1,282 matches
-
lume ireală și mitică, de negăsit niciodată nicăieri, dar pe care talentul unui bun fotograf și al unui expert în publicitate puteau să o facă să treacă drept autentică. Nu existau femei ca aceea, care să alerge cu o asemenea tunică atunci când soarele se ascundea la Malibu, oferind o bere înghețată cu spumă, pe care o aducea de pe un iaht ancorat la distanță. Și el știa asta. „Toți“ bărbații știau și, cu toate astea, toți bărbații stăruiseră cândva asupra unei asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru că n-avea carte de credit... Liber pe deplin! Ieși la suprafață, râzând de sine însuși și se miră să dea peste Piá, care venise să se scalde și se săpunea cu grijă, dar fără să renunțe, din pricina asta, la tunica ei ponosită. Văzându-l că râde, fata râse și ea cum nu se putea mai fericită. — Și, mă rog, tu de ce râzi? o întrebă el. Ei? Ce știi tu de cărți de credit? Nu poți ști nimic. Nu se mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu mangrove se întindea precum o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei albă și părul ud. Încercă să-și pună ideile în ordine. Se simțea tulburat, atât de descumpănit cum nu mai fusese de când a sosit în selvă cu doi ani în urmă, pentru că se confrunta, pentru prima dată, cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu se excitase pentru cum era îmbrăcată Piá. Ci pentru exact acea cale de mijloc în care trupul ei apărea ascuns și prezent în același timp, acoperit și gol, apropiat și îndepărtat, vizibil, dar protejat de un cearșaf vechi, devenit tunică de fotografie publicitară. De multă vreme nu mai încercase o dorință atât de puternică precum aceea de a o lua în brațe, de a o scoate din apă și, încă șiroind, de a o răsturna pe iarbă și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin împrejurimi, deranjat poate de ciudata prezență a omului, poate în călduri, poate înfometat. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi și nici caimani, prin care alerga, cu părul în vânt, după fata cu tunică albă ce făcea reclamă pentru bere pe plaja de la Malibu. Se trezi cu primele raze de lumină, cu zarva papagalilor și a maimuțelor „față-neagră“ și rămase timp îndelungat în hamac, privind prin apărătoarea de țânțari rămurișul des al cedrilor-samanes, coroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
obiect; chiar după ce se vor fi informat, ei vor continua să scrie "lumînare". Observarea preotului oficiant și a ținutei sale va suscita descrieri prin analogie cu preoții altor culte: "Preotul, în vîrstă de aproximativ 30 de ani, era îmbrăcat în tunica albă și purta "ceva" pe cap". • Formulările verbale. Adesea, observatorul debutant se mulțumește să noteze informațiile vizuale și neglijează cuvintele și dialogurile care însoțesc situațiile. Uneori, el compune un simplu rezumat al frazelor, ca și cum o veritabilă transcriere era rezervată întrevederii
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ai convins deloc, este clar că inchizitorii sunt ignoranți și nu citesc operele filosofilor, altfel și-ar fi dat seama că, în spatele acelor silogisme telesiene, se ascund abateri abisale de la doctrina catolică. Bine, acum potolește-te și perie-ți puțin tunica, căci e timpul să mergem la Catedrală. Ultimele trăsuri nobiliare își croiau drum în grabă. Când călugării dominicani, înșirați în tăcere, si-au găsit locul în fața bisericii, și-au dat seama că nu mai văzuseră nicicând atâta lume. Bogați și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
le-njunghia, și să nu se confunde copiii cu oile36. XII În timpul procesului martorii spuseseră tot felul de bazaconii în contra lui Tommaso. Că-l văzuseră transformându-se în vârcolac și stând de vorbă cu stelele, că lua pe el o tunică roșie și se ridică în aer, și chiar cum ieșea pe furiș din cimitir cu câteva cadavre la spinare. Judecătorii Împăratului credeau și în născociri, ba chiar păreau să-l încurajeze pe cel ce ar fi avut ceva de adăugat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în teatrele vechilor greci. Și tot așa, oamenii purtau măști, veniseră cu gândul să se veselească și se străduiau să facă asta cu orice preț. Bărbații gesticulau, femeile râdeau, încurajându-i. Câțiva ospătari strângeau paharele goale și scrumierele pline, pe tunicile lor albe se învârteau culorile curcubeului. Vocile se adunau deasupra, în punctul de fugă, apoi se reîntorceau, ca un năvod. Pescarul de oameni se legăna, atârnat de cupolă, ca un glob rotitor, iar oamenii se priveau, prin ochiurile plasei sale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
său și, în sfârșit, Ionuț, deschizând ușa și poftind-o înăuntru. Făcu doi-trei pași, nu mai putea să zboare, ar fi vrut să reia plutirea și atunci, cu gesturi largi, nefirești, cu fața dintr-odată luminată și îmbrăcat cu o tunică albă ce nu cunoscuse împunsătură de ac, Ionuț o pofti în balconul garsonierei lui. Vântul le șuiera pe la urechi, orașul se întindea într-o priveliște largă și Cosmina simți dorința de a zbura cu orice preț. Vru să se suie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fericit, încă nu se inventaseră cuvintele, dar putea să vibreze și undele vibrațiilor lui se întretăiau cu liniile pământului și ale cerului. Intră în sufletul pietrelor, al cristalelor sclipitoare. Totul era bun și folositor, chiar și moartea, învăluită într-o tunică albă ce nu cunoscuse împunsătură de ac. Moartea avea păr auriu și ochi viorii și răspândea un parfum atât de pătrunzător, încât în ungherele întunecate acesta de-a dreptul sclipea. Pe drum treceau alaiuri de oameni care priveau, dar nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
japonez. Părul lung îi ascundea bună parte din chip, ochii negri îi erau tăiați pieziș. Prin buzele supte se vedea că-i lipsesc dinții din față, ceea ce dădea caninilor o bucurie neobișnuită. Lucică purta o haină lungă, un fel de tunică ce-i ascundea pașii, încât, atunci când se apropia, mai degrabă plutea. Privea cu o curiozitate care, însoțită de rânjetul agățat în canini, te băga în sperieți. Se apropia apusul și Lucică părea că începe să-și caute de treabă. Dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
duse mâinile la obraz, își mângâie părul sârmos, barba cățărându-se pe pomeți, ochii sticlind de o lumină întunecată. Dar celălalt chip al său îl privea într-un fel straniu. Capul stătea bine înfipt între umerii osoși, acoperiți cu o tunică sălbăticită. Dar brațul ținea în mână o tipsie pe care se afla iarăși capul lui. Iar al lui Maca, privind rătăcit, era cel de-al treilea. Își aminti de povestea pictorului, dar nu putea fi asta. Cel pe care îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se uită câteva clipe fără să înțeleagă. Privi apoi la străin, dar fața acestuia era din ce în ce mai tristă și mai îndepărtată. Gândurile îi încremeniseră, încercă zadarnic să socotească. — N-am știut, îngăimă, că există un asemenea câștig... Străinul nu spunea nimic, tunica lui lucioasă era parcă agitată de vânt. Dincolo de mânecile largi se vedea floarea, care se deschisese cu totul, nespus de frumoasă. — Nici nu pot să vă dau ce scrie aici... șopti, ca-n vis, Jenică. O să trebuiască să mergeți la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
timpul, trece timpul”), și profesorul este supus la mai multe probe. Se vede Înfășurat Într un giulgiu (viziunea morții), În altă clipă Îi pare că visează și, trezit, Își dă seama că e Îmbrăcat altfel decât intrase, cu șalvari și tunică de mătase galben- aurie. În această confuzie totală numai Încercarea eroului de a-și povesti viața răzbate mai limpede În nuvelă. Vrea să-și povestească viața și nu este lăsat, ceva totdeauna Îl Împiedică. Se Înțelege totuși, că În tinerețe
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
valul acesta al Istoriei l-a împins într-un loc social în care altminteri n-ar fi ajuns niciodată: mediul universitar-academic. Din nefericire pentru el, nu prea făcea figură de "ideolog al clasei muncitoare". Îi stăteau bine nu șapca și tunica, ci costumul bine croit, ciorapul negru de mătase întins pe picior, mocasinii. Avea stil, gracilitate, rasă. Era "elitist" și îi plăcea să se știe că frecventa cercul aristocrației comuniste, pe Costin Murgescu, pe Bellu Zilber, pe Brucan, pe Gogu Rădulescu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dar, o dată cu schimbările care au intervenit prin mersul lucrurilor, dar și În firea oamenilor, s-a petrecut o schimbare care a influențat modul de viață. Obișnuința, alungând ceea ce era de prisos, suprima pieptănăturile ridicate cu agrafe de aur, precum și lungile tunici din stofe moi1. Tot obișnuința, fără Îndoială, a tăiat părul prea lung și a renunțat la coturni. În materie de eleganță, s-a luat bunul obicei de a rivaliza cu luxul numai prin simplitate și de a considera absența prețiozității
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unei septicemii cu streptococi ori stafilococi. Se manifestă prin: - acumulare de lichid în interiorul mucoasei vaginale (mucoasa care învelește testiculul și epididimul); - mărirea de volum a scrotului. Tratametul este chirurgical: - prin incizie, drenaj în faza acută; - incizie și rezecție de tunică vaginală în faza cronică; - administrare concomitentă de antibiotice. Recomandări după intervenție - purtare de suspensor scrotal. 2.Varicocelul este o dilatație a venelor cordonului spermatic datorită tulburărilor trofice ale pereților vasculari. Varicocelul apare mai frecvent pe partea stângă, deoarece vena spermatică
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
Se bea câte o ceașcă din acest preparat de trei ori pe zi dintr-o infuzie cu o lingură din amestec la o cană de apă. 3.6. ATEROSCLEROZA Este o boală cronică gravă, ce se datorează infiltrării ateromatoase în tunica internă a arterelor de calibru mare sau mijlociu formându-se depozite constituite din lipide, colesterol și uneori de calciu, la care se asociază un proces de scleroză secundară. Se constituie și se accentuează o dată cu înaintarea în vârstă (ATS). Cauzele aterosclerozei
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
timp, așa îmbrăcați cum eram") și îl determină să fie atent la cele mai mici detalii ale celorlalte personaje, doar că acestea nu mai sunt, ca în satiră, comportamentale, ci vestimentare ("deodată am zărit un bătrân chel, îmbrăcat cu o tunică roșcată, jucându-se cu mingea printre băieți pletoși", "în vreme ce admiram aceste rafinamente"165). De fapt, perspectiva asupra descrierilor pare ea însăși malițios efeminată, într-atât de iscoditoare și părtinitoare dovedindu-se. Parodia se îndreaptă aici și împotriva omniscienței caracteristice epopeii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
milităm pentru lume, luptăm pentru Domnul Dumnezeu și așa cum a spus Apostolul: „Nici unul dintre cei care s-au înscris în oștirea lui Dumnezeu să nu se mai încurce cu cele lumești (2Tim 2)“. Într-adevăr, noi nu putem militări cu tunicile uzate și fluturânde, însă avem cingolul miliției noastre, cu ajutorul căreia frânăm lucrurile cele mai intime ale castității noastre, despre care cingol a vorbit și Domnul apostolilor săi: „Să vă fie mijlocul încins. Și să aveți candelele aprinse în mâini“ (Lc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
impune riguros ofițerilor să nu vorbească niciodată de rău Corpul, în prezența civililor sau a altor soldați. (12b) Aspectul exterior al ofițerului de marină este de o importanță capitală. Regulamente riguroase prevăd toate detaliile uniformei: cascheta albă trebuie purtată drept, tunica albastră bine ajustată și strânsă pe corp, gulerul alb, rigid forma modernă a gulerului de piele purtat altădată menține capul drept. De aici le vine ofițerilor porecla "ceafă de piele". Totul trebuie să fie impecabil. (13) "Părul e gloria femeii
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a scos de sub tejghea altă oca. Păi, ocaua asta-i mai mică, a zis «țăranul». Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i Oca și gata! Atunci, «țăranul» a scos căciula din cap, a lepădat sumanul și s-a arătat în tunica albastră, cu epoleți auriți, ca un domnitor, Neguțătorul a înlemnit. De multă uimire a scăpat ocaua din mână. Ei, negustorule, mai zici și-acum că nu te-am prins cu ocaua mică? Nu mai zic,măria-ta!... Iertare... milă prea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Andromeda și Peștii). Fraza densă din Balada schimbului în natură (dicțiune în modul lui Al. Philippide) are o alunecare ceremonială uleioasă; corăbii cartagineze transportă bunuri de o pitorească diversitate: Erau acolo: animale, rodii, mademuri scoase de sub vechi custódii, pocale, scuturi, tunici verzi, cu fir, orez roman în vase egiptene, oglinzi și scolopendre cu antene, sandale, săbii, nasturi de safir... În tapiseriile lui Doinaș figurează Ovidiu și Cezar, Tao și Ioan Botezătorul; se citează misticul Graal și pasărea Rock, pictori nonconformiști (Arcimboldo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
desfășura activitatea. Aceasta pentru a-i corupe pe câțiva discipoli ai magistrului, spun gurile rele... Antiphon îi reproșează lui Socrate că trăiește ca un model al idealului ascetic: mănâncă hrană de proastă calitate, bea băuturi ieftine, umblă desculț, nu are tunică și poartă - fie iarnă, fie vară - aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja de intemperii, și pentru a se acoperi când doarme, nu ia bani de la învățăcei și se mulțumește cu această existență de vagabond, mai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]