3,106 matches
-
să vândă tot din casă și să trăiască până la sfârșitul vieții în stradă, ca o cerșetoare. Dar Dumnezeu l-a chemat la el pe tata după numai câteva luni. Mama și eu nu vom putea uita niciodată îngrozitorul sentiment de ușurare pe care l-am simțit când a murit tata. Vom trăi toată viața cu rușinea în suflet. L-am iubit enorm de mult. Un reportaj feature va reface momentul înmormântării tatălui, suferința reală și, aparent, contradictorie a familiei. În feature
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a fi jocul hazardului. În acea zonă se ucide și bântuie teama de moarte. Exorcizarea fricii se realizează, ca în societatea originară studiată de René Girard, prin desemnarea unor victime expiatoare. Abia atunci când jocul criminal își face efectul, se produce ușurarea manifestată prin hohotul de râs înfricoșător: „Moare, a râs și Antipa și am început toți să râdem [...] asta ne-a electrizat, a readus printre noi buna dispoziție, da, vrem, am urlat unanim, am ciocnit paharele...” Veselia aceasta este însă una
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Îl simțea pentru că nu Îl satisfăcea. Erau clipe când nevoia lui Lefty părea atât de disperată, de vrednică de milă, Încât nu putea rezista și Îi ceda. Și erau clipe când și ea avea nevoie de plăcere fizică și de ușurare. Nu se Întâmpla decât de vreo patru-cinci ori pe an, deși mai des În lunile de vară. Din când În când Desdemona bea prea mult vin la vreo onomastică și se mai Întâmpla și atunci. Se Întâmplă, În mod semnificativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o făcea să se umfle. Curând ochii i se deschiseră brusc, căci recunoscu sentimentul: era fericire. Lacrimile Îi curgeau pe obraji, deja Îl ocăra pe Dumnezeu pentru că Îi luase soțul, dar de cealaltă parte a acestor emoții firești era o ușurare cu totul ieșită din comun. Se Întâmplase ce era mai rău. Asta era: cel mai rău lucru. Pentru prima oară În viață, bunica mea nu avea de ce să se mai teamă. Din câte știu eu sentimentele nu sunt redate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca o fată normală. Nimeni n-o să-și dea seama de nimic. Apoi Callie o să fie liberă să se bucure de viața ei. Milton Încă se mai Încrunta de concentrare, dar din ochii lui Începea să apară lumina, raze de ușurare. Se Întoarse spre Tessie și o bătu pe picior. Dar Tessie cu o voce timidă, stinsă, Întrebă: ― O să poată avea copii? Luce făcu o pauză de o secundă. ― Mă tem că nu, doamnă Stephanides. Callie nu o să aibă niciodată menstruație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Erau pe picior de plecare. ― Pa, pa, scumpo, Îmi spuse mama. Brusc, am sărit din pat și am alergat până la Tessie ca s-o Îmbrățișez. ― Ce-ți veni? mă Întrebă. Aveam ochii În lacrimi. Tessie le interpretă ca lacrimi de ușurare, după toate prin câte trecusem. În holul Îngust, Întunecat și pieziș, decupat dintr-un fost apartament, ne-am Îmbrățișat și am plâns. După ce au plecat, mi-am scos geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmbrăcat numai cu boxerii cei noi, Îmi examinam corpul În oglindă. Nu de mult mă frământasem din cauză că nu mă dezvoltam. Acum grija asta dispăruse. Nu mai trebuia să mă aliniez standardului. Pretențiile imposibil de satisfăcut dispăruseră și simțeam o mare ușurare. Dar mai erau și momente de Înstrăinare, când mă uitam la corpul meu În schimbare. Uneori nu părea să-mi aparțină. Era tare, alb, osos. Frumos În felul său, mă gândeam, dar spartan. Nu era deloc receptiv sau maleabil. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe mama mea de mână În dormitorul mare. Era vreo urmă de Schadenfreude la el? De plăcere iscată de nefericirea fostei logodnice? De satisfacție pentru faptul că banii cumnatului său nu l-au putut apăra de această nenorocire? Sau de ușurare că pentru prima oară, În drum spre casă, soția lui, Zoë, nu va putea să-l mai compare cu Milton În detrimentul său? Nu pot răspunde la astfel de Întrebări. Cât despre mama, era sedată și nu-și amintește decât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ci lente și elegiace, adaptate ritmului magistral al suferinței. Nu mai erau tineri; corpurile lor nu mai erau frumoase. Uneori Tessie plângea după aceea. Milton Își ținea ochii strâns Închiși. Din eforturile lor nu rezulta nici o Înflorire a senzațiilor, nici o ușurare sau asta se Întâmpla prea rar. Apoi, Într-o zi, la trei luni după ce dispărusem, semnalele care veneau prin cordonul ombilical al mamei mele s-au oprit. Tessie stătea Întinsă În pat atunci când torsul sau furnicătura din buricul ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
locul meu în acea mulțime de oameni. O voce se auzi din spatele meu și mă întorsei speriat, crezând că într-adevăr era cineva acolo, atât de priceput și de abil încât să se strecoare neauzit și nesimțit de mine. Spre ușurarea mea, nu era nimeni. O fereastră era deschisă la una din sălile de clasă. Dinăuntrul ei se auzea o voce groasă care aducea cu un zumzăit monoton. Acțiunile petrecute ieri nu pot fi trecute cu vederea. Deși este cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
totul dispăru. Timpul parcă încetini dintr-o dată. O mână caldă îmi atinse gâtul gol. Atât de înceată era atingerea sa... Atât de plăcută era relaxarea pe care mi-o dădea... Era salvarea din acea furtună, iar mântuirea sa era o ușurare indescriptibilă. Ochii mi s-au închis leneș și o pace interioară îmi umplu ființa. O simțeam în cea mai mică celulă, în cel mai mărunt fir de păr. Era, pur și simplu, copleșitoare. Eram paralizat de plăcere, dar totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acest colegiu. Noi, spre deosebire de alții, nu ținem ostatici și nici prizonieri pe cei care au alte credințe decât a noastră. Ea s-a alăturat revoluției din inițiativă proprie și poate pleca tot din inițiativă proprie. Am simțit-o răsuflând a ușurare și o căldură imensă mă năpădi atunci, chiar dacă știam că nu e al meu sentimentul. Totuși, aluziile făcute nu au scăpat Ministrului, care se încruntă un pic. Asta schimbă totul, spuse Allston la fel de calm ca și mine. Ana, vino! ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bărbați În stare să ucidă prin strangulare. Cum, după declarația doamnei Vireveau și a proprietarului barului, este vorba de un personaj Înalt și solid, Îi eliminăm pe cei mici de statură și pricăjiți. Ne rămîn cinci sute. Ea simți o ușurare cînd Îl auzi rîzÎnd. — De cine rîzi? — De poliție. De meseria noastră. Peste puțin timp, Îi voi anunța lui Lecoeur că i-au mai rămas doar cinci sute de suspecți, dacă nu găsim și alții de eliminat, de exemplu, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
o privire scurtă. Sau, aflase ceva atât de monstruos, de neașteptat, de inacceptabil... — Mă Întreb cum va proceda Lecoeur, murmură el. — Ca să ce? — Ca vinovatul să mărturisească. — Mai Întâi trebuie găsit și arestat. — Se va lăsa arestat. Va fi o ușurare pentru el să nu mai fi nevoie să caute, să trișeze, să... Sper că nu-i Înarmat? Din cauza Întrebărilor soției sale, Maigret se gândea acum la o nouă eventualitate. Bărbatul, În loc să se predea, hotăra să termine cu toate o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nerăbdător să-i audă părerea, dar nu se poate hotărî. Îi e frică să se pronunțe. O schimbare prea neașteptată! Importantă evident, necesară fără îndoială, cerută de exigențele unei administrații din ce în ce mai dezvoltate și mai complexe. Iar pentru el, o mare ușurare, să-i mai ia de pe umeri din povara atâtor responsabilități. Dar consecințele sunt imprevizibile. Și, mai ales, cum va fi pri mită? Pentru că, în felul acesta, s-a zis cu cariera ecvestră mixtă, asemănătoare celei senatoriale. Vor fi de acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atâta amar de ani încearcă să asaneze viața înaltei societăți ro mane, situația e gravă. Gravă și periculoasă, căci în acest caz va fi nevoit să ia atitudine. — Prostituate..., murmură pierdut Trio. Vorbele îi sunt întâmpinate cu un suspin de ușurare. Dar tonul este sarcastic: — Și pe unele dintr-astea vrei să le chemi să depună măr tu rie împotriva lui? Fulcinius coboară pentru o clipă bărbia în piept. Își înalță apoi fruntea și reia bătăios: — Mai este unul, Iunius... — Care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adevărata ei formă. E ud pe sub tunică. Revine la fereastră și, tulburat peste măsură, aruncă o privire obosită afară. Vânzoleala s-a potolit, curtea este pustie acum. Pri veliștea maiestuoasă, care îmbrățișează un spațiu larg, îi aduce un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu umărul de toc și își lasă ochii să hoinărească departe, dincolo de casă, până la piscina unde se îngrașă felurite specii de pești. Pe nesimțite, chipul i se posomorăște la loc. Câte certuri a avut cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o mai atârnă de nas animalului ăstuia. Este și așa destul de speriat. — Iar în caz că sentința se dă cu diferență de un vot, poate din nou să aducă sufragiile la egalitate... Libo începe să se destindă. Dă drumul unui suspin de ușurare și întinde mâna să aranjeze sulul pe care să-și sprijine ceafa. — ...Și îi stă în putere să adauge votul său pentru a hotărî achitarea. Scribonius renunță să se lungească la loc. Întreabă cu voce joasă: — Dar dacă totuși mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din ce în ce mai neliniștit. Rufus nu-i răspunde. După câteva sute de pași, rostește însă pe neașteptate: — Uite! Cu mâna întinsă în față, indică ceva înainte. — Vezi luminița din capăt? Acolo e sala gladiatorilor. Pusio lasă să-i scape un suspin de ușurare. Rufus o pornește repede din loc. Cu cât înaintează, cu atât iuțește pasul. Aleargă aproape, urmat de germanul care gâfâie. Se oprește brusc, în ușa deschisă. — Ce-i? mai apucă să spună călărețul înainte să se lovească de el. Din spatele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întâlnesc penetrările. Iar ea, smucită și lovită cu duri tate, când tăvălită, când parțial imobilizată, tremură spasmodic din cap până-n picioare. În sfârșit, a lăsat garda jos. Dezarmată, la discreția lui. Termină repede, fără să simtă nici o plăcere. Doar o ușurare. Ca și cum ar fi urinat. Aruncă o privire printre gene către ea, temându-se de o replică dură. Se cutremură înfiorat. În lumina neclară a sfeșnicului încastrat în perete, chipul ei pare ireal, încremenit într un extaz letargic. O imagine dureroasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numea doar Octavianus, ia cuvântul: — Ficatul are o parte bună și alta rea. La toate animalele sa cri ficate, prima a fost mai dezvoltată, ceea ce este un semn favorabil. Tiberius Nero resimte, aproape ca pe o realitate palpabilă, suspinul de ușurare ce se ridică din miile de piepturi adunate pe Câmpul lui Marte. Toți s-au temut. Nimeni nu știe de ce anume, dar le-a fost frică. Și pe el l-a pus pe gânduri seria incidentelor. A simțit din nou
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după care apare sentimentul acela familiar de teamă, care te cuprinde pe măsură ce te apropii de casă și de cele două perfecte colege de apartament ale tale. Nici serile tale nu se deosebesc una de cealaltă. Din nou singură, simți o ușurare binecuvântată după ce Sophie și Lisa pleacă la petreceri, și-ți mănânci serile în uitare. Te uiți la televizor, emisiuni de divertisment, sitcomuri, documentare. Puțini au gusturi așa eclectice ca ale tale, Jemima, și puțini au cunoștințele tale. Sau poate citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
niște rafturi de plastic, de 5,99 lire). Jemima s-a plictisit. E plictisită, grasă și nefericită. Cred că suntem cu toții de acord că nu e o combinație prea bună. Așa că sunetul telefonului cu un apel de interior este o ușurare bine-venită, care îi distrage atenția de la problemele ei. ― Eu sunt, spune Geraldine, ceea ce este de-a dreptul ridicol, pentru că știe bine că numărul ei îmi apare pe aparat. Vrei să ne vedem la cantină la o ceașcă de ceai? Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fapt nu se poate abține, este extrem de evident că vrea ca ea să vină. Chiar dacă sunt acolo tocilari, asta nu contează, pentru că vom fi noi acolo. ― Neah. Refuză să se lase convinsă, și atunci îmi scapă un suspin involuntar de ușurare. Din fericire, nu observă nici unul dintre ei. ― Ei, noi mergem oricum, nu-i așa, Jemima? Eu radiez și încuviințez din cap. Stau acolo și mănâncă și vorbesc despre muncă, iar în buzunarul lui Ben e anunțul cu postul de reporter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nimic, așa că a îmbrățișat-o, a sărutat-o ușor pe frunte, i-ar urat noroc și adio. Ben a ieșit din apartamentul lui Laurie, afară din viața ei, și afară din avalanșa de petreceri. S-a simțit năpădit de o ușurare imensă, deși îi simțea lipsa, mai ales noaptea. Pentru că Ben nu prea știe să se prefacă, deși a încercat, n-a reușit să se acomodeze cu viața trăită la maximum, și de altfel nici n-a vrut s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]