4,882 matches
-
îi face portretul, se înroși de indignare. Ancorat, cu cruzime, în fața a treizeci și șase de "spectatori", George Bană făcea fețe-fețe. În sfârșit, Luana termină desenul. Colega din spate i-l smulse de pe bancă și privindu-l rămase mută de uimire. Asemănarea era izbitoare. Foaia de hârtie trecu din mână în mână în timp ce, nădușit, George se îneca în ploaia de priviri căzute grămadă asupra sa. Din ziua acea, de câte ori se întâlniră întâmplător la școală sau pe stradă, Luana avu impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ajutorul Marei. Fără să se complice cu discuții savante legate de amor, din care Luana să tragă concluzia greșită că ea ar fi oarece expertă în asta, Mara îi aduse o cărticică a cărei titlu o umplu de o nesfârșită uimire: "Coitul întrerupt". Ascunse cartea cu grijă, cutezând să citească doar noaptea, când era sigură că nu exista pericolul ca Sanda s-o surprindă. Nici dacă, răsfoind foile, ar fi ieșit balauri, n-ar fi fost mai șocată decât citind grozăviile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Dacă se știa incapabilă să facă o astfel de muncă, de ce nu stătea acasă, să-și crească fetița, ca o mamă iubitoare și responsabilă? Dezorientată, bolnavă, ajunsă la capătul puterilor, în lipsa oricărei rațiuni, Luana făcu drumul spre Ștefan. Când, dincolo de uimirea momentului, îi regăsi căldura și dragostea din priviri, ea căzu moale pe un scaun și nu reuși să îngâne decât vorbe incoerente, fără sens. Ar fi dat orice să n-o vadă, vreodată, astfel. Ar fi fost în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-a întâmplat? Te simți bine? Ea încercă să le convingă să-i vorbească deschis. Le asigură că a trecut de șocul momentului, că e gata s-o ia de la capăt. Dar femeile continuau s-o măsoare cu o nesfârșită uimire. Ofensată, ea părăsi încăperea și se repezi în biroul colegei care-i anunțase moartea Rebecăi. La rândul ei, spre stupefacția Luanei, aceasta părea că habar n-are despre ce vorbește. Ba chiar o îngrijorară vorbele lipsite de noimă. Doamna Noia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stângăcie, îl savurau în apartamentul ei, deși încercase să se adune și să se concentreze asupra momentului, el nu reușise să creeze o atmosferă destinsă și plăcută. Se ridicase și se retrase cu scuze ridicole, copilărești, sub privirea mută de uimire a femeii. Chipul frumos din spatele paharului nu-l făcuse să regăsească lumina din ochii jucăuși ai Luanei. Trupul înalt și proporționat al femeii, lipsit de finețea și promisiunea ascunsă pe care numai fosta doamnă Escu știa să le pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce urmau să facă, el frământat de gândul întâmplării ce putea să vină, obsedat de grija că trebuia s-o facă atent și cu o nemăsurată delicatețe. Dar ea nu păruse speriată. Mai ții minte, Luana? Ai afișat o adâncă uimire, făcându-mă să mă simt rușinat de calitățile trupului meu. Deși fusesem obsedat de gândul să nu-ți fac rău, m-ai surprins încă o dată cu dorința ta de-a cunoaște, cu aviditatea de-a iubi, de-a trăi, cu puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am să-ți cer totul dintr-o dată. Vom lucra, câteva zile, împreună dar aș dori să te descurci singură în timpul cel mai scurt. În pauza de masă, Bariu o însoți prin fiecare birou și o prezentă angajaților. Constată, plină de uimire, că mare parte dintre ei aveau funcții de directori. Director compartiment resurse umane, director de comunicare, director de contracte, director de vânzări, director de creație... O apucă amețeala de o așa aglomerație de directori. Pe unii dintre ei îi găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că la celălalt capăt al firului e "domnișoara dezastru" în persoană. Directorul ridică ochii spre ea și Luana luă receptorul din furcă. O voce de femeie spuse contrariată: Alo? Cine e acolo? Asistenta domnului director general. După un moment de uimire, vocea strigă isterică în telefon: Neghioabo, cum îți permiți să răspunzi la numărul ăsta? Dă-mi-l imediat pe Cristi. Cristi nu-i aici. Așeză receptorul la loc și rămase în picioare în fața biroului, știind că totul se terminase acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mielușel cu lanțul strâns lângă țăruș și nu mai zice nici pâs, puah! Asistase de multe ori la aceste execuții rapide, precise, când avea loc plasarea unui autor într-unul din compartimentele selecțiilor lor rigide, asistase atunci cu detașare, cu uimire, niciodată nu se gândise că avea să cunoască în carne și oase pe una dintre aceste victime. Carmina stătea pe scaun, uimită, încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la WC-uri, târând papucii uriași pentru picioarele lui slăbănoage. La mine nu se uită nimeni, taică, i-a zis lui Marcu, după o vizită de seară. De cinci zile numai mi se pune termometrul. În vocea lui era atâta uimire, îngrijorare. Nu-l vizita nimeni, mulțumea frumos dacă cineva îi oferea o fructă, o prăjitură, mâna îi tremura, arăta ca un schelet viu. În ziua în care s-a externat, Marcu i-a lăsat bătrânului niște bani. Omul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spate, avu impresia că tegumentele Sidoniei se vor încreți, vor crăpa ca bălțile secate de apă și, în cele din urmă, se vor prăbuși pe covorul oltenesc într-un nor de praf înecăcios, cenușiu, răspândind miros de șoarece. Dar, spre uimirea ei, ridurile arcuite de fruntea Sidoniei dispăruseră, la fel și cele din jurul ochilor, ea rămase pentru o clipă, momentul psihologic, senină, imperturbabilă, cu degetele împreunate, sprijinind genunchiul ce se mișca ușor antrenând în balans tot corpul. Păi, Ovidiu, știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zile mari, alcătuit cu greu dar menținut acolo cu un minim efort de voință. Oricum, grija lui de a participa la sărbătorirea mirilor se dovedise hibridă, dar era de apreciat bunăvoința de care dădea dovadă. Uneori Carmina se gândea cu uimire la existența lui atât de puțin cunoscută, la universul mic sau uriaș, prin care se rotea neștiut de cei prezenți în casa aceea, apărat de atitudinea Sidoniei care-l credea terminat și-l ignora, gustând în felul lui, ascuns după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
transformat în cine știe ce ființă sau lucru. Ovidiu nici n-a observat și nici n-a comentat dispariția plopului. Atât de diferit percepeau lucrurile din jur. Uneori o intriga nepăsarea lui evidentă în fața amănuntelor. Dacă îi atrăgea atenția, el afișa o uimire stereotipă și se grăbea să aprobe: Da, așa-i, evident, bine că m-ai făcut atent. Nici nu mi-aș fi dat seama! Din vechile lui metehne mai persista numai o atenție involuntară legată de necesitățile biologice. Oricât de adâncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și a strămoșilor tăi cu senzația că el e, cunoscut atât de bine de sufletul tău, să-ți aparțină, să-l conții abia cunoscându-l, să vorbești aceeași limbă, că aproape gândești despre ceva în același timp, și să fie uimirea când îți iese sufletul prin ochi de ieșirea din tine spre celălalt. Cehov? ai mai văzut vreodată o fată atât de frumoasă? și tu ești frumos, aveam să-i spun eu în hotel, pe burtă, în negrul ochilor ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
am știut că ne îndepărtăm, la loc, cum fusesem înainte de a vorbi vreodată, din sărut în spate în spate, și nu mă mai caută noaptea, și nu mă mai mângâie pe spate, și nu mai râde în râsul meu, după uimirea din sărutări repetate și rapide ca de copil, și el se va ridica din pat încet, și mult timp va dura până va ajunge la ușă, din cauza unei tăceri care pune minus cu minus față în față, iar eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vine să cred una că asta! Dădu la o parte secțiunea cu știrile și începu să caute prin teancul de secțiuni din ziarul Sentinel pe care încă nu le citise. — Se întreba ce i-ar fi putut provoca o asemenea uimire, ricana Adrian, care își câștigase cândva existența că romancier. A renunțat Jeffrey Archer la titlul de lord? Sau Richard Branson a călătorit cumva cu unul din trenurile sale? — Cică-i un interviu cu Șam în suplimentul duminical al lui Sentinel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Șam. N-am avut parte chiar de clișeul asta, îl liniști Eleanor. Dar tocmai făcuseră o saună-n doi. — Sauna? Vrei să zici în pielea goală? — Întocmai. — Futu-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dumneavoastră și un fragment de jurnal. Cea mai mare parte a jurnalului se referă la Diana. Tăcu o clipă, țuguindu-și buzele. — Mai să fie! spuse încetișor Șam. Când am auzit știrile, prima mea reacție a fost un amestec de uimire și neîncredere, le povești Fanny. Apoi mi-am adus aminte de fragmentul de jurnal. M-am gandit la oamenii care vor auzi știrea despre moartea Dianei chiar când se vor trezi, iar mai tarziu vor deschide ziarul și vor citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lumina zilei creștea. Acum deslușeam totul. Vântul se trezise și el și începuse a se zbengui, stârnind panică printre crestele înspumate. Deodată cerul se coborî la orizont, apoi o văpaie trandafirie se răspândi în tot văzduhul. Cu ochii dilatați de uimire, ama văzut arcul luminos al soarelui înălțându-se la orizont. Discul roșu începea să crească ireal deasupra mării. Atunci, primele raze țâșniră biruitoare, străpungând pâcla dimineții de vară. Apa își schimba treptat culoarea, devenind întâi aurie, apoi albastră, din ce în ce mai albastră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la început incolor, apoi multiplicat în culorile curcubeului sub forma unor stele, deschise porțile către o cale necunoscută, spre o lume a paradisului. Pășeam spre această cale luminoasă, și mă întrebam: ,, Unde (măă va duce această minunăție?” Câteva clipe de uimire făcură trecerea spre o altă lume, răspunzând întrebărilor mele. Acum, mă aflu într-o patrie distinctă într-o lume de legende și miresme tari; o lume încoronată cu piscuri înalte. În lumea aceea învolburată, pășeam încet către cabanele veșniciei, presărate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în jurul tău, stai fermecat și le privești. Prin această amorțeală te întrerupe o fâșie aspră: sunt două păsări micuțe care se ceartă, stai și le privești și vezi că una din ele câștigă și atunci izbucnește într-un strigăt de uimire. Dar acesta este un episod obișnuit din războiul necontenit al vieții. Și cum stai așa neclintit și privești, unde răcoroase flutură părul în vânt. Când te uiți spre munți, vezi cum soarele a mai coborât un pic spre apus. Se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bun și prietenos. Chiar și pe Codiță, câinele, l-a făcut să fie prieten cu el. Îi plăcea foarte mult să stea cu noi, seara îndeosebi, să asculte cu urechile ciulite discuțiile noastre sau să privească Teleenciclopedia, unde vedea cu uimire animale ca și el. Și totuși, acest animal nevinovat, care nu făcea rău nimănui, a fost omorât de oameni fără suflet. În amintirea mea vor rămâne mereu ochii iscoditori, chipul său drăgălaș, care ne încânta pe toți ai casei. Oana
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am ațipit și m-am lăsat purtat de aripile unui vis ciudat. Se pare că mă aflam într-un uriaș labirint și lângă mine țopăia obositor o creatură nemaiîntâlnită. La început m-am îngrozit și, în ochii mei, se citea uimirea. Încercam să-i vorbesc, deși nu știam dacă mă pricep. Mi-am dat seama că este un spiriduș, ființa fantastică despre care citisem prin cărți. Nu dorea să-mi facă nici un rău, ci doar să mă călăuzească în lumea fantastică
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dorea să-mi facă nici un rău, ci doar să mă călăuzească în lumea fantastică a viitorului; mi-a spus în graiul său. Nu am putut refuza această invitație și l-am urmat. În drumul nostru, am aflat spre marea mea uimire că în anul 2224 toți locuitorii planetei poartă același nume și al celui mai mare savant român, Paul Negoiță. Acesta a reușit să ajungă pe cele mai îndepărtate planete din univers și să facă viața posibilă pe toate. Deși povestirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zbăteau, făcând parcă un groaznic torent de căldură insuportabilă. Liniștea era apăsătoare, începeam să mă trezesc aproape, când în fața pupilelor pleoapelor pe jumătate închise îmi apăru o ființă incredibilă. Era strălucitoare, aproape albă și invizibilă. Am întins mâna și, spre uimire mea, am atins-o; un glas cald mă înconjura, asigurându-mă că lucrurile sunt calde și clare. O tentativă de a vorbi mi-a reușit: Unde mă aflu? Răspunsul veni tot atât de cald ca și chemarea. Într-o lume paralelă cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]