1,788 matches
-
Dor Danaela Publicat în: Ediția nr. 641 din 02 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Când taina iubirii visează, cerurile își cer potop de tăceri. E scris în cartea vieții să îți fiu bună pavază. De pe înaltele culmi lovite de trăsnete, tunetele se răsfrâng în adâcimi, zguduind mersul tuturor. Cei care se vor impiedica, care se vor rătăci au doar un singur ajutor: sclipirea teribilă a mâniei de dincolo de ei. Le va fi ghid de nădejde.Înfricoșarea le va umple ochii de
DOR DANAELA de DOR DANAELA în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343667_a_344996]
-
pe unde-mi ești Din picături să-mi semeni anotimpul ? Ploua iar norii grei mă întristau Când negri se zbăteau născând șuvoaie Azi plouă iar deși-i senin și cald Iar stropii cad pe flori a-mbrățișare. Ploua și printre tunete rosteai Solemne jurăminte de iubire Azi plouă iar și tună peste plai Dar jurământul tău e amintire. Ploua și fulgerele zarea luminau Dansam în ploaie braț la braț cu tine Azi plouă iar , pământu-ntreg ți-l dau Pentru o clipă
PLOAIA ȘI TU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340152_a_341481]
-
Linga - spațiu, falus, ou. Un student al meu va fi scriitor. A. B. Despre G. F. - că arăta a dacoyt. Procesiunea studenților pe Chhatra Marg protestând împotriva asasinării marinarului. Elogiul meu Indiei cu experiențele rele cu tot. Ploaie cu fulgere, tunete. Clasă, ploaie. Știrile despre India din Scânteia, traduse. Ploi imense. Inundații. Oare Creangă e cel mai mare prozator din lume? Înțelepciunile și vitejiile speculate sintactic pălesc la reîntâlnirile în magie - antimusonul îneacă. Coloane spinale sado-sadoveniene, șah inundat. N-am stofă
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
departe gândiți că fără noimă vă rostesc deși sunt adevăruri transcendente ascunse în priviri incandescente ca prag între real și nelumesc eu sunt nebunul din lumini solare și mesager al vocii fără sunet ce va schimba prin glasul său de tunet frivolitatea voastră în candoare mă trec prin timp urmând al zilei faur atras de absolut și insondabil nătâng priviți la mine și probabil n-ați înțeles tăcerea mea de aur *** Poezie din ciclul "Era să fiu poet" Referință Bibliografică: nebunul
NEBUNUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340195_a_341524]
-
În care parte-a lumii străvezii? Eu sunt într-un abis și poate de aceea nici nu te văd aevea, nici nu pot auzi. Dar ce e dragostea? Un sunet, o lumină? Este prezență oare, este doar absolut? Nesiguranță, teamă, tunet în surdină sau poate mult mai mult, neîmpăcat sărut. Nu e-n puterea noastră să desfidem tumultul ce ne prinde în vâltori, înalte porți cu răsuflarea le deschidem, eu urc spre tine, tu, cedând, cobori. Am construit cu greu această
IMPOSTURA AUSTRALIANĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340212_a_341541]
-
se perindau pe deasupra întinderilor albastre. Uneori tresărea când ambarcațiunea sălta în sus și în jos pe valurile uriașe care se formau din cauza furtunii ce se dezlănțuise pe mare. Șerpi de foc brăzdau cerul aglomerat de nori negri, înfiorători, urmați de tunete asurzitoare care se propagau până în depărtări. De îndată ce ajunse la Paris, Narcisa decise să facă o escală de câteva zile în Italia. Referință Bibliografică: XVII. PELERINAJ LA PARIS ȘI LONDRA (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
Acasa > Versuri > Iubire > O NOUĂ TORTURĂ ÎN IUBIRE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1709 din 05 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Tunetul eului tresare Și-și prelungește agonia În mințile inimii sinapse amare Refac și strivesc simfonia Ne hăcuim sinergiile Între rânduri dex online-ite Ferestre de beznă rup energiile Când gurile dorm tolănite Doar buzele degetelor au suflet Țintind câte-o literă
O NOUĂ TORTURĂ ÎN IUBIRE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377457_a_378786]
-
Ce-mi luminează calea-n miez de noapte. - Și cum arunci din ei numai văpăi ! Raze răzlețe și din gură șoapte. - Iubirea mi-ai sădit-o iar în suflet ! Și fulgerat cu o privire clară. - Cu vorba răspicată, ca un tunet ! Mi-ai explicat că nu e prima oară. Că mi-ai găsit iubirea-n zi de post, Ce l-am ținut prea mult și fără voie. - E bine că de-acuma am un rost ! Când de iubirea ta eu am
AMURGUL SERII SPALĂ OCHII TĂI... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378410_a_379739]
-
nărăvașe ape, călăi fără frâu. Natura e bolnavă și zace De geruri și brume nocturne; Blestemele cad năpraznice Pe prea nevinovata lume. Se plouă cu noroi și cenușă Din cerul greu, plumburiu, Fulgere se sting pe prag, lângă ușă Și tunete surde se sparg în pustiu. Semănăturile ne-au spus, subit, adio ! Și viile... răsaduri din grădină... Azi stăm atenți pe știri de meteo, Că viața, de noi, e tot mai străină. S-a răsucit de mult Pământul, Credința, la fel
S-A RĂSUCIT PĂMÂNTUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378476_a_379805]
-
Ce-mi luminează calea-n miez de noapte. - Și cum arunci din ei numai văpăi ! Raze răzlețe și din gură șoapte. - Iubirea mi-ai sădit-o iar în suflet ! Și fulgerat cu o privire clară. - Cu vorba răspicată, ca un tunet ! Mi-ai explicat că nu e prima oară. Că mi-ai găsit iubirea-n zi de post, Ce l-am ținut prea mult și fără voie. - E bine că de-acuma am un rost ! Când de iubirea ta eu am
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
Ce-mi luminează calea-n miez de noapte.- Și cum arunci din ei numai văpăi !Raze răzlețe și din gură șoapte.- Iubirea mi-ai sădit-o iar în suflet ! Și fulgerat cu o privire clară.- Cu vorba răspicată, ca un tunet !Mi-ai explicat că nu e prima oară.Că mi-ai găsit iubirea-n zi de post,Ce l-am ținut prea mult și fără voie.- E bine că de-acuma am un rost ! Când de iubirea ta eu am
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
îi șopti Vânătorului. - Ochii! În ei stă puterea vrăjitorului. Nici una, nici două, Stejărel asmuți câinii pe Pomorac și până ce acesta să apuce să își dea seama ce se petrece, câinii îl făcură bucățele și îi înghițiră ochii. Se auzi un tunet ciudat, apoi șiruri întregi de șobolani se năpustiră afară din palat, transformându-se imediat în oameni care se îmbrățișau bucuroși că scăpaseră de vraja vrăjitorului cel mic și afurisit. Ei și-atunci, împăratul reveni pe tronul său, iar supușii răsuflară
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
alb sau negru... Fără nici o urmă de naufragiu, aș ezita să naufragiez, și fără nici o urmă de îndoială, m-aș îndoi să bănuiesc. Încrederea nu e pentru oameni... E pentru teii orânduiți fără de lege să apere pilonii de fulgere și tunete... Încrederea nu e pentru oameni... E pentru cortexul lăsat să domine mintea de o frumusețe puternică și armonioasă. Cât de umblat nu ar fi gândul, totuna se va opri să privească ploaia prin retina inimii. De aici lucrurile sunt adevărate
ÎNCREDEREA de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378954_a_380283]
-
din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului Fiecare clipă are drumul ei. Unele aleargă spre trecut, altele își moșmondesc traiul pe stradă, rătăcind pur și simplu. Odată, am văzut una suspendată între două fulgere; ploua și ea atârna zgribulită, așteptând tunetul. Dar tot ce se auzea, era plânsul monoton al ploii și țipătul luminii. Într-o dimineață am întâlnit o clipă cu adevărat răbdătoare. A fost politicoasă cu soarele așteptându-l, dându-i binețe, apoi l-a condus spre un petec
ALBUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379002_a_380331]
-
pericolul unui trăznet putea cauza moarte sau urmări neplăcute dacă te aflai într-o zonă aproape de contact. Zis și făcut . Tocmai se strecurase sub fragila foaie de plastic, că de ce se temea, s-a și întâmplat. O lumină orbitoare și tunetul puternic ce a urmat, l-au făcut să trăiască spaima vieții sale. Urechile parcă erau înfundate, reținând în ele urma unui țiuit combinat cu privirea aproape orbită. Se ghemuise mai tare sub pelerină. S-a gândit că făcuse bine când
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
totuși... Evenimentul s-a petrecut, iar el, chinuindu-se să îi revină vederea, se freca la ochi doar, doar o va limpezi. Valul de picuri, cum a venit atât de brusc, așa a și trecut. Pământul se cutremurase de forța tunetului și el încă mai simțea vibrația în tot corpul. Vederea neclară și plină de steluțe îi creea impresia că privea într-un caleidoscop, așa cum făcea în copilărie. Încet, încet, a început să zărească. Ramurile de jneapăn căpătaseră o aură de
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantație la groază. Alteori, când cerul este senin, astrul zilei pare mai aproape de frunțile de piatră
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
termine dialogul căci, ca din senin, un fulger, apoi un trăznet rupseră tăcerile și sparseră toată valea, apoi o ploaie rece, cu picături mari, se lăsă peste ei ca un potop și-i făcură leoarcă și ei, printre fulgere și tunete, fugiră de mână la trăsura pe care o lăsaseră în deal. Luară caii, Norocel îi înhămă repede și plecară spre conac. Veni seara. Norocel dormea într-un cerdac la conacul cel vechi. Îl apucase frigul și se trântise într-un
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
că plăcerile pentru muzică sunt stratificate dar nici melomanul cel mai fidel pianului, viorii, flautului, harpei... n-ar avea niciodată auzul stânjenit de dulcele taragot al lui Dumitru Fărcaș, care întinde vibrant în sunetul lui, ecoul, susurul, vuietul, clinchetul, șoapta, tunetul muntelui, apei, câmpiei, văzduhului, gliei românești. Toate instrumentele pretind muzicieni care scot îngerul din ele, iar taragotul e atins de gura zeului însuși, un zeu melod! Nu a avut nimeni până azi harul melodic întru obținerea dintr-un singur taragot
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
de pădurile Vasluiului, apoi de cele ale Brăilei, apoi de cele ale Vlăsiei. Oriunde te duceai, nu vedeai vreo poiană, nu vedeai o coamă despădurită de munte, vreo luncă. Totul era o singură pădure. Rar de tot, în anii secetoși, tunetele și trăsnetele mai aprindeau, câteodată, pădurea, care ardea cumplit preț de câteva zile. Până se potolea de la sine. Atunci rămânea o rană adâncă și întinsă în blana acelei fiare mari, numită pădurea. Nu treceau decât poate vreo câteva zeci de
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
ce-ai avut? - Iartă-mă, Milan! Meritam moartea! Dar sufletul tău bun mă va cruța! - Te iert, dar hai să stingem focul! strigă Milan către Ismail. Sirianul, tovarășul de jaf al lui Ismail, dispăru încă de cum auzi glasul ca de tunet al lui Milan. Dar Ismail alergă la picioarele lui Milan, căzu în genunchi, să-i ceară iertare. Apoi, amândoi, începură să stingă casa din flăcări. Hambarul cu orz nu reușiră să-l salveze, casa, însă, scăpase! Din pădurea din apropiere
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
o personalitate bine definită cu toate că plimbătoare printre și prin contrarii. Mie unuia, altceva destul de grav mi-a atras atenția. Astfel... O zbatere continuă pe muchia fragilă dintre stânga și dreapta, unde trosnesc toate hergheliile sălbatice de vânt, de ploaie, de tunete și fulgere, asta transpare din stările poetei care își construiește propriul univers paralel, acela înlăuntrul mănunchiului de înțelesuri ițindu-se de după armura cuvintelor gândite și zise. Fără nicio tentă de disimulare, se cere un „prim-ajutor”: „oameni buni,/ trageți ziua afară
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
cum în vara lui 1957, înainte de a-l forța pe tata să “semneze” adeziunea de intrare în ceapeu, eram la vie cu bunica, ultimul an când am mai păzit-o împreună și s-a pornit o ploaie de vară cu tunete și fulgere cum nu am mai văzut niciodată. Tuna așa de tare de parcă se rupea cerul în două. Ruperea norilor era chiar deasupra noastră. Când fulgera, ziceai că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra din înaltul cerului chiar în fața lui
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să mă încurajeze și pe mine, dar ți-ai găsit. Eu boceam într-un spațiu sub pat, cățelușa urla la fiecare trăsnet și tunet în celălalt spațiu, de sub ușa beciului folosită drept pat. Ploaia a ținut mai bine de jumătate de oră ca și fulgerele și trăsnetele, dar nu am pățit nimic. Nu a intrat nici apă în bordei. Îi făcuse tata un prag
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit, s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele, fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele în bordei la adăpost. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeau zeci de litri
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]