13,247 matches
-
să-l deslușesc, îi preschimbă pe cei doi tineri în doi fulgi de zăpadă. Când îi căutară, fiindcă nu mai se dădeau văzuți, ia-i de unde nu-s... Atunci, mama Ka, plângând și sfâșiindu-și veșmintele de blană, începu să umble încoace și încolo, întrebând de feciorul și de mireasa feciorului ei. Abia când ajunse înapoi, în Laponia, vraciul laponilor, care era un om înțelept, după ce cercetă semnele văzduhului, o înștiință pe mama Ka, prea buna, că cei doi fuseseră preschimbați
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
și, îndată după el, sosi și Eeee... Ținându-se de mână, cu capetele înconjurate de un nimb ceresc, lucrat în geometria binecunoscută a fulgilor de zăpadă, ei își salutară și apoi își îmbrățișară cu dor mama... Doctorița Asklepia, care nu umblă cu farmece, și care poate fi crezută, va mărturisi, încuviințând că totul s-a petrecut astfel. Cele două însoțiră minunata pereche de tineri până întâlniră un loc mai liniștit și mai departe de astfel de întâmplări ce par că desfid
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
și potin, o bîrfă ce nu e neapărat calomnioasă ori înjositoare și se referă mai ales la viața altor persoane. Cuvîntul englezesc are o etimologie asemănătoare celui francez și spaniol: gossip s-a dezvoltat din god-sib, adică nașă. În rusă, "umblă vorba că" se spune "babușca scazala", adică "bunicuța a zis că" Cumetre, nașe, vecine, bunice: o întreagă tradiție europeană - un zvon persistent - unește strîns femeile și bîrfa." Citatul este din articolul lui Sergio Benvenuto, un eseist italian, publicat în LETTRE
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
Dar (ca să nu stîrnesc totuși prea multă invidie) pauza va lua sfîrșit foarte curînd și din martie voi putea fi iar găsit în Nada Florilor, la etajul opt al unui bloc unde n-ați vrea să stați. Și-am să umblu iar cu liste nesfîrșite de lucruri de rezolvat. Și-am să cîștig iar, în totului tot, o unică sută de dolari pe lună. Și-or să mă doară și măselele, presimt... Ce-am scris aici? Am terminat, revizuit și completat
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
copii. De unde incompatibilitatea dintre mama incultă și fiica atât de învățată, și înclinarea spre cealaltă mamă, spirituală, fosta amantă din tinerețe a tatălui având sânge nemțesc. E perioada cea mai crâncenă. Comuniștii lui Gh. Dej ca și cetele de țigani umblă prin sate și jefuiesc tot, vite, merinde, lucruri din case. La căminul din Curechi nu se mai țin hore ca altădată, se țin conferințe într-o limbă pe care nu o mai înțelege nimeni. Norah, cu frumusețea și inteligența ei
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
numita lui viață... Se gândea ca abea trezit dintr-un somn lung și liniștit până atunci; se gândea că el era de fapt acum liber, pe banca pe care aștepta mereu să se întoarcă de la școală ori de pe unde mai umbla Norica lui dragă, șoptind din când în când cu un oftat după ce trecea autobuzul lui don Gherase nu mai vine Norica mea, nu mai vine... Așa că acum nu mai avea nici o sperietură că vine ăla ori ăla și că-i
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
Constantin Țoiu Octombrie 1960. Văzut filmul Comicos al lui Bardem, - viața unor actori care umblă în turneu prin provincie. Un simț tragic al grotescului, tipic literaturii spaniole. Ceva sumbru, anxios, ce te pune brusc într-o stare metafizică: fatum-ul întunecat, absurd, inexorabil, în mijlocul căruia destinele oamenilor se contractă, se răsucesc asemenea fierăriilor unui edificiu
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
cimitirului vorbele erau lacrimile lui, durerea, strigătul neputinței și "adio bătrîne!" Neliniștile, cele ale creației, sfîșierile, cele ale creatorului, se traduc, de multe ori, înainte de a se preschimba în sunete, într-o revărsare de fluvii de cuvinte. Prin capul meu umblă atîtea povești năstrușnice spuse de Johnny în seri și dimineți, în garsoniera lui, într-un tren de Iași, într-o piață, în mașina mea care nu i-a creat niciodată un sentiment de siguranță. Într-o iarnă cu un frig
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
din afara mea. M-am molipsit de spaime de la părinții mei, dar nu mă simt terorizat. Există un poem, Against Dullness, care e un text cheie în ce privește această arie intimă. în poem, soția mea tocmai a intrat în casă după ce a umblat în ploaie și s-a așezat în fotoliu. îmi amintesc exact momentul. Haina ei udă, dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o clipă la scheletul mamei din Psycho al lui Hitchcock, dar
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
tristețea-pereche a orașului Bruges, îi descoperă pe străzile acestuia, după cinci ani, un alter ego în persoana tinerei actrițe Jane Scott. Sensibilitatea halucinantă în imaginarea pasiunii lui Hugues Viane pentru soția moartă (�trebuia ca pe suprafața limpede a oglinzilor să umbli ușor cu buretele și cu cîrpa pentru a nu tulbura și pentru a nu îneca obrazul ei dormind în fundul apelor de cristal�) contrastează strident cu detaliile morbide din prezentarea aceluiași doliu (păstrarea cozilor chihlimbarii ale moartei pe pian, sub un
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
mai era un cal, și Tăchiță, le văzuse pe cele două fetișcane, pe Lucreția și pe încă una, o vecină, de aceeași vîrstă. Amîndouă rîdeau, - povestea sora Lucreției, sora ei mai mică, aflînd de aceasta de la prietena Lucreției... Asta, prietena, umbla la măgăruș, așa cum, dacă ar fi fost vacă, ai fi putut zice că o mulge. Și Veniamin ar fi văzut-o pe Lucreția rîzînd și bătînd din palme lîngă Tăchiță întărîtat la culme și care răgea și al cărui sex
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
de sub samovar, lumina violentă a fulgerelor... Muzica vine și pleacă din senin, uneori. O cheamă Vanea? Cum? E scamator? O voce simplă, de femeie simți că-ți răscolește ființa. Puțin, atît cît trebuie. Ecoul sînt "bolboroselile" celorlalți pe scenă. Muzica umblă discret, pe dedesubt, o simți tainic. Nu te sufocă, nu te aruncă în clișee, în false disperări. Poți înnebuni ușor și de-adevăratelea. E pe muchie de cuțit. O știu toți. Și cum miroase! A tămîie, a lemn, a cărbune
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Mă mulțumesc să concurez Salubritatea. Ce s-ar întâmpla dacă toți românii ar purta mănuși albe, s-ar parfuma cu Paco Rabanne și s-ar îmbrăca de la Armani? Igiena aceasta personală n-ar avea nici un rost, de vreme ce-am umbla printre mormane de gunoaie și-am fi călcați în picioare de hoardele de guzgani. Nu mă iluzionez că articolele mele ar avea un cât de mărunt impact - nici măcar la nivelul păturii intelectuale și artistice. Nu mă chinuie nici fantasma de
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
să facă nimic pentru Sara și, plin de datorii, nu se putea (dar voia într-adevăr?) întoarce acasă împreună cu fiica sa, cum plănuise. Pînă la urmă, Adrian eșuează ca "om sandviș", la colțul unei străzi, pentru un cinematograf, iar Musa umblă în niște pantaloni uzați (pe ai lui îi vînduse), cu o gaură în fund. Își găsesc de lucru pentru a vopsi - un stand de tir. Dar au luat arvuna și au șters-o ademeniți de un alt escroc (Solomon Klein
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
producție, tehnica, disciplina ei și forță cercetării rusești, a mesianismului ei convertit în epoca modernă în știință... Tocmai acest lucru îl făcuse, probabil, pe Puțin, să ezite, la întoarcere... Admirația lui pentru germanul serios, corect, muncitor, care nu bea, nu umblă tot timpul după hazaice... Ce fel de rus o mai fi și asta? s-or întrebat unii... Uite cum amestecul optim plămădește "monștrii" necesari. * Lăsând la o parte excesele vremii, în volumul Literatura și Revoluția, la pagina 345, Troțki scrie
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
Voi muri, știu bine). Sau: "întunericul/ prin care înaintăm cuprinși de pornirile orgiastice/ ale semințelor"( Ușile unui poem). Sau: Și tropotele învelite în pămînt ale cailor: ale frumoșilor cai/ pe care am copilărit" (Și ce să ne mai spună). Sau: "Umblu desculț prin apa din șanțuri. Prin iarbă./ Și briceagul în formă de pește. Și cercul. Tot copil,/ chiar dacă sînt lat în umeri cum tăietorii de lemne./ Tot copil, chiar dacă îmi las, uneori, capul/ să-mi cadă, la fel ca un
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
forme, încă de la debut. Dedublarea ar putea fi pusă în legătură cu "vârstele" pe care le parcurge eul poetic și care se privește pe sine în momente diferite: "Tu mă înveți acum/ știința de a muri/ așa cum odinioară/ m-ai învățat să umblu/ prin lumea plină de culori și parfumuri" (Lecția) sau, într-unul dintre poemele inedite: "mai ai de făcut pasul/ pe care Iubiții tăi/ l-au făcut/ în așteptare/ ești tu/ mai fericită/ sau poate ei?" (Pasul). Senzualitate, moarte, viață, lumină
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
a creat pe generalul Cearnota din Fuga. De fapt, așa îl duc pe Ștefan Iordache în memoria mea teatrală: de un braț îl ține pe Shakespeare, de celălalt pe Bulgakov. Este destinul hotărît al Maestrului. Între cei doi îl văd umblînd ireal, cu un alai ciudat după el, într-o lume unde nu poate intra oricine. Forță și vulnerabilitate, fior rusesc ce respiră în toți porii. Artistul Ștefan Iordache întruchipează o alianță de daruri aranjate de lumina divină. Astfel luminate, darurile
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
vede în el un singur Ianus. Privind însă realul cînd dintr-o parte, cînd din cealaltă, gîndirea pășește încoace și-ncolo, într-un mers ce contrazice axioma cum că drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă, căci umblînd în zig-zag, de la da la nu, străbate mai repede și mai sigur distanța ce ne separă de cunoașterea întocmai" (p. 51). Sînt și mici bucăți literare, cum e Momentul dictat de spiritul lui Caragiale pe litoral în 1966, scenă grotescă
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
i-a și pus un nume, strigîndu-l Mircea. Dar Mircea, neîncrezător, nu se mișcă din loc. Cineva spune că el a căpătat și mirosul jivinelor din codrul învecinat; că miroase că fiarele din pădure. Inflexibil. Independent. N-a fost văzut umblînd cu cațele. Cineva rîde și spune că s-ar putea să fie homosexual. Păstrează un fel de fidelitate uneori, omului, despre care alții zic că ar fi mai de grabă un respect, că între animale, omul fiind mai tare decît
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
demult duse, punându-le în mișcare sub ochii noștri prin forța talentului lor fascinant. Năluci venerate de urmași, cum e singuratecul Mateiu prin vraja verbului său... Vreau să spun că, fără Călinescu, nu l-am fi văzut pe Mateiu Caragiale umblând... Fără el nu i-am fi cunoscut esența; nu am fi avut norocul să-l vedem pășind, cum l-a privit marele critic trecând prin Piața Sfântu-Gheorghe, cine știe dacă nu tot într-o zi de ianuarie, funestul, întrucât zăpada
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
nu le simțim pe deplin pînă ce nu am urcat aceleași trepte ca și autorul lor" (John Keats). * Ne putem juca cel mult de-a zeii, în nici un caz cu zeii. * Înșelătoarele adevăruri, dar și înșelătoarele minciuni: Există adevăruri care umblă prin lume destul de înzorzonate ca să le luăm drept minciuni și cu toate acestea sînt pure adevăruri" (Lichtenberg). * Iluzia salutară a erorii: "Pînă și desele noastre erori păstrează meritul de a ne deprinde pînă la urmă cu credința că totul ar
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
Și își dăduse duhul. * New-York, 20 decembrie 1978. Plimbarea cu metroul new-yorkez murdar și contestatar, plin de negri prost îmbrăcați și obraznici (unii ci-că ar purta cuțit la ei pe ascuns). Parcă-i aud pe țigănușii noștri din metroul bucureștean umblînd prin vagoane și strigînd de sărbători: "La anul și la mulți ani, pregătiți-vă de bani!" Foarte curios, în ciuda sărăciei din metroul american, nimeni nu cerșește, nimeni nu-și expune, indecent, beteșugurile, infirmitățile... După ce ies din metrou, încep să colind
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
brun sau blond, din moment ce nu s-au păstrat în această privință nici un fel de informații, după cum nu s-au păstrat nici datele nașterii și ale morții sale. Un singur lucru e sigur, că socotea Roma sediul lui Anticrist și că umblînd călare de-a lungul Issei privea cu melancolie la oamenii incapabili să accepte credința adevărată." (p. 102) Această funcție recuperatoare a povestirii, este dublată de o alta, pe care am putea-o numi terapeutică. Este vorba, în fond, de încercarea
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
sătenilor, mărturisi că părinții ei au murit. Mai rătăci somnambulă vreo trei zile prin porumbiști și, apoi, sleită, căzu jos și începu să ronțăie din știuleții de porumb încă în lapte. Și-a dat seama că moartea nu o vrea. Umblă năucă prin sate și orașe pînă ce jandarmii o aduseseră înapoi la Vlădeni. Reveni în bordeiul părinților, dar parcă era alta, mai înaltă, mai frumoasă și mai mîndră în mers. Cu banii din salbe se îmbrăcă și își griji bordeiul
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]