449,235 matches
-
citea cărțile la birou cu creionul în mînă i se pare suspectă această apucătură "hedonistă" a fiului său și desființează micul colț de rai lansînd sentința " Virtutea este verticală, păcatul, orizontal." Un episod cheie care pare a marca și viziunea ulterioară a lui Nicolaus Sombart asupra lumii, percepută sub semnul contrastelor. România copilăriei (mărturisește Sombart în scrierile memorialistice și în confesiunile făcute prin viu grai) a avut conotații paradisiace. Reproduc, într-o traducere liberă, un fragment din ultima lui carte: "Dacă
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
a nu trece, la rezumatul gazetăresc, pe lângă nici un detaliu. Fiecare cuvânt capătă, pe un asemenea fundal intelectual, importanță. Fiecare scenă marginală se încarcă subit de semnificații centrale. Fiecare confesiune banală e suspectată de travestirea unei spovedanii. Teama de eventuale refulări ulterioare pândește, s-ar părea, atât conștiințele aparent liniștite, cât și recenziile - la fel de aparent - detașate. Am schițat mai sus un astfel de portret - psihanalitic și psihanalizabil - al lectorului model cu care s-ar putea întâlni, în aceste prime săptămâni de la apariție
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
trece prin zid, / pentru că eu am suit / toate zidurile acestui oraș!" "Cea dintâi ninsoare", "Înainte de plecare" (devenită "Euharistie"), Ť"Mă ridicam din mare" și "Veche baladă" (scurtată de vreo zece stihuri) îmi par mulțumitoare - de unde și reluarea lor prin culegeri ulterioare. Profund falsă este ŤPlecările constructoruluiť, cu titlul ei proletcultist cu tot! ŤȘantier navalť s-ar fi potrivit printre stihuirile de acest gen din Vântul cutreieră apele, deși a fost scrisă trei ani mai târziu. Versurile sună "din coadă", cu o
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
în aer / drumurile viitoare / ale familiilor prin odăi." O notă, scrisă probabil de un ideolog nedumerit, a apărut într-un ziar, luând în râs pe zidarul care întretaie cu mistria în aer deplasările, prin încăperile acum în construcție, ale locatarilor ulteriori. Ce mai era și asta? Tânărului poet i se cerea mai multă seriozitate! Sar vreo cinci poeme, mai degrabă citețe, oprindu-mă la ŤOm în cosmosť, scris cu ocazia lansării cosmonatului sovietic Gagarin. Versurile ce se doreau entuziaste se revelă
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
de ingeniozitate speculativă rezultă, greu de spus cum, o expresivitate neconcludentă. Deși, știm lecția, voluntară! Câteva dintre premisele recitirii unei nuvele ca Sărmanul Dionis sunt oricând de reținut. Concluziile, nu mai puțin. Măcar pentru utilitatea lor latentă, confirmată de capitolele ulterioare. În schimb scrupuloasa analiză de natură structuralistă care face legătura între una și cealaltă e în măsură să creeze suspiciuni. Felul în care clamata influență dinspre nuvelistica fantastică a lui Théophile Gautier (în speță Avatar) și Avatarii faraonului Tla (să
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
spus încă din copilărie că este bun și blând, lasă să se întâmple toate lucrurile dramatice din viața noastră, un Dumnezeu care a fugit de la locul faptei, un tată absent care nu are grijă de copiii lui. într-o etapă ulterioară, de obicei după trecerea primului șoc, nevoia noastră funciară de sens reîncepe să capete din nou teren și construim în mod activ noi sensuri în ceea ce ni se întâmplă, unul din cele mai bune exemple fiind modul în care ne
România ca marcă by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/8303_a_9628]
-
încărcătura lor stilistică. Bălcescu a învățat, de la început, să decupeze literatura din documentul non-literar. Să observăm că paginile selectate de el din Miron Costin, de exemplu, aveau să se impună cu forță canonică, să fie reluate cu conștiinciozitate de analiștii ulteriori ai operei cronicarului moldovean. în monografia consacrată lui Mihai Viteazul, autorul se apropie cel mai mult de literatură. Perceperea domnitorului muntean de la finele secolului al XVI-lea drept un erou mai degrabă literar, construirea biografiei lui după o schemă aproape
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
filmul lui despre Bosnia (care i-a adus și laude, și critici, ca mai tot ce a întreprins dincolo de hotarele filozofiei, aceasta din urmă, fiind de altfel, în concepția lui, legată de necesitatea acțiunii directe, punctuale, de unde anchetele și cărțile ulterioare despre moartea ziaristului Daniel Pearl, starea Americii etc.). Vorbind în notele sale de drum despre un lagăr de refugiați kurzi din Irak, lagărul de la Cukurca, el exclamă: "Lagărul înseamnă mizerie, înseamnă viermuială de insecte și paraziți. Mirosuri de excremente și
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
Chiriac (“bronz” în 1971) au fost așezate în rândul 2, în timp ce în rândul 1 se hârjoneau niște copii... Fiind vorba de Teatrul Dramatic, normal era să se evoce doar cele 4 ediții desfășurate aici, dar au fost prezentați și câștigători ulteriori, Monica Anghel (filmare din 1996 cu “Spune-mi” de Cornel Fugaru) și ProConsul (atenție, Bodo, un privilegiu nu poate fi major sau minor!). Corina Chiriac a criticat pe față “ghețușul” pe care era obligată să evolueze, cântând cu patos “Inimă
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
În acest context, solfegiul tonal nemodulatoriu s-ar înscrie numai ca o primă etapă a unui lung și laborios proces de dobândire a ceea ce înseamnă cu adevărat gândire muzicală, pașii urmați aici constituind, în fond, “pietrele de temelie” ale fazelor ulterioare: solfegiul tonal modulatoriu și dictatul tonal cu cele trei forme ale sale (melodic, armonic și polifonic). Tot acest laborator de activitate muzicală practică, sub controlul permanent al gândirii, este singurul în măsură să restructureze vechea (sau eronata?!...) imagine/ concepție despre
Didactica muzicii by Magda BUCIU () [Corola-journal/Journalistic/83455_a_84780]
-
om de cultură: privitoare la sursele religioase ale lexicului cult, la intertextualitatea și interferențele sale istorice, la rolul diferitelor traduceri (pe lîngă Biblia de la București, e subliniată importanța excepțională a Bibliei de la Blaj, din 1795, model urmat îndeaproape de traducerile ulterioare). De la autor nu putem să nu așteptăm o continuare, anunțată printre rînduri, a investigației asupra influențelor sintactice ale traducerilor din limbajului religios - și, desigur, alte contribuții lexicografice asupra cuvintelor și sensurilor religioase, în evoluția lor fascinantă.
O carte fundamentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8449_a_9774]
-
liricul este încă posibil. Nu-ți garantează nimeni nimic e un poem puternic, dar încă dominat de retorică. Zoom, Didactica vetula, Epitalam semnalizează însă direcția pe care talentul indiscutabil al lui O. Nimigean ar putea-o fructifica într-o fază ulterioară de creație. O singură mostră: "eu muream aproape fericit/ eu aproape plângeam/ steaua căzuse/ rotindu-și cenușile-n geam// silabiseam scrisul clar/ pe bolta de piele/ arar îmi cădea pe timpan/ o grindină de cucuvele// urma să se-ntâmple ceva
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
ea a fost posibilă. Ar fi o eroare să copiem, să reduplicăm Arcadia originară, fiindcă am face-o dintr-o perspectivă inevitabil modernă, pretinzând că respectăm în detaliu adevărul istoric. Am pierde, atunci, și prospețimea aurorală a Eladei, și adăugirile ulterioare de cultură și sensibilitate; și am cădea în ridicolul "arcadienilor" din Seicento, păstori și păstorițe de operetă. Mișcându-ne printre ruinele antice, le vom reconstitui spiritul nu printr-un epigonism involuntar parodic, ci prin investițiile noastre imaginative, prin "aventuri interioare
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
din Davida, cea a discuțiilor și planurilor trasate de tuberculosul Alimănescu și acoliții săi, care dă un aer de proză romantică nuvelei prin miezul său carbonaro apare numai în volum (în prima variantă a Cronicii din 1955 și în cea ulterioară, în trei volume). Adăugirea, nu foarte stridentă, poate dobândi însă și un pandant insinuant: grupurile ar fi, de fapt, antitetice - pe de o parte lumea Davidei și a lui Vogoride, pe de alta cea care visează o altă revoluție. Motivația
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
din viața lui Ivan Denisovici, relatând pentru prima dată despre închisorile politice și despre munca forțată. Se creează un precedent în atitudinea critică față de greșelile trecutului comunist, pe care autoritățile moscovite îl vor regreta. Dar breșa fusese făcută și subversivitățile ulterioare din blocul estic au un termen prestigios de raportare. După acea disociere internă de stalinism, comunismul nu mai apare scriitorilor ca eroic, imaculat, intangibil, situat în afara oricărei erori și în afara oricărei critici. Dimpotrivă, comunismul apare vulnerabil celor mai inteligenți, mai
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
oportunistă, propagandistică, promovată oficial. De aici se va constitui canonul estetic, susținut de criticii generației ´60 și construit în jurul celor mai importante valori ale aceleiași generații, cu extensiuni spre scriitorii recuperați (și necompromiși) din generațiile anterioare, ca și din generațiile ulterioare, șaptezecistă și optzecistă. După refugiul în fantastic și mitic (Ștefan Bănulescu, Dumitru Radu Popescu, George Bălăiță) sau într-o proză de analiză psihologică (Nicolae Breban, Augustin Buzura), într-o istorie imaginară dezvoltată din pretexte reale (Eugen Barbu, Dana Dumitriu, Eugen
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
moment la fel de greu pentru cel care-l scrie, ca și pentru cel care-l va citi. Prin simpla decizie de a ți-l face stabilești un contract cu eternitatea: ai intrat într-o ruletă implacabilă, prin care anulezi orice mișcare ulterioară: rien ne va plus. Dincolo de acel moment, devii anexa propriei dorințe, finale, de a-ți fixa imaginea în memoria și conștiința urmașilor. Știi cu precizie pe cine vei ferici și cine te va urî. Știi cât îți vor datora urmașii
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, dacă n-ai fi învelit în crusta tot mai groasă a tuturor rănilor tale cicatrizate." Atât în paginile de jurnal, cât și în comentariile ulterioare asupra lor, apar numeroase portrete de scriitori. Sunt aduși în prim-plan, bineînțeles, membrii "Cercului literar de la Sibiu" - Radu Stanca, Dominic Stanca, Ion Negoițescu, Cornel Regman, Ștefan Aug. Doinaș, I. D. Sîrbu -, ca și cei care li s-au asociat
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
în așteptare (care stă la baza romanului pre-modernist); pe altă parte, avem tehnica străfulgerărilor din trecut, care prind prezentul din urmă. Lecția modernistă îl învață pe autor să se refugieze în Fluxul conștiinței, (dezordinea ființei). Autorul Desperado născocește o ordine ulterioară: el încearcă să explice trecutul împotriva logicii cronologiei, după tiparul, posterior lui, al prezentului. Romane ca Un artist al lumii plutitoare (Kazuo Ishiguro) modifică trecutul, în vreme ce prezentul e imobil. Lectura, concentrată - cum e și firesc - asupra prezentului, care nu duce
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Daniel Cristea-Enache După ce a debutat cu un volum de cronici literare configurând Un an de poezie (1974), Dan Cristea s-a arătat interesat în cărțile ulterioare - într-o bibliografie nu masivă, dar consistentă - de ceea ce constituie problematica eului. Versiune și subversiune, traducerea din 1999 a tezei de doctorat susținute la Iowa și publicate în engleză în 1996, ca și Autorul și Ficțiunile eului (2004) operează prin
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
bineînțeles, m-a apăsat, uneori m-a înnebunit. Mi-ar fi ușor să invoc și asemenea exemple de nevroză. Dincolo de ele, peste ele, sălășluia însă urbea, "Veneția Nordului" sau "Amsterdamul Estului". În bună măsură, Sankt Petersburgul răspunde pentru dragostea mea ulterioară față de "literatura sfântă" rusă, cum o numește Tonio Kröger, în povestirea omonimă, splendidă, a lui Thomas Mann. Îți dai seama: unui tânăr brașovean oarecare destinul îi îngăduia să intre în posesia acestui continent unic și univers fascinant, cum pe drept
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
se înregistrează la noi un eu poetic pentru prima dată cu adevărat constituit" (p. 17), situație sesizabilă numai din perspectivă postmodernistă. Comentariul criticului pune în valoare victoria în termenii săi specifici, care se repetă aproape identic și în alte situații ulterioare: "Are loc asumarea totală a discursului de către instanța enunțătoare care își este propria transcendență. Sentimentul este actualizat nu numai ca posibil vehicul semiotic, ci acesta se transformă în acea stare agonală, devenită condiție unică a actului poetizant. Eul bacovian nu
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
această observație. Până la sfârșitul cărții, tot ceea ce are parte de o consolidare retroactivă (de la dadaismul de export la futurismul sincronizat în timp real, de la constructivismul consensual la suprarealismul cel mai intransigent) e anume repus în funcțiune pentru limpezirea unor tendințe ulterioare. Istoricitatea nu se pierde în secțiuni de epocă, ci devine premisă a unei tipologii aparte: "Mutatis mutandis, generația literară a anilor '80 a reluat atitudini și sloganuri ale avangardei istorice, într-un moment când celor mai tineri poeți li se
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
versificare a lui Pann se ridică brusc la cote nemaiîntîlnite: plurimetria, metrii, nobili (endecasilabul, alexandrinul clasic, alexandrinul românesc) se combină imprevizibil cu versuri de factură fantezistă. Această alegră disponibilitate metrică va fi utilizată de Anton Pann în toate capodoperele sale ulterioare: Din cîte părți omul are,/ Sufletul este mai mare./ El e partea cea cinstită/ Și mai scumpă, prețuită./ Sufletul pe trup îl are/ Lui-și ca o mădulare/ Pe care îl stăpînește/ Ca p-un subpus cum voiește./ Trupul nimica
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
evităm efuziunile sentimentale". După o vreme, ea simte însă nevoia de a reveni la figura mamei, la situația sa cumplită în acei ani de victorie a socialismului asupra întregului popor. Date cu un corp de literă mai mic, aceste adăugiri ulterioare înregistrării din iulie 1990 conturează portretul unei alte eroine feminine, fără prototip cultural sovietic, dar cu atât mai impresionantă: "Mama îmi aducea numai lucruri de care aveam realmente nevoie. Târziu am înțeles cât de greu i-a fost în acei
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]