3,448 matches
-
lui Einstein, păreau mult mai tinere, iar fabrica abia aștepta să intre în funcțiune. — Dar gogoșarii? întrebă Felix S 23. — Ei bine - răspunse responsabilul satelitului -, gogoșarii refuzau să crească! Mai mare decât o nucă n-a crescut nici unul! I-am udat, i-am chimizat, am proptit tulpinile cu bețișoare din import, am vârât îngrășăminte în sol de-ar fi trebuit să iasă cât dovlecii, nimic! Jos, pe Pământ, în condiții de seră ce simulau condițiile de satelit, nu puteai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să n-audă bocetul să nu-și ude hainele
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]
-
Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri leteene, I-e dat mult timp să ude în roua ochilor. Și-n toamna, somptuoasă de purpură și nacru, În toamna unde seara încheagă tonuri vii, Prin surda picurare a orelor târzii Îți vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru. Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de bancă o hoață notorie! Îți dai seama ce articole ar apare în ziar... ce vor vui televiziunile... ha ha ha... Scoate-l! Juca tare băiatul. Îl privea cu ochii unui șoricel speriat - Imediat, dă-mi drumul că trebuie să ud degetul că nu iese altfel zise Miruna care arăta de parcă își pierduse toată îngâmfarea și în ochii căreia jucau acum lacrimi. Nicu lasă capul în jos și luă degetul în gură umezindu-l strânsă dinții pe deget și trăgând ușor
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
în armonie. Tu nu vei fi scutit De dureri și dezamăgiri, Dar Tatăl ceresc Te va ocroti, Luminându-ți calea De la care să nu te abați. Du-te, Zboară, Lumea-i a ta! Urmează-ți inima, Ploaia nu te va uda, Pentru tine va fi Doar rouă înviorătoare. Vei păși pe ape Precum Iisus. Tu ești prezentul Și speranța de mâine. Eu cred în vise, Eu cred în tine! Fii rază de lumină În întunericul lumii! Tu ai dus pe aripi
ZIUA COPILULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364469_a_365798]
-
piciorul, de nenumărate ori, locul pe unde apele Argeșului, ieșite din turbinele centralei subterane, sunt mânate înapoi în albie, după ce ies vijelioase de sub munte. La peste o sută de metri sub pământ, curgeau tot timpul niște izvoare subterane, care ne udau până la piele. Totul era luminat. Două brigăzi de mineri, una dintr-o parte, cealaltă din alta, s-au întâlnit cu o precizie milimetrică, ca urmare a calculelor precise, și și-au dat mâna. Au fost și situații când nu s-
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
alor mei sau dascălilor, le promisesem ajutor cât puteam în munca lor de o necesară și onorabilă umilință : căram lemne și cărbuni din magazie în clase și cancelarie (iarna), ștergeam praful, aliniam băncile pe rânduri și simetric catedra față de acestea, udam florile, ștergeam tabla după ce udam buretele sau cârpa, lustruiam ramele și potriveam tablourile de pe pereți ale „tovarășilor” care ne conduceau și ne dădeau pâinea zilnică „... și ne-o dă și mâine!” - ne învățau unii dascăli să spunem mereu în gând
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
promisesem ajutor cât puteam în munca lor de o necesară și onorabilă umilință : căram lemne și cărbuni din magazie în clase și cancelarie (iarna), ștergeam praful, aliniam băncile pe rânduri și simetric catedra față de acestea, udam florile, ștergeam tabla după ce udam buretele sau cârpa, lustruiam ramele și potriveam tablourile de pe pereți ale „tovarășilor” care ne conduceau și ne dădeau pâinea zilnică „... și ne-o dă și mâine!” - ne învățau unii dascăli să spunem mereu în gând, dar și cu voce tare
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
seara asta nu am treabă. Sunt liber, a precizat el pentru a se înțelege cât este de disponibil. - Da, nu ar fi rea ideea, dar eu sunt cu mașina... cum mă întorc acasă? Că doar n-o să mănânc fără să ud și eu fripturica aia, indiferent de ce va fi! „De parcă n-am mai condus eu mașina după chef! Totuși... am văzut ceva polițiști noi pe care nu-i cunosc. Mai bine să mă abțin”. - Atunci... undeva în oraș, aproape de... Unde locuiești
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
răsucește ușor mânuit parcă de o mană sadica.Pumnii îți sunt atat de strinsi că-ți sinti unghiile înfipte adânc în carne.Mintea refuză să realizeze. Și lacrimile refuză să-ți curgă. O lacrima . Măcar o lacrima de ți-ar udă pupila zgâriata de ultimile imagini.Iti simți gustul propriului sânge...și-ți simți durerea usturătoare a buzelor muscate sălbatec. Doare. Atât de rău Și poate somnul adânc fără trezire ar fi supremă alinare. Dar nu vrei să dormi. Nu vrei
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]
-
plecat în croazieră două portocale-n frapieră te doboară magistral plictisul la final nici nu apare bisul crede-mă minciuna e enormă oastea nu mai are uniformă înfrumusețezi un vechi arhanghel azi la prânz avem precis sparanghel Marea Roșie tot apă udă intri alb și roșu ieși de ciudă racii puși în apă spre a-i fierbe capătă niște culori superbe nasul ca la streșini face țurțuri la senat se-îneacă în discursuri dealurile se aștern coclite lacrimi înghețate stalactite din jurnalul
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DULCEA MEA NĂPASTĂ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cuvintele iubirii se zbenguiesc zălude; Te doare-n cot de ele, doar lacrima le ude; Prin barba cu tuleie, zâmbești a nemurire Și, chiar în seara asta, să-mi dai o lămurire De ce o zi întreagă am gânduri haimanale, Și te pândesc la colțuri să-ți cânte osanale, Nici noaptea nu-mi dă pace și
DULCEA MEA NĂPASTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361577_a_362906]
-
manipulat, înstrăinat de minte! Pentru cartea sa de poezie o respect și cred că a scris-o bine și frumos. Dacă scria una de proză, cu aceste straturi de metafore pe care literatura de azi nu prea știe să le ude la rădăcină, ca să rodească, poate că aș fi invidiat-o! Dar o invidiez doar pentru că a ales să viseze în vis! A ales poezia, nu scrisul rafturilor de proze pentru care lumea de azi nu prea mai are timp! Carmen
CARMEN SIMION. METAFORE DE REÎNCOLŢIT PENTRU CĂRŢI CE VOR URMA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363809_a_365138]
-
vedeau acreditați cu o viitoare celebritate. Nu scrie nicăieri că n-am voie să am și eu o prietenă. Tentația unui act reprobabil e întotdeauna mai puternică decât chemarea unei binefaceri. Buruiana crește și singură în timp ce planta de cutură se udă cu sudoarea frunții și tot nu ești sigur de recoltă. Timpul omului a fost mai necesar pentru supraviețuire decât pentru aflarea răspunsului. La două săptămâni de când făcuse cel mai mare pas din viața lui, Dorian se considera totuși un copil
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
tăcerea să-mi rup urechea să n-aud să dau cu limba unde-i mierea împinsă de la nord la sud Să-mi rup urechea să n-aud să merg pe valuri dacă pot și cerul să-l întind că-i ud să strâng nimicul c-a dat rod Să merg pe valuri dacă pot să iau cu limba poftim mierea să-mi dau și palme asta-i tot când faci gargara cu tăcerea Și dacă vreau să mă deschid să înfloresc
PRO POESIS de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363850_a_365179]
-
școală, atunci s-a gândit să-i cumpere ceva special, care să țină până își termină clasele primare. Nu a fost să fie așa. Când a fost Valentina prinsă de o ploaie, cum sunt atâtea la munte, servieta s-a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
culori. Păpușa a fost așezată pe o scândură ca să o poată plimba prin sat în timp ce cântau de zor: Caloiene, iene, Caloiene, iene, Du-te-n cer și cere, Să îți dea cheițele, Să deschidă porțile, Să sloboade ploile, Și să ude fetele, Să curgă cu găleata, Zilele și nopțile, Ca să crească grânele. Caloiene, iene, Caloiene, iene, Cum ne curg lacrimile, Să curgă și ploile, Zilele și nopțile, Să umple șanțurile, Să crească legumele Și toate ierburile. Caloiene, iene, Deschide portițele, Să
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Maria, care tot pendulase din candela improvizată de bunicul ei, dintr-o cutie de conservă, legată cu sfoară, se tot învârtea, cântând în jurul mesei, unde era așezat grupul de copii la umbra unui copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu o cană de apă le stropea pe participantele la ritual. Bocitoarele cu glasurile lor pițigăiate, numai a bocitoare nu semănau, când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le pregătise bunica
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
din marginea satului, strigând în urma lui ca anul să fie ploios și plin de roade. Această dezgropare poate coincide cu ziua paparudelor, o altă tradiție populară, când, dacă este o zi călduroasă, participantele la ritual încing o hora și se udă una pe cealaltă cu apă, invocând din nou apariția ploilor pentru fertilizarea culturilor. [1]a se legăna, a se amesteca - regionalism [2]pricepută la toate, învățată și deșteaptă. (DEX) 5(despre oameni) a se purta ciudat; (în special) a se
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
curtea-ntreagă Se aude, Gust făcându-mi de o ciorbă De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
a semănat sâmburii, pe fiecare în câte un ghiveci. Cu grijă, a așezat ghivecele la scara de la intrarea în casă, de o parte și de alta a ei. Peste câtva săptămâni semințele au încolțit, iar băiețelul avea grijă să le ude la timp. Cu timpul, tulpinițele fragede au crescut, luând formă de copaci, iar copilul le-a plantat în dreptul geamului, de la camera în care dormea. Pomii s-au înălțat și o dată cu ei a crescut și Ilieș. În fiecare vară, coroanele pomilor
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
amuzantă. Și-ntr-adevăr, izbucniră într-un râs nefiresc, ciudat. Apoi, ca și cum ar fi făcut parte dintr-un ritual îndeobște cunoscut, își goliră paharele peste mine. - L-am botezat Ursula, l-am botezat!, ziseră ei, care mai de care, continuând să mă ude râzând. - Da-ți-l pe mâna doctorului!, zise ea părăsind încăperea. Râsetele celorlalți se topiră pe măsură ce-și umplură iarăși paharele cu băutura preferată. Din încăperea alăturată își făcu apariția un personaj pe care nu-l mai văzusem până
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului • Cetatea Albă Bogată ai fost, cu aur în lăcaș de cult, luptătoare cu norii negrii care s-au abătut asupra ta! Mi-ai aruncat ramura în pădure pentru a mă ocroti, udându-mă cu apă de ploaie pentru a supraviețui. Azi stai pe pământurile străbunicii mele. Iarba încărunțește lângă tine, iar zidul gros cântă la pianul temeliei o melodie veche de leagăn în limba soarelui. Cheia succesului Bijuterie purtată în decolteu adânc
CETATEA ALBĂ de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362803_a_364132]
-
2016 Toate Articolele Autorului A treia zi de Paști toată lumea își reia activitatea de zi cu zi. Vremea afară era ploioasă, urâtă și friguroasă, cu toate că suntem la începutul lunii mai.La munte chiar ningea, iar la câmpie picăturile de ploaie udau cu sete ramurile copacilor, mașinile și pământul.Din casă îmi plăcea să ascult zgomotul ploii, cum se umple vârfurile ierbii în gură de apă, cum se scutură copacii de vânt... În această dimineață m-am trezit mai târziu, pe la ora
COPACUL DIN BLOC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362797_a_364126]
-
Ea ne mătură scara, dar și aleile din jurul blocurilor.Avea un fel de a povesti și a rost vorbele din gură de credeai că ia casa foc , atunci când avea dreptate. -Și te văzu cineva? -Apele curgeau după mine, ploaia mă uda și cei care treceau pe stradă , în loc să mă ajute și pe mine că sunt scundă și nu pot ajunge la containerul de gunoi, se opreau, râdeau, apoi își vedeau de drum!Doamne, ce noroc avusei cu tine că ai fost
COPACUL DIN BLOC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362797_a_364126]