5,154 matches
-
tatonări prealabile, cu o descărcare vâscoasă, însângerată, revărsată peste gambele ei ude. Unele dintre fete țipaseră, iar Carol rămăsese împietrită de groază. Mama ei, foindu-se ca un șobolan, o blindase în seara aceea cu absorbante. La Llanstephan, Beverley fusese uimită să descopere cât de ignorantă era Carol în privința propriei anatomii. „Corpul femeii e incredibil“, o anunțase ea, folosindu-se de entuziasmul lui Carol ca de o frânghie cu care să se tragă mai aproape. „E un mecanism care se reglează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
eu prin asta - indiferență totală față de soarta unei persoane pe care crezusem cândva că o iubesc. Indiferență totală. E de vină boala aceasta cumplită, drăguțo... Mișcarea era inteligentă. Acuratețea cu care Dave 2 pusese acest diagnostic de ordin spiritual o uimise chiar și pe Carol. Împărtășind ceea ce simțise, el dăduse la o parte indiferența lui Carol ca pe o coajă pe care o smulgi de pe o rană pentru a scoate la iveală locul dureros de dedesubt. Evident, Dave 2 nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nevoie de nici o precizare suplimentară. Am rămas tăcut, zguduit de această bruscă revelație. Pentru că, la final, după ce toate au fost spuse și făcute, nimic nu poate fi mai rău decât să-ți dai seama că ai fost un prost. Mă uimește întotdeauna să descopăr că oamenii nu se gândesc la așa ceva de fiecare dată când văd un cornet pentru ornat, nu crezi? Sunt niște obiecte în mod evident venale, ca niște seringi hipodermice gigantice, care mai au și un ochi falic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
setul de cuțite Kitchen Devils și lângă ciocanul pentru șnițele, așezat lângă furculițele pentru fondue de care uitaseră și de cuțitele de kebab în formă de săbii în miniatură. Dar o iau înainte cu povestea! Dave 2 n-a fost uimit când ușa s-a deschis și a apărut Carol, doar în cămașă de noapte și halat de pluș. — A, bună, Dave, spuse ea. — Tocmai m-am întors de la o convenție din Colchester, spuse Dave 2, legănând geanta de voiaj, burdușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
insistență să rămână la orizontală, încât eclipsau chiar și efectul insidios al vaginului. — A, nu, nu cred să fie necesar. Ar trebui să reduci programul, dar, dacă ai o chestie din asta, e mai bine să te miști. Bull fusese uimit de idee, dar avea o încredere necondiționată în Margoulies. În definitiv, de ce să nu aibă? De unde să știe el că un univers paralel al calculelor perverse tocmai lua naștere în mintea lui Margoulies? De unde să știe Bull că principala grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că e un psiholog pentru copii de la Clinica Gruton și se specializase în bebelușii cu probleme. Ea și Cecile se întâlniseră la un moment dat cu el și cu fiul lui, Hector, pe stradă. Băiețelul de doi ani se lipise uimit de peretele de sticlă al unei bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
violentă pe care o dădea ideii de sexualitate. Prin urmare, acest băiat, care lucra în mediul birocratic de provincie, un director de servicii sociale sau ceva de genul ăsta, dansase în jurul focului (gaz, imitație de bușteni), rostind incantații și blesteme, uimind și, în cele din urmă, oripilând un grup de puberi, pe care îi amețise în prealabil cu cidru în care dizolvase Mogadon. Fusese un caz celebru. Demn de luat în seamă. Până și Tittymus, prietenul și contemporanul lui Bull, dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
22. Cititorul de bună-credință (chiar și cel rău și lipsit de principii) ar putea fi surprins să afle că Bull se număra printre cei care cântau cel mai tare și care glumeau cel mai cu poftă. Colegii de echipă erau uimiți să-l vadă într-o dispoziție atât de bună, dispoziție pe care cei mai mulți o puneau pe seama spiritului de gașcă, mai ales că-și pierduse postul de la Get Out!. Numai că adevărul, după cum știm, era mai ciudat. După propria părere, Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vine vorba de rugby pentru amatori, jocul în sine are aceeași pondere ca socializarea cu colegii de echipă. Dintotdeauna, Gillis îl bănuise pe Bull. Trăsăturile sale deschise, prietenia și nepărtinirea erau prea bune ca să fie adevărate. N-ar fi fost uimit să afle că Bull era doar un escroc. — Și unde naiba ai fost în ultimele nopți? Ne-am distrat de minune. Ăsta a fost cel mai de succes turneu și tu te-ai fofilat în fiecare seară după câteva păhărele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
atras aici peste 4 milioane de vizitatori. Vestigiile Sanxingdui În antichitate, pe actualul teritoriu al Chinei erau grupate mai multe țări mici, una dintre acestea fiind Shu (provincia Sichuan de azi). Vestigiile culturii Sanxingdui, descoperite aici în anii '70, au uimit întreaga lume prin clasa și rafinamentul creațiilor. Urmele așezării urbane Sanxingdui aflate pe raza orașului Guanghan din provincia Sichuan au o vechime de 3000-5000 de ani. În primăvara anului 1929, în timp ce-și lucra pământul, un localnic a dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
piatră, ia-o." Mulțumind regelui dragon, Manjusri s-a dus în fața pietrei și a rostit câteva descântece. Aceasta s-a transformat cât ai clipi din ochi într-o bilă foarte mică. O ridică, o ascunse în mânecă și plecă. Rămas uimit de tot ce a văzut, regele dragon fu cuprins de regrete. Când Manjusri ajunse pe Muntele Celor Cinci Vârfuri, acolo era caniculă mare, iar soarele dogoritor arsese pământurile. El puse piatra magică într-o vale și minunea se întâmplă: Muntele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un cărbune se rostogolise pînă la piciorul băiatului. Și apoi, brusc, ca la un semn, ușile au fost date de perete și pe stradă au năvălit din toate direcțiile femei și bărbați, mai cu seamă femei. Băiețelul s-a uitat uimit cum acestea Încep să Înșface bucățile de cărbune, să le adune grăbite și chiar să se bată pentru ele. A pus piciorul pe bucățica de cărbune ce zăcea pe pămînt, lîngă el și, mai tîrziu, cînd toată lumea s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
burta umflată grotesc și cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește faptul că această agonie repetată nu m-a scîrbit definitiv de patima pentru masticat hîrtie. Însă firește că n-a făcut-o. Nu trebuia decît să aștept să-mi treacă durerea Înainte să o iau iar de la capăt, și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu fusese Închisă cu yala, fiindcă a apărut din senin În prag, respirînd precipitat, cu o pungă cu cumpărături Într-o mînă și cheia de la cameră În cealaltă. M-am speriat foarte rău. CÎt despre el, a fost atît de uimit că a rămas pur și simplu unde era fără să se clintească, cu cheia Îndreptată spre mine, asemeni unui pistol. Dat fiind că, să zic așa, fusesem prins În flagrant delict, m-am gîndit că acum n-am ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai utilă decît crede lumea. Într-o dimineață, la vreo cîteva zile după venirea mea, cînd eram Încă țintuit la pat În Hotel, am fost trezit brusc de zgomot și agitație. Ridicînd un pic nasul peste marginea cutiei, am fost uimit să-l văd pe Jerry cu brațele În jurul fotoliului uriaș de piele. Icnind și fără suflu, se chinuia să-l Împingă prin fereastra deschisă. Inițial am crezut că vrea să-l arunce pe Stanley pe geam, și m-am pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a pierit și el Într-un viscol cumplit, În timp ce Încerca să tragă după el un bloc enorm de granit din Michigan. CÎteva secole mai tîrziu, o specie ce călătorea prin spațiu a aterizat Într-adevăr pe Pămînt. Aceasta a fost uimită cînd a văzut uriașa piramidă neterminată, și a construit aici un mare centru de cercetare, doar ca să studieze piramida, Însă n-a reușit niciodată să-și dea seama care fusese rostul ei. Povestea asta nu mi-a plăcut la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din cauza mea. Abia rostise aceste cuvinte, că le și regretă. Judecînd după ochii lui blajini și obosiți, bietul om avusese o zi grea. „La urma urmei, Își spuse, Îi sînt simpatic... chiar dacă avem gusturi diferite.“ Era un gînd care Îl uimea din cale-afară pe Rowe. — Aveți dreptate, domnule, rosti celălalt ridicîndu-se În picioare și scuturîndu-și de pe haină firimiturile lăsate de vrăbii. Îmi place să mai schimb cîte-o vorbă cu cineva, mai ales În zilele noastre, cînd oamenii nu prea au timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-ar pretinde doctorul, eu sînt omul acesta din oglindă! Faptul că mi-am pierdut memoria nu Înseamnă că m-am schimbat. Omul din fotografie și Anna Hilfe nu se potrivesc! Brusc, Își aminti Însă de vorbele Annei, care atunci Îl uimiseră, dar pe urmă Îi ieșiseră din minte: „E de datoria mea, Arthur“... Ducîndu-și mîna la bărbie, Își acoperi barba; nasul lung și cam strîmb și ochii destul de triști pe care-i văzu În oglindă Îi spuseră adevărul. „Da, sînt Arthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nevoiți să ne adaptăm. — Ceea ce mă Îngrozește este gîndul că nu știu cum m-am adaptat la viața asta Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Astăzi, cînd am sosit la Londra, nu mă așteptam să văd atîtea ruine. Nimic nu m-a uimit mai mult, deși numai Dumnezeu știe ce fel de ruină am ajuns eu Însumi. Poate chiar sînt un asasin. Domnul Prentice spuse repede, deschizînd din nou dosarul: — A, nu, de mult nu mai credeam că dumneata l-ai ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Se vedea că se silea din răsputeri să nu plîngă, dar efortul acesta Îi urîțea fața - o urîțenie ce-l lega și mai mult de ea decît frumusețea. „Nu trebuie să fii fericit cu cineva ca să-l iubești, Își spuse, uimit de descoperirea pe care o făcea. Nefericirea leagă mai mult doi oameni“. Nu-l mai vrei, acum cînd ți l-am adus? Îl Întrebă ea. Rowe Îi luă din mînă mica bobină de film. Nu Încerca nici un sentiment de triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în jurul lui. - O să fie Renata cu tine? întrebă Catherine. Șiretenia acestei presupuneri nonșalante mă surprinse. - M-am gândit că ar putea să vină - să stăpânesc din nou o mașină s-ar putea să fie mai obositor decât îmi închipui. - Mă uimește că te lasă să conduci aici. - Doar nu ești invidioasă? - Poate că sunt puțin. Voind să evit orice posibilă alianță locală dintre cele două femei, mi-am luat rămas-bun de la Catherine. Am petrecut următoarea oră în birourile de producție, discutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
produse de personal - formau o vagă penumbră, cadre nemulțumitoare care aveau mai târziu să fie tăiate la montaj. Abia dacă am observat-o pe Renata când se urcă în mașină lângă mine. - Te simți bine? Unde mergem? M-am uitat uimit la volanul dintre mâinile mele, la panoul căptușit de instrumente, cu cadranele și butoanele lui de control. - Unde vrei să mergem? Stilizarea agresivă a acelei carlingi produse în masă, profilurile exagerate ale spațiului de bord, îmi accentuau sentimentul tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
certându-se cu fotograful care-i poza din mers. La o primă privire nu se observau figuri umane recognoscibile, dar pe peretele de deasupra chiuvetei metalice de lângă geam se aflau fotografiile mărite a șase femei de vârstă mijlocie. Am fost uimit de pronunțata lor asemănare cu Vera Seagrave, așa cum avea să arate ea peste douăzeci de ani. Variau de la ceea ce bănuiam că era soția bine întreținută a unui afacerist de succes, cu blana de vulpe în jurul umerilor, la o casieriță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fotografii, vânătăile ce aveau să-i marcheze fața începeau să apară, ca profilul unei a doua personalități, o imagine anticipată a laturilor ascunse ale psihicului ei ce aveau să iasă la suprafață numai la capătul vârstei de mijloc. Am fost uimit de liniile precise pe care le formau aceste vânătăi în jurul gurii sale largi. Acele adâncituri morbide semănau cu cele ale unei fete bătrâne egocentrice cu un trecut de iubiri nefericite. Mai departe, alte contuzii îi apăreau pe brațe și umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de montat, și ea ar fi înnodat o legătură sexuală nu doar cu cei doi editori tineri, dar și cu Renata. Își petrecuse ziua în Londra. Afară, în mașină, încheieturile mâinilor ei erau claviaturi de parfumuri. Primul lucru care mă uimise la ea era o curățenie imaculată, ca și când ar fi stors individual fiecare centimetru pătrat al corpului ei elegant și ar fi ventilat separat fiecare por. Uneori, aspectul de porțelan al feței sale (obținut printr-un machiaj superelaborat, asemănător cu acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]