. Acest papă a început prin a suprima toate pensiile acordate de Leon al X-lea, inclusiv a mea. A suspendat totodată orice comandă de picturi, sculpturi, cărți, precum și orice construcție. La fiecare predică, tuna și fulgera împotriva artei, aceea a anticilor, dar și a contemporanilor, împotriva sărbătorilor, plăcerilor, cheltuielilor. De la o zi la alta, Roma n-a mai fost decât un oraș mort, unde nu se crea nimic, nu se clădea nimic, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au îndepărtat, le-a dat la toți de înțeles că nu se punea problema pentru el să respecte un tratat impus prin constrângere, teroare și sacrilegiu. A doua zi după această agresiune, în vreme ce Clement al VII-lea nu ostenea să tune și să fulgere împotriva împăratului și aliaților lui, a ajuns la Roma vestea victoriei obținute de sultanul Soliman la Mohács și a morții regelui maghiarilor, cumnat al împăratului. Papa m-a chemat pentru a mă întreba dacă eram de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Urbino Vercellae: Vercelli Verona: Verona Vicetia: Vicenza Vienna: Vienne Pentru termenii latini, tehnici și rari facem trimitere la glosarul din finalul volumului. PARTEA ÎNTÂI 1 — Julius Caesar ia învățat pe străbunii noștri să învingă... Iar noi vom continua să învingem! tună un glas, acoperind strigătele și trosnetul focului ce devasta satul pierdut printre pădurile din Gallia Narbonensis. Rotocoale de fum negru se ridicau spre cer, împinse de un vânt prevestitor de rele. Prin perdeaua aceea deasă care acoperea totul, se contură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deschidă din nou. Privi în sus. Lancea era înfiptă chiar deasupra capului său, vibrând ușor. Celții. Nu erau spirite - erau celți. Valerius îi puse din nou mâna pe cap lui Lurr, îndemnându-l să nu reacționeze, să nu atace. — Tarosh! tună un glas. Valerius văzu în fața lui un gigant cu barbă lungă, blondă. Îl recunoscu pe barbarul înalt care mai înainte îl decapitase pe soldatul roman. Uriașul îl privea cu un rânjet ce se ivea din barba mânjită de sânge. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-l lege. — Luați trupul preotesei și înveliți-l într-o mantie. Ceremonia funerară va fi solemnă. Nimeni nu scotea un cuvânt. Soldații se aplecară pe rând s-o privească pe Velunda. Nici unul nu se atinse de ea. — Ce faceți? tună Vitellius. N-ați auzit porunca mea? Legați-l pe ucigaș și luați leșul. Nimeni nu se mișcă. Vitellius se apropie mânios de Valerius, îl apucă de umăr și-l scutură. — Ești beat? De ce-ai omorât-o? Valerius închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Din câțiva pași, rețiarul îl ajunse și îl lovi peste picioare. Valerius căzu peste scut. Se ridică furios. Primi o nouă lovitură, în cap. Se năpusti spre rețiar, rotind sabia, dar nu reuși să-și atingă ținta. — Pe toți zeii! tună Hyrpus. Ce faci, alungi muște? Ce vrei? Până acum el n-a cunoscut decât lama chirurgului, zise cineva. Valerius primi o nouă lovitură. De fiecare dată se chircea de durere și începea să lovească aiurea, de parcă ar fi luptat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vreți: să-l ajuți pe cel schilod și să suferi nebunește în tot acest răstimp. Ai făcut-o vreodată cu o cocoșată, fermierule? Atunci nu-mi refuza libertatea. Am ispășit din plin. Nu vin cu dumneata, spuse femeia. — Nu vii? tună O’Toole. Nu vii chiar acum? Vii la Elbaroom și nu vrei să mergi cu stăpânul ei? Așa te porți cu o gazdă, femeie? însuși numele te pune pe gânduri, El Barooom! Explozia unei rachete și scula lui Napoleon. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
seara și-a recăpătat veselia. Flann O’Toole apăru din spatele tejghelei, revenindu-și rapid, cu entuziasmul deja restabilit. Pe fața lui, ce părea prietenoasă, îi răsărise un zâmbet. Părea prietenoasă. A părea nu e totuna cu a fi. — Amicul lui, tună sonor Cale-Bătută Peckenpaw, are o pană în păr. îmi aduce aminte de ziua când am scalpat o căpetenie de trib indian. îRâsete, chiuituri, huiduieli.) Și asta aprinse o scânteie în amintirea lui Vultur-în-Zbor. Nu a unei experiențe, ci a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Flann O’Toole: niște bucăți mari de șuncă atârnate la capătul brațelor. Mâini de ucigaș, se gândi Vultur-în-Zbor. își va reaminti acest gând într-alt timp și alt loc. Acum mâinile respective erau întinse într-un gest de prietenie. — Virgil! tună O’Toole. Virgil, băiete! Tu ești, nu-i așa? Mâna stângă îi țâșni înainte și-l ciupi cu putere de braț. Virgil stătea nemișcat de ceva timp. Vultur-în-Zbor văzu cum durerea îi traversează chipul și apoi dispare iar. Ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-mă... Bubuitul din pieptul lui Flann O’Toole a început ușor și a crescut treptat, până a ajuns un zgomot sălbatic, cutremurător. Ochii i s-au făcut roșii și i s-au umflat în cap. A stat așa un moment, tunând și înroșindu-se, apoi mâinile i s-au întins după Virgil Jones. înainte ca Virgil să se poată mișca, a fost înfășcat de gât într-o strânsoare ucigătoare. Gâfâi după aer. — Te scuz pe dracu’! urlă O’Toole. Oho, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
preferata ei. Uneori viața poate fi foarte nedreaptă. A doua persoană pe care a întâlnit-o Vultur-în-Zbor a fost Flann O’Toole, care pornea către Elbaroom după o întâlnire cu Bum-Bum de Sade. S-au întâlnit la ușă. — Oho! a tunat O’Toole. Deci aici erai. Aud că ai avut mare succes cu Cerkasovii și alde Gribb. N-ar trebui să bei ceva, ca să sărbătorești venirea ta printre noi? Un fel de bun venit în oraș, ei? — Condu-mă, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
intră aici. Vultur-în-Zbor este la adăpost. Dacă-l luați cu forța, Casa își pierde semnificația pentru voi toți. O să spânzurați o parte a propriului vostru oraș. Asta vreți? Mulțimea șovăi, morocănoasă. Flann O’Toole încetă să mai rânjească. — Ascultă, Iocasta! tună el. Pentru Dumnezeu, de ce-l aperi? Acum știi că noi n-am face așa ceva, să violăm sfințenia Casei ș-așa mai departe, dar Vulturul acela nu-i prieten nici cu tine, nici cu domnul Jones al tău. — Pleacă, O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
M-am uitat împrejur după cineva cunoscut, dar nu am văzut pe nimeni, ceea ce era o ușurare; asta însemna că mă puteam îndopa cu antreuri. Fusesem la sală dimineață, ceea ce însemna că în acea seară puteam mânca tot ce îmi tuna. Geneviève Planchet veni la mine în timp ce devoram alte câteva rulouri. Eram gata să o întreb dacă ceea ce îmi îndesam în gură se numea într-adevăr în franceză „zburând-prin-vânt“1 când mi-a spus fără nici un fel de preambul: —Richard se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
înguste, dar trebuie să fie sobre. Eram biruită de o emoție pe care nu mă așteptam să o simt vreodată - o mare milă pentru acești bieți bărbați. Cum puteau ei să-și exprime personalitatea? — Dă-i drumul acelei domnișoare, Shaw, tună Sir Richard, apropiindu-se de noi. O pereche de porumbei, nu-i așa, Genny? Suki nu-l dăduse pe tatăl ei deloc cu loțiune; fața lui era destul de roșie de la soare. Totuși, era mai bine decât David Stronge de lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-ului, care a oprit „Dancing Queen“ la jumătate și a pus sunetul electronic de tobe. Ăsta era semnalul. Hef se extrase din cârdul său de iubite și urcă Încet la nivelul superior al scenei, apoi bătu o dată În microfon și tună: —Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit. Fu Întrerupt de ovațiile frenetice și țipetele mulțimii, care aplauda, urla și incanta: „Hef, Hef, Hef!“ — Da, mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult tuturor pentru că ați venit să sărbătoriți cu mine și echipa mea - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ați întors din aplicație? ― În timp ce era pe sfârșite critica exercițiului, a început să se însereze. Asta n-ar fi fost nimic dacă nu ar fi început ploaia întocmai ca cea din cursul nopții trecute. Numai că de astă dată fulgera, tuna și trăsnea ca în Iad! ― Ați plecat pe așa o urgie în plină noapte? ― De plecat au plecat cei care aveau caii la îndemână, dar tunul nostru nu avea cu ce să plece. ― Cum adică nu avea cu ce să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu ei să-i omenesc. Era unde. Pădure întinsă, cu pășune, și simțeam eu că pe aproape trebuie să curgă și un pârâu ceva. Nu m-am înșelat. Au păscut până s-au săturat. Între timp, însă, a început să tune și să trăsnească. Cu toate că sunt învățați cu bubuitul tunurilor, tresăreau la fiecare tunet, dar când trăsnea săreau ca arși. Atunci am legat dârlogii unul de altul și îi țineam,să n-o ia la fugă cumva... Toate au mers până când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întreb, poate i-a văzut cineva>... Pe gârlă am dat de un gospodar care prășea la porumb împreună cu nevasta. <Doamne-ajută, oameni buni!> am strigat eu. <Mulțămim frumos. Da’ unde mergi matale?> <Caut doi cai care au fugit astă noapte când tuna și trăsnea.> <Apăi nu ți-oi putea spune nimica, fiindcă noi am plecat de cu noapte încoace. Da’ mergi în sat și întreabă.>” ― Numai să nu fi fost în pielea lui Traistă în acele momente! ― Asta o spuneți dumneavoastră acum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
groaza întruchipată! A ridicat ciomagul, să lovească. Femeia s-a ghemuit, ridicând mâinile deasupra capului și așteptând pierdută lovitura... Ciomagul, însă, s-a oprit la jumătatea drumului... ― Îmbracă-te, grijania... și acum să-mi aduci copchiii acasă! Ai înțeles? - a tunat Todiriță. Cu mare greu, a reușit să pună ceva pe ea și a ieșit pe ușă, ca și cum ar fi fost fugărită de o fiară! După ce femeia a plecat, Todiriță l-a luat pe al lui Cocostârc de picioare și l-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cred că tu l-ai agățat și cred că asta s-a întâmplat în culcușul lui Goines. Când i-am descris locul, i s-a părut al naibii de familiar. În afara lui Niles, întreaga încăpere era cufundată în ceață. — Nu acum, sergent! tună el cu o voce autoritară. Nu acum pe mă-ta! Cred că ai intrat prin efracție pe teritoriul din jurisdicția mea. N-ai auzit apelul radio la gogoșerie și pot să jur că știu de unde ai aflat. Dacă o pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]