1,704 matches
-
să beau ceva, spuse și soția lui Macomber. Da, cred că ne-ar prinde bine tuturor, aprobă Macomber. Spune-i să ne facă trei. Băiatul se și apucase de ele după ce scosese sticlele din gențile frigorifice de pânză, picurând de umezeală În adierea vântului de sub copacii ce-și aruncau umbra asupra corturilor. — Cât ar trebui oare să le dau? Întrebă Macomber. — O liră e prea de-ajuns, zise Wilson. Nu vrem să-i răsfățăm. — O să le-o Împartă șefu’ lor? — Clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mână „Viva“, vopseaua neagră a V-urilor scurgându-se pe zid. Străzile laterale duceau toate spre port. Era o zi senină și oamenii ieșiseră la plimbarea de duminică. Caldarâmul fusese stropit și-n praf se mai vedeau Încă urme de umezeală. Am luat-o pe lângă trotuar ca să evităm un tramvai. — Hai să mâncăm Într-un loc fără pretenții, propuse Guy. Ne-am oprit În fața a două restaurante. Stăteam vizavi de ele și eu Îmi cumpăram ziarele. Cele două restaurante erau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copacilor orășelului, care-s parte din inima ta dacă e vorba de orășelul tău, În care ai tot umblat pe sub copacii ăia, dar care În ochii unui străin sunt doar prea bogate, nu lasă lumina soarelui să treacă și aduc umezeala În case. Trecu și de ultima casă și ieși În șoseaua care se Înălța pentru a coborî imediat, printre dâmburi de pământ roșcat Îndepărtate conștiincios din calea mașinilor, mărginită de puieți pe ambele părți. Nu era acasă la el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din aleanurile infinitului!...” (Gala Galactioin, Prin țară ) „ Cea din urmă ispravă a Dunării, atât de bogată în minunății, e Delta. Închipuiți-vă un parc uriaș, lăsat în paragină. Pădurile cresc în neștire, păpurișul umple gârlele și lacurile; iarba sătulă de umezeală trece de un stat de om, iar stuful atinge înălțimea copacilor. Cine intră într-un astfel de labirint se poate rătăci ca și într-o pădure ecuatorială. Alături de vegetația buiacă și sălbatică, o sumedenie de vietăți fac pe călător să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îngrozit furia lor prăpăditoare” (Calistrat Hogaș -În Munții Neamțului) “Partea cea mai secetoasă din toată țara e Dobrogea. Moldova primește mai tot atâta ploaie, cât și Bărăganul și Burnasul ( ca ½ metri). Culmile dealurilor împădurite se bucură însă de mai multă umezeală. Fie că vântul vine din baltă (sud), fie că vine dinspre răsărit (crivățul), el se răcește suind dealurile și dă mai multă ploaie.” (Simion Mehedinți) „Crivățul. Așa se numește vântul dinspre nord-est. Este cel mai puternic dintre toate vânturile care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
soare, pe-ntinse ogoare, lucrate de sute de mâini muncitoare și sute de iscusite mașini pe care tot munca omului Ie-a făurit. Boabele grâului, secerate și treierate, oamenii le-au pus în silozuri înalte, să ierneze fără vânt și umezeală. Și într-o zi boabele s-au pomenit 5. Povestiți textul. mai ușoare. Oamenii le-au dus într-o moară și le-au prefăcut în făină. Albă, moale și fină. Câteva mii de saci, o casă plină. Ieri mai eram
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ascunse de viață mi se arătau: un șarpe inofensiv cu dungi irizate, o sumedenie de ciuperci, plante parazite Înflorite ale căror culori și forme sugerau opulențe sexuale - o bogată floră cu frunze cerate și o la fel de bogată faună iubitoare de umezeală tipice pentru acest loc ferit al planetei, până atunci nedescoperit de oameni sau cel puțin nu de cei Înarmați cu etichete taxonomice. Atunci mi-am dat seama că trecem pe lângă atâtea manifestări ale vieții cât suntem În viață. Nu vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei alterna, fiind când obosită și nerăbdătoare, când jucăușă și copilăroasă cu cățelul. Cu toate astea, Marlena era Îngrijorată. De fapt, ce văzuse Esmé? Oare văzuse totul? Marlena simți o picătură În vârful capului. Din cauza umidității, crengile erau Încărcate de umezeală și transpirau cam la fel de tare ca și Bennie. Își deschise umbrela de soare deasupra capului. Sus de tot În frunziș, o maimuță sări de pe-o creangă pe alta scuturând picuri mari care căzură cu zgomot pe hârtia Întinsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fi putut cere ajutor fizic, a trebuit să mă bizui pe mine din punct de vedere psihic. A fost la fel de mult o chestiune de rezistență psihică...“. Făcu o pauză să-și dea seama dacă era adevărat. Avea un nimb de umezeală, iar vârful unei ferigi intrase În masa ei cârlionțată de păr, așa că era elegantă și frumoasă ca o zeiță ieșită la vânătoare. Ceilalți se sprijineau de câte un copac căzut. Trosnetele crengilor Încetaseră, nimeni nu mai respira greu, iar liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e frică. Mă ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe incandescente de nichel în omoplați, în pulpe. Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
numai cerul și Pământul. Să nu credeți că a tras el ditamai Dumnezeu la sapă sau la hârleț ci materia a apărut de la sine îndată ce și-a manifestat voia. Ce-i drept, o materie la început informă, pustie, plină de umezeală, tot un fel de „talmeș-balmeș”. "Și pământul era fără chip și pustiu și întuneric era deasupra adâncului, iar duhul lui dumnezeu se purta pe deasupra apelor", spune versetul 2 din primul capitol al cărții "Facerea". Și ca să nu facă boroboațe pe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hilogeniile, credințele după care genul uman s-a născut din Ape. Potopului sau imersiunii periodice a continentelor (miturile de tip Atlantida) îi corespunde, la nivel uman, "cea de-a doua moarte" a omului ("umezeala" și leimon-ul Infernului etc.) ori moartea inițiatică prin botez. Însă, atât pe plan cosmologic, cât și pe plan antropologic, imersiunea în Ape nu echivalează cu o dispariție definitivă, ci cu o reintegrare vremelnică în nediferențiat, urmată de o nouă creație
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e frică. Mă ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe incandescente de nichel în omoplați, în pulpe. Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
multe ori bunica ei, apărând În tocul ușii cu privirea ațintită-n gol. „Mai bine ai face curat prin toată casa, decât să te Învârți de colo-colo fără rost... Nu vezi că peste tot e numai praf?“ „Dacă ar fi umezeală sau mucegai, ar fi mai bine?“, răspundea În glumă Mașa, Îndreptându-se spre mușcata Înflorită În fereastră, ale cărei frunze se făcuseră maronii de atâta praf. Mizeria n-o deranja pe Mașa, dar acum, având un oaspete străin În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trase către el. La atingerea palmelor sale, femeia tresări din nou. - Ei, acum te-ai liniștit? o Întrebă el. Mașa ar fi vrut să se ghemuiască la pieptul oaspetelui, simțea nevoia unei apropieri, dar de acolo venea un val de umezeală, ca dintr-un mormânt. Așa că, reprimându-și la timp pornirea, făcu un pas Înapoi. Hăul continua totuși s-o atragă. Mașa ar fi dat orice să afle ce se ascunde În spatele vorbelor atât de frumos meșteșugite ale vizitatorului. „Oare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl Înghițise fără al mai trece prin măsele!! De regulă niciodată nu purta un cuțit ori altă armă În caz de pericol, iar În prezent regreta ignorarea unui asemenea mijloc de apărare. Bănuielile sale se mai Întemeiau avânduse În vedere umezeala și nu nu putea distinge nimic, În timp ce, băltoaca obscură În care abea reușea să se miște Îi Întări această convingere! Respirația devenise din ce În ce mai sufocantă, iar el trebuia să acționeze repede dacă vroia să mai trăiască. Orice clipă pierdută putea deveni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
muncă. — Asta e grav. Speram să nu fie mai mult de șase luni. Dar Îmi dau seama ce pregătire atentă se cere. În mod obișnuit, Sammler se ferea de lingușeală, dar acum nu avea de ales. O urmă fină de umezeală se formase pe aparatul negru, În dreptul urechii, iar pe obraz o pată roșie de la cum Îl apăsa. Spuse: — Lucrarea e genială. — Mă bucur că gândiți așa. Vă dați seama cum mă afectează asta. Îmi dau seama. Oricine poate apuca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu mare grijă pe spătarul scaunului. — Pot să mă duc la baie? am întrebat eu. Ca să ajung la baia lui Bangs, trebuia să trec prin dormitor. Aici mirosul de prăjeală lăsa loc unui alt miros, la fel de puternic, de corp - o umezeală hormonală, împuțită. Când îl vizitam pe tata după ce mama murise, rufele lui nespălate miroseau la fel. Bangs nu avea un pat adevărat, doar o saltea pe jos și o pilotă obosită îmbrăcată într-o husă de o urâțenie sinistră: octogoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
smiorcăie în dormitorul ei sâmbăta seara. N-a mai durat mult. După aproximativ cinci minute, conștiința de sine care apare la cel ce plânge singur a ajuns și la mine. Am început să-mi observ ritmul suspinelor și dungile de umezeală pe care lacrimile mele le lăsau pe blana Portiei. La scurt timp, devotamentul față de propria nefericire a început să scadă și nu m-am mai putut concentra. Până la urmă am deschis televizorul și, o jumătate de oră înainte de a adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
genul ăsta, din care un artist talentat poate să scoată un personaj, dar pe care, în lipsa altor informații mai substanțiale, o femeie le transformă în mai mult decât reprezintă. Zach și-a lipit gura de palma ei și-a supt umezeala. Din camera cealaltă, au auzit pași, arcurile patului scârțâind, apoi o tăcere tristă. Viața trebuie să ți-o trăiești vara, a zis Zach îndepărtându-se. Așa cred eu. Să le ia dracu’ de recolte. De muncit nu termini niciodată; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mersul. A condus-o dincolo de-o mână de tufe de soc, către o zonă acoperită c-o iarbă surprinzător de luxuriantă. Firele verzi de iarbă erau încovoiate din cauza propriei lor greutăți, atât de mari crescuseră. Jina a simțit aroma umezelii și-a mușchiului de copac, dar n-a auzit nici un susur de pârâu. La un moment dat, am simțit că-nnebunesc, i-a spus Zach. Pantofii lui scoteau un sunet umed în contact cu vegetația. Mă tot chinuiam să pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că soțul ei o s-o sărute, dar Zach și-a trecut palma peste smocurile de mentă sălbatică și mușchi de pământ. Apoi și-a înfipt degetele într-o găurică umedă din coasta dealului. Uite, a spus el. O picătură de umezeală care se ridică din pământ. O lacrimă, nu-i așa ? Cel mai mic lucru imaginabil. Și totuși, lacrima asta alunecă de pe muntă, în lungul pantei, alături de alte lacrimi. Într-un final, lacrimile se întâlnesc și nasc un pârâu, unul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
te prind din urmă, dar deja dispărusei. Zach și-a întors ochii. Am visat-o uneori. M-am văzut plutind pe apă, fără nici un folos. Am visat că te-am lăsat acolo, în gabară, de izbeliște. Jina a simțit că umezeala i se impregnează în pantaloni. Acum știa care era adevărul. N-ai fi putut să faci nimic. Zach a clătinat din cap. Ba sigur c-aș fi putut. Am fi putut să nici nu venim încoace. Aș fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe sârmă Brightness ai crezut că ai să strălucești ca după un duș că mângâierile mele se vor prelinge odată cu jetul cald și plăcut că săruturile se vor dizolva într-o clipă odată cu rujul ai crezut că o să ruginesc în umezeala ta că amintirile ți se vor scurge prin păr ca prin niște fibre optice fiecare mângâiere scursă va lua cu ea particule din tine și ai să te usuci de neiubire și ai să plângi în jet regretul neștiind că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
meu... Se lăsa Întunericul ciudat de devreme... Strada era suficient de luminată ca să disting șănțulețele dispuse la zece centimetri, dar nu suficient pentru a se mai zări și umbrele. Mușchiul de pe zidul protector - făcut dintr-un material adecvat - mustind de umezeală, absorbea Întunericul mai repede, transformîndu-i Întreaga suprafață Într-o masă de umbră. O linie vagă, alterată de vreme, ce se afla În vîrful zidului Îmi bloca priveliștea pe diagonală; numai acolo se Înseninase brusc. Mi-a fost, bineînțeles, imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]