1,424 matches
-
nu am propria mea firmă, n-am inventat nimic... — Vrei să știi de ce am reținut absolut toate secretele tale ? mă Întrerupe Jack. Emma, În clipa În care ai Început să vorbești În avion - m-ai absorbit. Mă uit la el uluită. — Te-am absorbit ? am zis, ca să mă asigur că am Înțeles bine. Eu ? — M-ai absorbit, a repetat el blând și s-a aplecat spre mine și m-a sărutat. Absorbit ! Jack Harper a fost absorbit de viața mea ! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
da. Are pe ea un costum de balerină, de culoarea pielii. — Atunci ce făceați, dacă nu făceați sex ? spun, aproape acuzator. Și de ce ai chestia asta pe tine ? — Dansam, spune Lissy, stânjenită. — Poftim ? Mă holbez la ea de-a dreptul uluită. — Dansam, OK ? Asta făceam ! — Dansați ? Dar... de ce dansați ? Chestia asta nu are nici un sens. Lissy dansa cu un francez pe nume Jean-Paul la ea În cameră ? Mă simt de parcă aș fi aterizat drept În toiul unui vis ciudat. — Sunt membră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Artemis triumfătoare. — ... se dă În vânt după lichior... — După lichior ? spune Nick, Întorcându-se de-a dreptul oripilat. Doar nu vorbești serios. — E Emma ! Încep să strige cei din partea opusă a camerei. E Emma Corrigan ! — Emma ? spune Katie, privindu-mă uluită. Dar... dar... — Ba nu e Emma ! spune brusc Connor, râzând. Stă În picioare În partea opusă a camerei, rezemat de perete. Terminați cu prostiile ! În primul rând, Emma poartă numărul patruzeci. Nu patruzeci și patru ! — Patruzeci ? spune Artemis pufnind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
kilograme ! Am... vreo... 53... și jumate... Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude un icnet puternic. — Urăști chestiile croșetate ? se aude vocea uluită a lui Katie. Nu ! zic, răsucindu-mă Îngrozită spre ea. E o greșeală ! Îmi plac la nebunie chestiile croșetate ! Știi bine asta. Dar Katie iese ca o furtună din cameră. Îi dau lacrimile când ascultă Carpenters, rostește glasul lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gând. Sunt atât de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În câteva minute, Întregul meu univers s-a prăbușit. Credeam că Jack mă iubește. Credeam că... Credeam că el și cu mine... Mă săgetează o durere cumplită și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zic, făcând eforturi să nu izbucnesc În lacrimi. Am să mă mut eu. Nu ! zice Lissy jenată. Mă mut eu. Emma, nu e vina ta. Eu am fost cea care... te-am indus În eroare. — Poftim ? Mă uit la ea uluită. Lissy, nu m-ai indus În nici o eroare ! — Ba da. Pare de-a dreptul bulversată. Mă simt Înfiorător. N-am știut niciodată că ai... asemenea sentimente vizavi de mine. — Dar nu am ! — Acum Îmi dau seama foarte bine ! M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mami s-a strecurat la el În laborator și a scos din priză toate aparatele alea idioate. Toată munca lui de cercetare a fost complet compromisă ! Vorba ei, „i-a ieșit pe nas lui Emerson !“ — Emerson ? spune Lissy, fixând-o uluită. Te referi cumva la... Emerson Davies ? — Da, la el ! Davies. — La Emerson Davies, care a fost la un pas de a descoperi un vaccin anti-varicelă ? — De ce s-a purtat În halul ăla cu mami ? spune Jemima, ridicând bărbia revoltată. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
numărul de pe clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sunt ! zic surprinsă. — Aha ! Zâmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu Închis, ca niște pampoane... niște frunzulițe verde Închis... altele verde deschis, care seamănă destul de tare cu sparanghelul... OK. Poate că nu știu cum se numesc toate florile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mama, cât de mândră trebuie să fii că lucrezi pentru așa o companie mare. Sunt sigură că multe fete te invidiază sincer pentru cariera ta. Nu crezi, Brian ? — Absolut ! spune tata. Te-ai descurcat foarte bine, Emma. Sunt atât de uluită, că nici nu mai sunt În stare să deschid gura. Îi Întâlnesc privirea lui tata, iar el Îmi zâmbește ușor, stângaci. Iar mamei Îi tremură vag mâinile În clipa În care lasă florile jos. Sunt stresați, am o revelație subită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spun mirată. Ce anume ? — O mașină, spune mama și ridică privirea spre chelnerul care a apărut lângă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie ! — Mamă... În clipa În care chelnerul a dispărut, Îmi pun o mână În cap. Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Are mare dreptate bunicul. Dar... nu-mi pot permite o mașină, spun prostește. Nici măcar nu știu să... păi și banii pe care vi-i datorez ? Ce facem cu... — Lasă banii, spune tata. Ștergem datoria. — Poftim ? Mă holbez la el, mai uluită decât am fost vreodată În viața mea. Dar nu putem face asta ! Încă Îți mai datorez... — Lasă banii, spune tata, cu urgență. Vreau să uiți complet de ei, Emma. Nu ne datorezi nimic. Absolut nimic. Rămân tablou, Încercând să Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Începe să-mi tremure glasul, trădându-mi emoția. Am crezut tot ce mi-ai spus, Jack. Dar, tot timpul ăsta, tu aveai un plan ascuns. Tot timpul ăsta, n-ai făcut decât... să te folosești de mine. Jack mă fixează uluit. — Nu, zice. Nu, stai un pic. Ai Înțeles greșit. Mă apucă de braț. Nu așa a fost. N-am pornit În chestia asta cu ideea clară de a mă folosi de tine. Nu-nțeleg cum de are chiar atâta tupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În primul rând, Încercăm să aflăm cât de multe putem noi singure, spune Jemima. După care... eu am acces la diverse persoane care ne pot ajuta să obținem mai multe informații. Îmi face cu ochiul. Discret. — Detectivi particulari ? spune Lissy uluită. Vorbești serios ? — Și, după ce aflăm, facem public tot ce-am aflat ! Mami are contacte la toate ziarele... Simt că-mi bubuie creierii. Chiar vorbesc serios ? Chiar mă gândesc la modul serios să mă răzbun pe Jack ? — Un loc foarte bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Își ia geanta și scoate o mică agenduță lila Smythson și un stilou Tiffany. Așa, deci ce știm ? Glasgow... plan B... transfer... — Panther Corporation n-are filială În Scoția, nu ? spune Lissy meditativă. Întorc capul și mă uit la ea uluită. Notează ceva, foarte concentrată, Într-un bloc notes, cu exact aceeași concentrare cu care-și rezolvă rebusurile alea ale ei demente. Văd că scrie „Glasgow“, „tranfer“ și „plan B“ și un colț al foii pe care a Încercat diverse anagrame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
despre ce vorba. Inspiră adânc. Am fost În Scoția să văd pe cineva. Îmi sare inima din piept de trei metri. — O femeie, zic Înainte de a mă putea opri. Nu, nu o femeie ! I se schimbă expresia și mă privește uluit. Asta ai crezut ? Că te Înșel pe la spate ? — N-am... știut ce să cred. — Emma, nu este vorba de nici o altă femeie. Am fost la... Șovăie. Aș putea să-i spun... familia mea. Simt că-mi plesnesc creierii. Familia ? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
femeie mândră, care nu vrea să datoreze nimic nimănui. A vrut să facă totul cum voia ea. Pete a sprijinit-o financiar - dar nu Îl interesa deloc copilul. Nici măcar n-a spus nimănui că e tată. — Nici ție ? Îl fixez uluită. Nici tu nu știai că are un copil ? — Am aflat abia după moartea lui. Chipul Îi devine, pentru un scurt moment, opac. Am ținut mult la Pete. Dar asta am făcut mari eforturi să i-o iert. La câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vorbească cu mine. Șovăi. Să... Îmi spună secretul lui. Glumești ! spune Lissy, rămasă fără aer, ducându-și mâna la gură. Și... despre ce e vorba ? — Nu pot să-ți spun. Nu poți să-mi spui ? Lissy se holbează la mine uluită. Vrei să-mi spui că, după tot ce s-a Întâmplat, nu-mi spui despre ce e vorba ? — Lissy, crede-mă, chiar nu pot. Îmi iau o față În agonie. E... complicat. Doamne, parcă sunt Jack. — Bine atunci, face Lissy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În costum și cu un pahar de vin În mână, cu părul blond strălucind În lumina reflectoarelor. Are o cravată nouă, remarc imediat. Cu buline mari galbene, pe fond albastru. Nu-mi place. — Connor ! Ce-i cu tine aici ? spun uluită. — Am primit o foaie volantă de la Lissy, Îmi răspunde, ușor agresiv. Întotdeauna mi-a plăcut de Lissy, așa că m-am gândit să vin și eu. Și mă bucur că ne-am Întâlnit, adaugă stângaci. Aș vrea să vorbesc cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dorești mult asta. Nu-ți dai seama, asta poate fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar trebui să vrei ! Tu ai idee cât câștigă Monica Lewisky pe an ? — Ești nebună, spun uluită. Ești nebună de legat, ești total și complet dusă... — Emma, nu fac decât să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de secunde. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pun la cale un protest la nunta ta. N-o să fie nici-o nuntă, mamă. Ne-am... Fiica se răsucește și privește pe fereastră. Ne-am căsătorit deja, iar dacă vrei să vezi certificatul de căsătorie, poți să ți-l arăt. Uluită, mama se ridică, se duce la perete și începe să se dea cu capul de el. Mâine plecăm la Wunin. Fiica își privește mama și tremură, cu lacrimi în ochi. După o vreme, scena devine de nesuportat. Fără nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mare întunecare. Un hău de durere. Nicolae nu avea cum să vadă acele semne ale dezastrelor și sângerărilor interioare. Din doi pași fu lângă ea și își strecură cu tandrețe mâna sub cotul ei. Dar, aproape instantaneu, și-o retrase uluit. Simțise un curent paralizant, de parcă ar fi atins, din greșeală, o frunză de urzică. Întreaga ei ființă îl refuza. Darius rătăcea prin odăile primitoarei case, decorate, pentru acea serată, cu organzine și verduri, cu ghirlande de cetină și merișor. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe mâinile unui pictor. Scuzați-mă! N-ați mai călcat niciodată într-un salon de pictură, am vrut să spun. ― Cam așa ceva... se strădui Toinette să continue, dar vocabularul ei se micșorase considerabil din cauza emoției puternice. Sunt... Sunt... ― Fermecător de uluită și atrăgător de neajutorată, șopti el și ironia din unicul său ochi o învălui într-un fel care i se păru Toinettei extrem de incitant. În cazul acesta, poate că doamna contesă îmi va îngădui să o introduc în tainele meseriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dovedea că prințul pornise pregătit pentru un drum mai lung. ― Acum ce facem? întrebă Guibert. Pictorul privi lung, cu ochii mijiți, silueta care se îndepărta tot mai mult. Apoi un zâmbet ambiguu străluci, doar o clipă, pe obrazul lui. Și, uluit, Guibert îl auzi silabisind niște cuvinte nu mai puțin ambigue: ― Da!... Va fi al meu. Intermezzo informativ: Despre o insolită alăturare a două capete tăiate de păstrăvi prăjiți cu două dintre cele mai importante capete diplomatice ale vremii, ambele eșuate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cadă pe noi, domnule, și o să apară imediat ca o pată neagră la dosarul dumneavoastră... Nu-i nimic, domnule, așa ați avut parte de-o călătorie plăcută și pașnică, în loc să vă-ngrijorați... Am dreptate? Zâmbi și petrecu pe după gâtul funcționarului uluit o ghirlandă de gălbenele pe care o adusese cu el, chiar dacă florile erau destul de veștede fiindcă stătuseră atât de mult la gară. Nou-venitul era un bărbat tăcut și, deși ferm în ceea ce privea idealurile sale, foarte timid, abia intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ți-a dezvăluit secretul? Cum a tratat cu prima soție? A întrebat-o Susan ușor sarcastică. Julia a clătinat din cap. Avea gura plină cu vin. — Da. Mi-a spus c-a omorât-o cu-atâta drăgălășenie. —Poftim? a răsunat uluită exclamația colectivă. —Se pare că atunci când soțul s-a despărțit de prima nevastă, cei doi au căzut de acord să rămână prieteni, așa că predecesoarea noii mele prietene apărea destul de des în fundal. Julia și-a mai mișcat puțin scaunul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]