971 matches
-
ei, paralizați de frică și uimire. Talpă ridicase ochii spre stăpânu-său și-l văzuse încercând să scape de haina verde, răsucită în jurul unei crengi. Cum se zvârcolea acolo, în înaltul copacului părea un gândac mic și pierdut. Așa că Talpă lăsase ușurel spada, care și așa nu era a lui, așteptând supus un ordin. Zogru se apropiase pe neașteptate și-l pălmuise scurt și năucitor, poate de trei ori patru ori, apoi îi îndreptase puțin calul și-l lovise peste crupă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era de neșters. Era suficient să strige careva uite hoțul că erau imediat trași în țeapă cei asupra cărora erau aruncate vorbele. Gheară trecuse nu de mult prin cetatea Târgoviștei și-și văzuse un văr. Avea fața vânătă și clănțănea ușurel, cu ochii duși, atârnat într-un par care îi intrase printre picioare și îi ieșise pe la ceafă. Așa că se hotărâseră repede. Săpaseră o groapă lângă stejarul în care îl aninase Zogru, apoi îl îngropaseră de viu, cu mâinile legate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era înainte de Bobotează și în ziua aceea fusese Sfântul Silvestru. Tocmai de aceea s-a bucurat când l-a văzut apropiindu-se. Părea o arătare plutitoare pe ape, cum venea înalt și prudent, alunecând pe luciul înghețat al lacului. Călca ușurel, cu opincile strânse bine peste ciorapii de lână. Era obosit, flămând și înfrigurat de misiunea lui. Abia după ce a început să vorbească, Zogru ți-a dat seama cine este. Era Iscru, slab, emoționat și pregătit să plângă. Îi crescuse părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
femeilor pe care le cucerise, toate în mod definitiv legate de el și supuse lui până la moarte. După ce își alcătuiește o armată de femei, eroul lui Andrei Ionescu își începe ascensiunea socială folosindu-se de ele. Romanul este o scriere ușurică, stângace, dar care a fost citită în special pentru scenele erotice descrise amănunțit. Și Giuliei îi plăcuseră aceleași scene, dar încerca să-l vadă pe Andrei ca pe creatorul unui personaj, și nu ca pe însuși personajul care, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și, cum stătea pe spate, sânii se îngropaseră și arătau ca două ochiuri neprăjite încă. Rămăsese în niște bikini roz, pe care scria cu maro: kiss me. Andrei se dezbrăcase complet și repede, apoi se așezase deasupra ei, frecându-și ușurel penisul de chiloții roz, în timp ce ea încerca să și-i scoată. Își rulase fără grabă prezervativul, cu gesturi pe care le știa foarte bine, căci îi plăcea să se masturbeze în cauciucul moale și uleios. Se simțea puternic și știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Fericită aș trai. Când plângeam Tu îmi cântai, Când te iubeam Mă îmbrățișai. De nu mi-ai zâmbi, Veselă nu aș mai fi, Ce copilărie fericită Și mereu de griji ferită! Ionel Prin crengile codrului, Răsună adierea vântului, Cum fluieră ușurel, Întristând pe Ionel. Bate vântul bate, bate Tot mereu din altă parte Și se duce la Ionel, Care cântă “leru-i ler”. O așteaptă pe Maria Ce-a plecat la Slobozia Și tot bate vântu-n stele Iar Ionel se uită la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mâinile acelor creaturi, voinicul s-a târât până la copac și i-a spus acestuia: Copacule, sunt om bun, cu intenții bune, care a venit să-și recupereze mama. Te rog, ajută-mă! Văzând că acesta nu vorbește, David a bătut ușurel cu toiagul în copac, sperând că ceva se va întâmpla. Atunci copacul și-a ridicat înaltele-i crengi și i-a spus băiatului: Știu cine ești tu și mai știu și de ce ai venit aici. Mă bucur însă foarte mult
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe Laban să-i țină strâns picioarele. În acel moment, Ruben a început să țipe. Iacob a luat cuțitul și s-a încruntat. - Avea ochii plini de lacrimi, spunea Zilpa. A luat sexul copilul în mână și a tras pielea ușurel în sus, apoi a prins-o între două degete de la mâna stângă. Cu mâna dreaptă a tăiat pielea cu o mișcare scurtă și sigură, ca și cum ar mai fi făcut asta de sute de ori, ca și cum ar fi știut foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i îndeplinească cererea, că Re-nefer de-abia putuse să-și țină râsul. Când eu și prințul ne-am întors la palat, am găsit curtea goală, așa cum aranjase Re-nefer. Servitoarea dispăruse. Am rămas tăcuți o clipă apoi Shalem m-a dus ușurel într-un colț umbrit, mi-a pus mâinile pe umeri, mi-a acoperit gura cu gura lui și și-a lipt corpul de al meu. Iar mie, care nu mai fusesem atinsă sau sărutată de un bărbat, nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apă. M-am ridicat În capul oaselor. Speram s-o fac pe Vinas să se miște pentru că mă apropiasem prea mult de ea, dar ea nici că s-a clintit din loc. De afară se auzeau niște câini cum lătrau ușurel, jucându-se. Atunci mi-am dat seama că Vindecătoarea nu mai mirosea a levănțică: mirosea a iarbă proaspăt strivită sub picior. - Unde e Enkim? - Enkim nu e ucigaș ca tine. Ucigașii ca tine nu se Însoțesc decât cu femei urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă trage! Mă trage la fund! (BRUNO se luptă din greu cu o forță care îl trage în adâncul gropii.) Grubiii... GRUBI (Sosind în ajutor.): Ce e, mă? BRUNO: S-a-nfășurat pe mine! Uiii... GRUBI (Intrat în panică.): Dă mâna! BRUNO: Ușurel... (Cei doi se luptă pe marginea gropii; Bruno face eforturi ca să scape, s-a agățat de GRUBI; GRUBI trage din răsputeri.) BRUNO: Trage de funie! GRUBI: Dă-o-ncoa’! BRUNO: Vezi că se-nnoadă. GRUBI: Stai... Acum! BRUNO: Hai! GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Care a rămas cu bâlbâituri de pe urma spaimei.): S-s-să nu cad-d-d-dă... MAJORDOMUL: Grubi! (Încearcă să-l tragă înapoi.) Las-o! (E prea speriat ca să se apropie mai mult.) GRUBI: Ssst! (Se apleacă ușor peste marginea gropii; secunde de încordare.) Hai... Haide... Ușurel... (Vorbește cu groapa; o mângâie, o calmează.) Gata, gata... Gataaa... (Se apleacă și mai tare, ia un pumn de apă și-și răcorește fața.) Hai, fetița tatei, hai... (Culege tot mai multă apă în pumni, se spală, soarbe, stropește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pechinezul prost crescut. Păstrase cuvintele acestea ca pe niște pietricele frumos colorate și e bucuros acum să le găsească întrebuințare. Apoi se întoarce cu spatele la răufăcător și pune vrabia jos, pe o frunză uscată. Îngenunchează și se apucă să-i netezească ușurel, cu degetul mare, pieptul, învelind pasărea toată cu palma, pentru a-i da căldură. Suflă peste vrăbioi - căci vrăbioi e - și pornește să-i descânte. Piii-ca pi-ca pi-ca, zice. Piii-ca pi-ca. Hai ridică-te că-ți dau semincioare, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să triumfe? Să fim serioși, părinte! Doar suntem oameni cu scaun la cap, așezați, la casele noastre... O broscuță, cât o nucă, ieși de sub un pietroi. Cu capul ridicat privea bulbucat, când spre preot, când spre celălalt. Țongu o atinse ușurel cu crenguța de vișin pe spatele-i verzuliu. - Cunoști, părinte, istoria revoluțiilor. Poți să-mi spui una fără sânge, morți și tremurat de dositor la popor? Cum crezi că se prinde poporul că a venit revoluția și la români, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare, privindu-mă cu niște ochi de prădător.” Și, în sfârșit, după câteva pagini: „Epuizată, îmi întindea sperma pe piept, zgâriindu-mi ușurel sfârcurile cu unghiile. Își lingea buzele care străluceau și ele de sămânța mea și gemea încetișor, aflată încă sub efectul narcotic al actului năucitor pe care îl trăisem. O pace divină mi s-a răspândit în piept atunci când mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
inexplicabile și nespus de comice prin care trecuseră. Râdeau cu poftă - Samuel cu o voce groasă, iar Margareta amestecând sunetele delicate ale hohotelor cu sughițuri ce-i amplificau veselia și o făceau să scuture din cap și să-și lovească ușurel coapsa. Își aminteau împreună, se amuzau împreună și nici prin gând nu le trecea că ceea ce ei considerau a fi niște întâmplări haioase și nevinovate se vor acumula încetul cu încetul ca un bulgăre de zăpadă rostogolit la vale, amenințând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sud-africanii ne zice Cornel: cel mai bine e să fii amabil cu chelnerii. Binedispus, șeful l-a întrebat, ridicând o sprânceană: cu chelnerii sau cu... chelnerițele, iar Cornel s-a declarat învins de umorul șefului, dând din cap și râzând ușurel. Oameni buni, a spus apoi șeful și a ridicat o mână în semn de salut (în palmă avea cheile de la mașină, care clincheneau), vă las să vă distrați. O meritați din plin. Încă o dată - good job! M-ați făcut mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se descuie și intrară părinții Ioanei, împreună cu Filip, fratele ei mai mic. Excursia la Călimănești părea să fi fost un fiasco. Aveau fețele obosite, ochii roșii, iar Filip arăta cam bolnav. Maică-sa îl ținea în brațe și el tușea ușurel. În timp ce se descălță și puse pe un scaun sacul de voiaj, tatăl Elenei luă notă de dezordinea din casă, de fetele care sforăiau și de cele două sticle de șampanie desfăcute. Nici un mușchi nu tresări pe fața lui. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile intelectualilor din sală prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze din cap, un bărbos pozând în sceptic pufni spiritual și ușurel la cuvintele cheie, iar două doamne din spate, care ajunseseră prea târziu, prinseră a zâmbi fericite. Poate singurii indiferenți la vorbe erau fotografii și cameramanii. Aceștia din urmă schimbau semne și priviri cu câte un reporter din sală. Profesorul Calomfir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Se plimbau în sus și-n jos. Am desfăcut capacul găurit, acoperind cu grijă gura borcanului, pe urmă l-am pus la orizontală și am ridicat un deget, cât să poată ieși un singur băiat, și am început să scutur ușurel. Și, într-adevăr, primul băiat a ieșit, amețit, și se pregătea să zboare, dar l-am pocnit cu șlapul și s-a fleșcăit pe linoleu. Al doilea, tot așa. Al treilea era să-mi scape și l-am tuflit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
foarte bine, spunea Ben. Helen. O cheamă Hazel Duffy. Am văzut-o la repetiție și m-a impresionat foarte tare. Ca și pe MM. N-am auzit de ea, sări Philip Cantley. Cred că abia a absolvit teatrul, zise Ben ușurel. Dă-i totuși o șansă să vină la audiție. O să fii surprins. Știu că ți-ai cam făcut o idee în legătură cu Nora, dar ar fi la fel de bună în rolul Christinei. —Hm. Să știi că nu e singura din distribuția aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vrut să fie o măsură de precauție. Începui să adulmec în jurul meu. Nici o hidrocarbură complexă la copt? Dacă cu asta vrei să mă întrebi dacă am pus niște pâine la prăjit, ei bine, nu! —E, asta e. M-am ridicat ușurel și m-am dus la frigider, de unde am scos pachetul de galete pe care-l păstram pentru situații de urgență. Îndesând cât de multe puteam în aparatul de prăjit, am scos margarina și borcanul de ciocolată Marmite. Pe unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înainte. — O, pentru Dumnezeu, zisei eu pierzându-mi răbdarea, dar nimeni nu mă asculta. În acel moment, adjunctul lui Steve, o fată pe nume Louise, care mi se părea tot timpul că e o tânără măicuță foarte competentă, se apropie ușurel, așezându-se între combatanți, și zise pe un ton dulce: — Steve, e o problemă cu unul dintre monitoare. Poți să vii să te uiți un pic? Așa cum Lousie anticipase deja, cu siguranță, Steve își vărsă imediat amarul asupra ei: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
M-am dus țintă către ușă, trecând pe lângă Vi, care clipi când mă văzu - trecuse ceva vreme de când mă văzuse îmbrăcată în ceva care chiar stătea pe mine - și apoi am luat-o prin labirintul de coridoare, până pe scenă, fredonând ușurel o melodie veselă. Era minunat să am dreptul să trec prin locul ăsta cum voiam, fără să trebuiască să lucrez ceva pentru a-mi justifica prezența acolo. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul șaisprezece" Actorii intrară în culise într-un fel de galop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Dar să identifici un cablu care nu mergea, printre scripeți și alte cabluri prinse sus, pe schelă, era la fel de greu ca descurcatul ițelor de care e prinsă o marionetă. Omul din zona de servicii renunțase și se întorcea pe pod, ușurel, de parcă nu s-ar fi aflat la zece metri deasupra pământului, pe o chestie care, practic, nu era decât o bârnă îngustă, flancată de cabluri de oțel. Vocea lui se auzi din nou în căști. Da, bine, frate. Vin, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]