5,770 matches
-
CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI Pe colțul nord-estic al Pieței Unirii - din „punctul 0” al Clujului - se deschide o stradă, pe cât de scurtă, pe atât de veche și de încărcată de istorie. Este vorba despre Bulevardul Regele Ferdinand - fosta Uliță a Podului - la capătul căreia, la distanță de câteva minute de mers pe jos, se află Piața Mihai Viteazul. Paradoxal, o stradă de numai câteva sute de metri este atât de lungă în timp, încât constituie un pod peste veacuri
CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384438_a_385767]
-
jos, se află Piața Mihai Viteazul. Paradoxal, o stradă de numai câteva sute de metri este atât de lungă în timp, încât constituie un pod peste veacuri. Pornită spre Someșul Mic pe la 1362 - data primei atestări documentare - ca o umilă uliță, din centrul viitoarei așezări urbane, bulevardul trece astăzi râul, predând ștafeta străzii Horea, în prezența palatelor Berde, Elian și Urania, spre a o duce mai departe, prin vechiul cartier „Hidelve”(adică „dincolo de pod”), până în fața Gării centrale. La vremea atestări
CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384438_a_385767]
-
viitoarei așezări urbane, bulevardul trece astăzi râul, predând ștafeta străzii Horea, în prezența palatelor Berde, Elian și Urania, spre a o duce mai departe, prin vechiul cartier „Hidelve”(adică „dincolo de pod”), până în fața Gării centrale. La vremea atestări sale documentare, Ulița Podului se afla în afara primei incinte fortificate a Clujului care ocupa o suprafață de circa șapte hectare. Dezvoltarea orașului, îndeosebi după dobândirea titlului de „Oraș Liber Regesc”, în anul 1405, a impus extindrea fortificațiilor de apărare. Astfel, noua cetate se
CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384438_a_385767]
-
actualelor străzi Emil Isac și Samuil Micu, la sud de străzile Potaissa și Mihail Kogâlniceanu, la est de Baba Novac și Cuza Vodă, iar apoi la nord urmând Canalul Morii, prin străzile Tipografiei și Octavian Petrovici. În această nouă situație, Ulița Podului a devenit principala cale strategică de ieșire și intrare în cetate, situată pe axa nord-sud. Datorită importanței ei, la capătul uliței, înaintea podului de lemn de peste Someș, a fost ridicat un puternic turn de apărare, menit a păzi Poarta
CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384438_a_385767]
-
Vodă, iar apoi la nord urmând Canalul Morii, prin străzile Tipografiei și Octavian Petrovici. În această nouă situație, Ulița Podului a devenit principala cale strategică de ieșire și intrare în cetate, situată pe axa nord-sud. Datorită importanței ei, la capătul uliței, înaintea podului de lemn de peste Someș, a fost ridicat un puternic turn de apărare, menit a păzi Poarta Podului, una din cele patru căi principale de acces în oraș. Întreținerea noului Turn al Podului, construit la 1477 în dreptul actualei Poștei
CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384438_a_385767]
-
sărit gardul după el, însă Tache a intrat rapid în casă, s-a încuiat și a-nceput să urle ca un apucat: --Ajutoor, ajutooor! Mă atacă hoțuu’, criminaluu’! Hărmălaie, lătrături furioase de câini, vecini treziți din somn, ieșiți buimaci pe uliță, năuciți de strigătele lui Tache și ai lui din casă. Nu se știe cine a dat telefon șefului de post, că acesta a și venit la fața locului, într-un timp extrem de scurt. L-a surprins pe Mărășteanu bătând cu
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
făcut ceva treabă numai ca să uite. Când i-a spus femeia că a lăsat-o grea, Vasile s-a îmbătat criță pentru prima oară în viața lui. Era cel mai fericit om din lume, după cum îi plăcea să strige pe uliță când venea acasă împleticindu-se. Așa a aflat toată așezarea, în scurt timp, că Ioana va avea un copil... Un copil care a crescut legănat cu dragoste de părinți și de bunici. Se întreceau care mai de care să-l
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
muncă, mergeau țârșinduși picioarele prin colbul gros, în urma lor rămânea un nor de praf, nu se auzeau mergând, abia murmurau ceva în semn de mulțumire la binețea dată. Totul părea amorțit din cauza zădufului, doar eu eram vioi. Am mers pe ulița satului, până în locul în care se face un drumeag la stânga, care intră abrupt în luncă. Am cotit-o pe el și am tot mers pe lângă marea galbenă de grâu cu mici insulițe roșii și albastre, până ce am găsit o potecuță
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
dar mai ales cu dragostea sa. Trecu toamna cu bunătățile și splendorile sale, trecu și iarna când zburdară printre fulgii mari de nea, se bătură cu bulgări de zăpadă și se plimbară cu trăsura cu zurgălăi prin oraș sau pe ulițele satelor din apropiere. Și iată că sosi primăvara când colțul ierbii dădu prin lunci, iar pomii se umplură de flori răspândind peste plaiuri un parfum amețitor. Începu sezonul estival și se apropia sorocul ca micuțul sau micuța să vină pe
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
și dorul de acasă. Mi-e așa de dor acum de satul meu ! În care am crescut sub mândrul soare. M-am primenit adesea, mai mereu Sau când făceam cu alții vreo prinsoare. Se-aude gălăgie mai spre seară Pe ulița ce-acuma este goală. Mi-e dor de praful ridicat afară Când ne plimbam, murdari, cu mare fală. Întoarcerea în sat e lucru mare Ce doar creștinii astăzi mai arată. Când așteptam cu mare-nfrigurare Să ne întoarcem iar, ca
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
MAMĂ ȘI DE-ACASĂ Of, ce dor îmi e de-acasă, Cât de dor îmi e de tot, De măicuța mea frumoasă, Îmi e dor...de nu mai pot. Îmi e dor de satul dulce Al copilăriei grele Și de ulița pe care, Încă sunt urmele mele. Dor îmi e de câmpul verde, Ce în zbor îl alergam Și de pașii mei lăsați Prin livada de pe deal. Dor în lacrimi curg pe poarta, Unde urma mâinii mele, Mai mângâie și acum
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
De-o mâna haină sunt copacii tunși, Și-n poalele tale nu mai cânta cucii. Unde ești bădie, unde ești lelița? Zace bancă goală, putrezind sub nuc Și de-așa pustie-îmi vine să mă duc, Scuturându-mi praful tălpii, pe ulița. Fuge peste dealuri azi copilăria Și pe sub alunii cei pletoși, o văd, Dar când deschid ochii e numai prăpăd, Vreme de durere peste România. Asculta copile, o poveste sfântă, De la gură sobei, cu cărbuni încinși, Oricât vor dușmanii, nu vom
FIRULE DE IARBĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383879_a_385208]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA DIN SUFLETUL MEU Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului pictură: Mihai Olteanu Pe uliți depășite de-nserare Agonizează viața în pustiu Fereastra înghețată-n crengi mai are Putere să răzbată somnul viu Și-n nepăsarea plumburie Mai merg urme de pași peste-o-nserare Și-mi pare iarna asta o-actorie În rolul meu
IARNA DIN SUFLETUL MEU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383937_a_385266]
-
sfânta biserică, să descindă pe nepusă masă la cotoroanță acasă și să sfințească locul cu tămâie și agheasmă, citind în același timp rugăciuni către Domnul pentru alungarea necuratului și aducerea pe calea cea dreaptă a păcătoasei. De cum se apropiau pe ulițele satului, satana o înștiință și zgripțuroaica ieși în drum cu mătura în mână amenințând disperată: - Fugiți nenorociților de la poarta mea!... Dispăreți cu cetele voastre de îngeri mincinoși!... Lăsați-mi încornorații în pace!... Părintele, în fruntea alaiului, rostește rugăciuni de alungare
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
rugăciuni de alungare a necuratului. Cu o mână ține în față crucea de argint, iar în cealaltă are un mănunchi mare de busuioc pe care-l înmoaie în agheasma dintr-o căldare purtată de doi voinici și stropește din belșug ulița satului, gardurile, casele și curțile oamenilor. Din când în când lasă buchetul de busuioc în găleată și din spate se apropie cu pași mărunți și repezi cântărețul care-i înmânează cădelnița cu tăciuni aprinși peste care presară din abundență tămâie
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
un somn liniștitor fără nici un vizitator nocturn. Abia se iviră zorile la orizont că Pătru, cu ultimele încurajări își sărută soția, apoi ieși sprinten în ogradă, sub privirile pline de admirație ale consoartei, încălecă pe roibul său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
orice orientare în timp și spațiu. Încălecă în grabă și se lăsă purtat de armăsar la voia întâmplării. Acesta ieși în grabă din pădure cu noaptea pe urmele sale. Tânărul nu avea nici un fel de orientare, iar când pătrunse pe ulița satului nu recunoscu absolut nimic. Calul mergea la pas cu povara încremenită deasupra sa bălăngănindu-se, când în stânga când în dreapta, de parcă dormea buștean. Era o oră destul de târzie când calul se opri la o poartă. Călărețul continua să-i stea
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
a oprit la timp diareea lui Engels sau l-a lăsat să sufere de limbrici. De notat că în sat nu mai exista nici un Engels și tatăl lor era foarte mândru de treaba asta, iar mama îi chemă din praful uliței cu numele întreg, nu cu diminutive, cum s-ar putea crede. Marx și Engels, veniți la masă! Sau spălați-vă pe mâini! Când s-a născut al treilea frate, în ciuda faptului că soții își doreau o fetiță, nimeni nu s-
SCHIŢE UMORISTICE (11) – PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE... de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384111_a_385440]
-
continuare de treburile gospodărești și de muncile agricole. În cele din urmă sătenii își dădură seama că într-adevăr sosise și pentru ei clipa mult așteptată prin care statul se implică în interesele lor. Peste câteva zile utilaje moderne invadează ulițele satului. Pământul este decapat și în locul său autobasculantele transportă balast. Un buldozer îl împrăștie în urma lor, iar un vibrocompactor îl compactează în straturi subțiri. Lucrările se desfășoară pe drumul principal al localității, apoi acțiunea este extinsă pe ulițele secundare, astfel încât
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
moderne invadează ulițele satului. Pământul este decapat și în locul său autobasculantele transportă balast. Un buldozer îl împrăștie în urma lor, iar un vibrocompactor îl compactează în straturi subțiri. Lucrările se desfășoară pe drumul principal al localității, apoi acțiunea este extinsă pe ulițele secundare, astfel încât niciuna să nu rămână nemodernizată. După câteva săptămâni o mașinărie ciudată începe să toarne asfaltul. Pătru Valdescu se angajă la firma de drumuri și poduri și e fericit când se întoarce seara acasă de la lucru și-și îmbrățișează
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
fie numai soare Se vor naște din cenușă smârc de flagelari... Ce vor duce mai departe scumpa lor trădare De a vinde glia mamă la boieri mai mari. Vor prosti poporul neam să le plimbe fapte Și să urle peste uliți că va fi mai bine, Strânși grămadă-n adunări iscăli-vor acte Ce vor lănțui poporul până-n fund de vine. Se vor afișa pe tronuri ca drepți faraoni Ce-și conduc poporu-n lume spre un trai mai bun, Însă vor
PESTE VREMURI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383470_a_384799]
-
când strângând-o lung la piept, Și după el venea încet un câine... Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept. Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și parcă tot omătul a căzut în ea. Ia uite! Prispa stă să cadă! S-a scorojit și varul pe pereți! Ce
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
fie numai soare Se vor naște din cenușă smârc de flagelari... Ce vor duce mai departe scumpa lor trădare De a vinde glia mamă la boieri mai mari. Vor prosti poporul neam să le plimbe fapte Și să urle peste uliți că va fi mai bine, Strânși grămadă-n adunări iscăli-vor acte Ce vor lănțui poporul până-n fund de vine. Se vor afișa pe tronuri ca drepți faraoni Ce-și conduc poporu-n lume spre un trai mai bun, Însă vor
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
cât de bun, fie numai soareSe vor naște din cenușă smârc de flagelari...Ce vor duce mai departe scumpa lor trădareDe a vinde glia mamă la boieri mai mari.Vor prosti poporul neam să le plimbe fapteși să urle peste uliți că va fi mai bine,Strânși grămadă-n adunări iscăli-vor acteCe vor lănțui poporul până-n fund de vine. Se vor afișa pe tronuri ca drepți faraoniCe-și conduc poporu-n lume spre un trai mai bun,Însă vor ajunge slugă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ascult povești până târziu. Mi-e dor de focul ce troznea în sobă, De basmele cu feți frumoși și zâne, Mi-e dor s-aud de la bunici o vorbă, Dulce, cum doar ei o puteau spune. Mi-e dor de ulița pe care ne jucam Făcând planuri de zbor spre zări albastre, Castele de nisip ce noi le construiam Rămas-au doar iluzii în visurile noastre. Mi-e dor s-alerg pe câmpul plin cu flori, În drumul meu frumos spre
DE ZIUA DORULUI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383638_a_384967]