825 matches
-
un an de zile, plus taxele pentru avize. Avizele, taxele și birocrația constituie o frână în calea progresului și favorizează derularea apocalipsei. Dacă conducătorii omenirii vor înțelege și vor accepta utilizarea energiei solare în locul combustibililor fosili (gaze naturale, petrol, cărbuni, turbă), a lemnelor, a deșeurilor vegetale, a combustibililor extrași din plante și din animale (seu, grăsime), se poate opri distrugerea condițiilor de viață de pe pământ, prin poluare cu oxid și bioxid de carbon și prin epuizarea rezervei de oxigen. 3.2
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
d. Din utilizarea energiei solare nu rezultă nici un fel de deșeuri sau reziduuri, deci nu poluează mediul înconjurător, mediul de viață al ființelor vii. 3.2.1.5. DE CE TREBUIE ABANDONATĂ (RENUNȚAT LA) ARDEREA COMBUSTIBILILOR FOSILI (GAZE NATURALE, PETROL, CĂRBUNI, TURBĂ), LEMNELOR, DEȘEURILOR VEGETALE, COMBUSTIBILILOR EXTRAȘI DIN PLANTE ȘI DIN ANIMALE Trebuie renunțat la arderea combustibililor fosili, lemnelor, deșeurilor vegetale, combustibililor extrași din plante și din animale pentru că: a. Pentru arderea lor se consumă oxigen. b. Din arderea lor rezultă oxid
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
și intensifică desfășurarea ei, prin: A. Oprirea generatorului (producătorului) de oxigen, prin: tăierea copacilor (defrișarea pădurilor), prin lăsarea în paragină (necultivat) a terenurilor. B. Mărirea consumului de oxigen, prin: B.1.Arderea: combustibililor fosili (gaz metan, derivați din petrol, cărbuni, turbă), a lemnelor, a deșeurilor vegetale, a combustibililor extrași din vegetale, în autovehicule, în termocentrale, în electrocentrale, în procese industriale, în sobe casnice și centrale de apartament, la aragaze. B.2.Arderea lumânărilor. B.3.Prin fumat. Cantitatea de oxigen disponibilă
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
rău scroafei, așezând-o cu gândul, bucăți pe jăratec. Și de la gând la faptă a fost puțin. "Părinte, zice unul, am văzut un câine care a mușcat scroafa; ar fi bine s-o tai cât mai e timp ca să nu turbeze!" Popa nu se îndura să facă treaba asta iar preuteasa nici nu voia să audă. Văzând ei că împotrivirea e prea mare l-au rugat pe agentul sanitar să înfingă un ac în spatele gâtului scroafei. Scroafa, în urma “mușcăturii" a început
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
lăsăm să moară creștinește când o cuprinde-o cu totul!" Iar cu totul, aproape o săptămână "turbăciunea" a trecut spre cele veșnice sub formă de fripturi, sarmale, răcituri. Și cum preuteasa nu voia să ia măcar o bucățică, să nu turbeze, popa, pișicher, o sfătuia să ia că mai mult decât este nu poate fi și apoi, vorba evanghelistului, cui cu cui se scoate... Târziu de tot, când Mișa a divulgat popii secretul acesta a râs de nu mai putea și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
CINCISPREZECE METRI, PÎNĂ LA TREIZECI DE METRI \ ȘI LE URMĂRI CUM ZBOARĂ PRIN AER LA NIVELUL LA CARE FUSESERĂ AJUSTAȚI ATOMII LOR. SE LĂSARĂ PURTATE ÎNCOACE ȘI ÎNCOLO DE CURENȚI. UNELE ATÎRNAU PUR ȘI SIMPLU DEASUPRA CAPULUI, FĂCÎNDU-L SĂ TURBEZE DE MÎNIE FAȚĂ DE ÎNCETINEALA CU CARE SE ÎMPRĂȘTIAU. ALTELE DISPĂRURĂ CU O VITEZĂ SATISFĂCĂTOARE. HEDROCK ȘTIA CĂ UNELE VOR ATERIZA PE COLINE, PRIN POMI, ALTELE VOR ZBURA ANI ȘI ANI DE ZILE, POATE CHIAR SECOLE, PRADĂ FIECĂREI ADIERI DE VÎNT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pentru modul lor de moarte... Apoi, nu știu de ce, m-am pomenit cu Robespierre (l-aș fi preferat pe Saint Just, dar a venit el). Îmi împuiase capul cu discursurile lui, mă săturasem, i le refăceam, n-avea decât să turbeze... Iată deci cadrul general și datele momentului aceluia de care mi se fâlfâie, acum și în vecii vecilor, amin, când a sosit virând în aer, prin ușa larg deschisă, primul pantof de damă și a izbit podeaua, lângă mine. Un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
asta ar fi venit acolo la pârleaz, să tragă un tutun, în fundul grădinii lui Nicanor. Suflând un nour prelung, începu, înecându-se de fum: Au dat caii în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime de pepeni, cu dinții lor mari... Prăpăd au făcut, nu alta! Pepenii vătămați cu dinții, ori pe cei zdrobiți de copite, i-am scos grămadă, la marginea bostănăriei. Se văd și de aici, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
insomnia-i fără leac: -Tu! nu știu cum poți, tu, să dormi ca butucul. Stau în pat, mă uit la tine ore în șir și tu nici măcar nu te întorci pe partea cealaltă, în timp ce eu abia ațipesc din cauza văicărelilor pisicilor. Parcă-s turbate, lua-le-ar naiba și dar-ar boala în sămânța lor! Umblă după motani ca zăludele: toată noaptea miorlăie de-ți sparg auzul, cu invitațiile lor la hârjoană pe streașina casei. E ceva normal, spuse Vladimir, revenind în contemporaneitate. Natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
De undeva, din gangurile subpământene ale pădurii, o pisică neagră cu blana lânoasă, plină de scaieți, năvăli în viermuiala ziafetului, între vâlvătăile focului aprins pentru pârlirea porcinelor măcelărite. Era o pisică despre care Vladimir nu mai află niciodată dacă fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în călduri a felinelor: miorlăia dușmănos, zgâria cu gheare de oțel, încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un răgaz, Vladimir clătină din cap a negare: Ne, ne, ne, ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Încă nu se vede Ierusalimul!... Cum, măi, Vla-di-mire, da-i în-a-poi? Nu vrei să rupem mâ-ța? se tângui dezamăgit Calaican. Vladimir numai nu turbă, ascultându-i nedreapta imputare. Abținându-se, totuși, socoti că e mai bine să-l ia cu vorba dulce: Păi să n-o luăm mecanic, totuși, Năică! Măi, Năică, măi, mai trebuie să alternăm apostoleasca, făcând autostopul: altfel ne nenorocim picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rău, că veștile bune fiecare le ține pentru el. Când încep știrile deja știm, acolo s-a întâmplat nenorocirea asta, acolo, ailaltă, nu zice nimeni că se întâmplă ceva deosebit. Mă pune în stare să schimb televizorul. Pe mine mă turbează știrile astea. Acum au fost niște știri cu senzație, cu un om de mare funcție, a călcat pe x și pe z, în mod normal se știe că nu se va întâmpla nimic cu el, nu contează senzaționalul lor fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mine, iar pe el unchiul Gică și el a fost cel care a cedat primul. La grădinița săptămânală unde m-au dat părinții am luat prima mea bătaie de la alt băiat mai mare, când m-a văzut nea Gică a turbat, m-a bătut cum nu mai fusesem bătut niciodată, mi-a pus cuțitul în mână și mi-a zis, vorba lui preferată, „Bisericuța măti“ te duci și îi bei sângele, altfel eu te omor cu mâna mea muiere ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
răsună în întuneric. Și cei doi de pe coridor au auzit țipătul. Ușa lui Gaston a fost dată de perete. „Generalul Tōjō“ și camerista au intrat val-vârtej. Dându-și seama că femeia le-a scăpat, „generalul“ s-a întors spre Gaston, turbând de furie: — De ce naiba ai lăsat-o să fugă? — Shōben... și dumneavoastră faceți! Nu bine să te superi că ea face shōben, spuse Gaston cu toată seriozitatea. „Generalul“ se înroșise tot de furie. Shōben mai înseamnă și altceva. Târfa naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nu l-a recunoscut, și-a arătat colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot, terminăm povestea. Cască botu’... Mă muști? Lasă că n-oi turba eu! *** - Fănele... se-apropie un bărbat pântecos, cu vinișoare roșii în mijlocul obrajilor. E tuns ca-n pozele de tinerețe revoluționară ale lui Dej. - Măi Fănele, să bem pentru Costache! - zice și lasă să cadă câteva picături. Îi plăcea și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chinezească; mereu o citește, în zece ani i se vor îngusta ochii. El, Filozoful și Actorul nu vor aduce niciodată cu mine. Să-i reduc la tăcere, mereu mă încearcă gândul. Ar fi o greșeală. Îi las să latre. Să turbeze. Să se înece în propriile lor bale, în propria lor neputință. Servindu-mă, în același timp: mă țin în stare de veghe. Îmi dau dimensiuni pe care - de fapt - nici nu le am. Hiperbolizează. Se tem de tiranie, dospesc exagerări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse într-o cădere ca de derviș, iar sentimentul de calm, atât de puternic cu o clipă în urmă, dispăru ca un abur. Aceeași influență irezistibilă pe care o simțise în goana sa turbată ultima oară când îl văzuse în bazar o cuprinse din nou. Neajutorată în fața ei, știind că trebuia să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției, legă bilețelul de piatră cu un elastic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
N-ai auzit ce zicea unul dintre cei mai mari poeți ai noștri, Campoamor? — Nu. Ce-a zis? — Ei bine, zicea că atunci când te căsătorești și ești cu adevărat îndrăgostit, la început nu poți atinge trupul soției tale fără a turba și-a te aprinde de dorință carnală; timpul însă trece, te obișnuiești și vine o zi când, dacă atingi cu mâna coapsa goală a nevestei tale sau propria-ți coapsă, îți e totuna, dar și atunci, dacă ar fi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aibă parte de-o căsătorie bună. Și-acum, în prejma căsătoriei cu Eugenia, îl chinuia și mai mult ceea ce-i spusese Mauricio cum că avea s-o ducă cu el pe Rosario. Se simțea gelos, simțea o gelozie furioasă, și turba că lăsase să treacă prilejul arătându-se ridicol în ochii fetișcanei. „Acum își vor fi râzând amândoi de mine - își zicea el -, ba el de două ori, pentru că a lăsat-o pe Eugenia, băgându-mi-o mie pe gât, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu ea în sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime, o frăgezime, o șovăială! Nu mă mai săturam să întârzii pe străzi, prin stații, nu mă mai săturam. Pe noi,captivii, primăvara ne turbează, ne înnebunește, asta e. Pe masă se aflau deja pregătite tava și cafelele. O surpriză, într-adevăr. De obicei, doamna Venera începea tratațiile abia pe la mijlocul conversației. Tavi se afla deja la picioarele scaunului, Venera arăta excelent, ziua era tânără, perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Prea Sfințitului Valerian, de păstorește acum din voia Domnului, chiar de suntem veri, vede mai altfel situația, când e vorba de politică... Și așa m-a scăpat. Îi picase și maiorului Goncea pe mine. Când Goncea auzea de preoți, parcă turba. Dar am scăpat... Voia lui Dumnezeu! Emilian pufni. - Am auzit că Goncea vă face biserică nouă aici. Așa că... Dădu să mai spună ceva, dar nu mai apucă. Persiana îi făcea semne din ușa casei. Alergase și ea după fata veterinarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
argint. Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce, Când silfele vin jalnic prin lilii să se culce, Să doarmă somn de îngeri pe sânul alb de flori; Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor. Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se răzbun-un vifor sburînd din nor în nor. Ruga-m-aș la Erato, să cânt ca Tine, barde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al urletelor, simfonia reverberată în multisimfonism atemporal cu cea a veșniciei prin conștiența valorii ei de creator suprem, al frângerii cuvântului în gunoi-urlet. Urletele onomatopeice ale gunoierilor turbau prin mușcătura lor câinii, oamenii, cerul era injectat cu viperin, era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Singur Satelitu știa motivul și nu voia să ni-l spună. Eram repetenți în clasa a V-a de vreo opt ani, dar tot copii. Mama și tata trebuie că erau veșnici pentru că nu îmbătrâneau. Ne băteau la fel, când turbați de frumusețea nopților cu Lună chiuleam de la școală, la fel când le aduceam carnetele cu note falsificate și ne băteau tot timpul, pentru că existam. Așa eram noi și nu puteam fi altfel în lumea care se întindea până la gardul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]