4,112 matches
-
exact ca un pom de Crăciun la un centru comercial. Flori de mătase sunt strânse buchet pe-o parte a taliei ei. Flori de mătase deasupra ambelor urechi ancorează un văl aruncat pe spate peste părul ei blond pe blond, umflat de fixativ. În fusta aia cu crinolină și cu grepfruturile alea texane săltate-n sus, fata se plimbă purtându-și cu ea propriul car votiv. Plină de interacțiuni între șampanie și Percodan, Brandy se uită la mine. Și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
distincție, ca o recompensă, ca o decorație ce i se cuvenea pe drept. Și cum putea fi altfel cînd într-o săptămînă și jumătate a reușit să afle adevărul despre niște lucruri care de mai bine de jumătate de an umflau paginile gazetelor din București. Poate aici era și ciudățenia care îl făcuse pe Mihail să privească suspicios la această "afacere", care nicicum nu intra în sfera de interes a Serviciului. În ultima lună nu mai existase nici un eveniment important care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prea insistent. O dată l-a privit întrebător, a înțeles că era vorba de o "favoare", dacă nu cumva, ar avea chef să se ducă el cu demoazela de la garsoniera din Cotroceni, cu coada ochiului vedea expresia de pe chipul ei ușor umflat de oboseală, era indiferentă cu cine ar fi mers, dar voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fel cu țînțarii, trebuie să piște ca să trăiască. Dacă-i plesnești te doare și te murdărești. Așa că mai bine, cel mai bine este să te obișnuiești cu ei." "Și dacă nu poți? Dacă te ustură și te mănîncă, dacă te umfli din cauza lor, dacă ajungi să faci friguri, atunci cum o să-i lași să te obișnuiești, domnule Ali?" Turcul făcu un gest a lehamite, "dacă nu poți să te obișnuiești atunci seci balta. Dacă-ți dă mîna. Numai că balta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zile, două luni și ceva, în fiecare noapte își rememora viața, și-o judeca, și-o cumpănea, dar mai ales retrăia scene, imagini, frînturi. La început a fost destul de ușor, trecutul venea singur, năvălea, se înghesuia, curgea ca un rîu umflat de pîraie. După cea de-a zecea zi a început să se chinuie. Nu-și mai aducea aminte. Un colț de odaie a cui să fi fost? Un zîmbet pe obrazul cui? O frîntură de deal care? Trei cuvinte, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fapt este uimitor că tocmai dumneavoastră, domnule director, dumneavoastră, care luați în considerație imaginația adversarilor, care lucrați cu imaginația dumneavoastră și a lor, nu ați reușit să ordonați corect sferele de distincție." Pangratty își încrucișase mîinile pe piept, se cam umflase în pene și avea un aer foarte doctoral. Consider că sfîrșitul lui Leonard Bîlbîie se datorează în principal acestui mod viciat de a gîndi, în care realitatea se contrapune imaginației, în loc ca adevărul să se opună neadevărului. Purtați o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Înghețate, În noaptea aceea, de fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni, În care G.M., din mai până În noiembrie, precum haiducii, Își căra teodolitul și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, râurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună până În zănoagă. E vară, soarele dogorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se putea ajunge, mergând spre nord, la Mako (iar apoi luând‑o un pic mai spre nord‑est, chiar la Budapesta), era În acea perioadă a anului ușor de străbătut, Încă nu Începuse timpul ploios, apele Mureșului Încă nu se umflaseră. Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într‑o noroială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
linia orizontului și, privindu-l cum rămâne absorbit, cercetând apă, cerul, vântul și păsările marine, ai fi putut crede că mintea lui aranjează neîncetat piesele unui complicat puzzle. Într-o seară călduroasă, în care nici cea mai slabă briză nu umflă pânzele, Navigatorul-Căpitan trimise după Tapú Tetuanúi și, după ce le ceru celorlalți printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de autobuz, până când apărea Sfântul Fără-Mațe. Domnul Whittier așezat în față, lângă doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile puloverului ei umflate de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În urma ei apăru Directoarea Tăgadă, spunând: O cheamă Cora. Numele pisicii era Cora Reynolds. Nu eu i l-am dat, a spus Directoarea Tăgadă, cu bluza și fusta acoperite de o glazură de păr de pisică. Cu unul din revere umflându-i-se pe piept. — O teacă de umăr, spune Tovarășa Lătrău, aplecându-se aproape de reportofonul din buzunarul Contelui Calomniei. Toate astea - șoptitul în întuneric, lăsatul bilețelelor, plecatul pe furiș - erau aventura noastră. Dacă ai avea de gând să naufragiezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
naturală, spune ea. Și arsenicul. Îți dă perlele și spune: De azi înainte sunt din nou Lentil. Așa vrei să ți-o amintești pe Angelique, nu cum arăta în ziarul de a doua zi, pescuită din râu, în vizonul ei umflat de apă. Îi luaseră cerceii și ceasul cu diamante, ca să pară o tâlhărie. O terminaseră nu cu picioarele mângâiate până la moarte, ci în stilul tradițional, cu o gaură de glonț în spatele desăvârșitului ei coc franțuzesc. Un avertisment pentru alde Dirk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la viermi”. Aveam fasole verde rezistentă la viermi și tocăniță de pui la ceaun și știuleți întregi de porumb dulce cu bobul auriu. În fiecare pungă zuruia câte ceva, ca niște vreascuri sau pietricele sau nisip. Fiecare pungă, o pernă argintie umflată cu azot pentru a-i păstra conținutul mort. Lasagna cu sos de carne sau ravioli cu brânză. Rezistente la viermi ori ba, Veriga Lipsă putea sfâșia o pungă doar cu mâinile lui acoperite cu păr creț ca ăla pubian. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se zbate gemând în hainele ei, trecându-și limba peste buzele întredeschise. De sub tricoul suflecat se zărește abdomenul zdrențăroasei, plat, fără pic de grăsime, și pielea ei rozalie, îngrijită. Erecția bețivului i-a umflat la prohab pantalonii largi. În vârful umflăturii e o pată întunecată și umedă. Packer și Evelyn sunt probabil singurii care-i privesc pe cei doi pipăindu-se. Valeții dau fuga de-aici până la garajul din josul străzii. Mulțimea de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trei luni. Deja agravam lucrurile. Exageram. Vom spune că am înghețat de frig. Că nu era apă curentă. Că a trebuit să drămuim mâncarea. Nimic nu era adevărat, dar astea fac povestea mai interesantă. Nu, vom înflori adevărul. Îl vom umfla, îl vom întinde. Pentru efect. Ne vom crea propria noastră orgie incestuoasă cu oameni și animale, despre care să bârfească lumea. Când vom vorbi despre cabinele din culise în care suntem cazați, le vom popula cu păianjeni veninoși. Cu șobolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înlăuntrul căreia zornăiau bucățile de sfeclă uscate ca niște jetoane de poker. Sfântul Fără-Mațe a dat găuri în toate pungile conținând carne de porc, de pui și de vită. El nefiind în stare să digere carnea. Toate pungile de Mylar umflate cu azot erau aranjate pe sortimente, vârâte în cutii maro de carton striat. În cutiile marcate „Desert” se găseau pungi cu fursecuri uscate zuruind ca semințele într-o tigvă uscată. În cutiile marcate „Aperitive”, aripioare de pui dehidomnișoaratate zornăiau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
porții de curcan... Spune: De ce? Și domnul Whittier geme. — Pentru că, spune el, sunt încă un băiat în creștere... În viitorul film, frumusețea strigă: „Îți pleznesc măruntaiele! O să explodezi ca un apendice perforat!”. În versiunea cinematografică, domnul Whittier țipă, cu burta umflată sub cămașa acum strâmtă, deschizându-și nasturii cu unghiile. Chiar atunci, pielea întinsă începe să se rupă, așa cum se deschide o gaură într-un ciorap de nailon. Sângele roșu țâșnește precum jetul unei balene. O fântână de sânge care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-i fie puțin strâmtă. Își desface cureaua. Își deschide primul nasture al pantalonilor. Trage o bășină. Doamna Clark îi întinde un pahar cu apă, spunând: — Uite, Brandon. Bea o gură. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Nu-i da apă. O să se umfle și mai tare. Pe covorul roșu cu albastru, domnul Whittier se răsucește până rămâne întins pe burtă. Răsuflă scurt și iute ca un câine. — E din cauza diafragmei, spune Sfântul Fără-Mațe. Mâncarea i se umflă în stomac, absorbind deja lichidele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Nu-i da apă. O să se umfle și mai tare. Pe covorul roșu cu albastru, domnul Whittier se răsucește până rămâne întins pe burtă. Răsuflă scurt și iute ca un câine. — E din cauza diafragmei, spune Sfântul Fără-Mațe. Mâncarea i se umflă în stomac, absorbind deja lichidele și blocând duodenul la celălalt capăt. Cele zece porții de Tetrazzini se întind în sus, comprimându-i diafragma, împiedicând plămânii să inspire. În timp ce spune toate astea, Sfântul Fără-Mațe continuă să mănânce cu mâna din propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
strâns, și spune: Cine ți-a făcut asta? Directoarea Tăgadă răsuceșe garoul de nailon și mai tare, și zice: — Tu mi-ai făcut-o. În momentele astea toți căutăm câte-o chestie mai extremă. Cu toții vrem ceva care să ne umfle rolurile. Să ne pună personajul în centrul atenției după ce vom fi salvați. Și-n plus e și un mod de-a hrăni pisica. Cel care se va putea lăuda cu cea mai mare suferință, cu cele mai multe cicatrici, acela va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fața întoarsă într-o parte, cât mai departe de gura de cauciuc, dar încă privind păpușa, zice: Încă o dată. Apas-o din nou. Tare. Aplecată peste Betty, cu podul palmelor pe pieptul ei, Directoarea apasă. Și un balonaș grăsos se umflă între buzele de cauciuc albastru ale păpușii. Făcut dintr-un lichid ca un sos de salată, subțire și lăptos, balonașul se tot mărește. Cât o perlă grasă și cenușie. Apoi cât o minge de ping pong. Cât una de baseball
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
molestează. Prea mulți băieței ciocăniți sug același penis roz de fetru. Prea multe fetițe au vârât cu de-a sila un deget, două, trei degete în același vagin căptușit cu mătase. Rupându-l la vârfuri. Mici hernii de vată se umflă sub pânză. Sub hăinuțele lor, păpușile sunt îngălate, murdare. Lipicioase și urât mirositoare. Materialul e mototolit în gâlme și ciupit de cicatrici acolo unde cusăturile au dispărut. Păpușile astea, băiețelul și fetița de cârpe de care toată lumea poate abuza. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Prima dată când încearcă să arunce două pungi deodată, toaletele se blochează și încep să dea pe-afară. Se mai înfundă încă un WC. Deja apa inundă covorul albastru din hol. Înțepenite în vreo conductă, pungile se îmbibă de apă, umflându-se ca bucățile de curcan care i-au făcut felul domnului Whittier, blocând conducta principală astfel încât refulează și toaletele care arată OK. N-o să mai funcționeze nici una. Centrala termică și boilerul sunt defecte. Mai avem cutii întregi de mâncare putrezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pentru tot restul istoriei. Reverendul Fără Dumnezeu pe scenă, cu sprâncenele pensate și trasate cu creionul în două arcuri gemene, sub care e un curcubeu strălucitor de fard de pleoape, în nuanțe de la roșu la verde. Și pe bicepsul dezgolit, umflându-se dedesubtul bretelei subțiri cât o spaghetă a unei rochii de seară cu paiete roșii, e tatuat un craniu și, sub bărbie, cuvintele astea: Mai bine moartea decât dezonoarea. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
albume: Color me Barbra Stoney End The Way We Were Thighs and Whispers Broken Blossoms Sau Beaches. Pe bune, mai ales Beaches. Ai fi putut să-l bagi pe Mahatma Gandhi într-o mănăstire, să-i tai boașele, să-l umfli cu Demerol, și tot ți-ar fi dat una dacă i-ai fi pus cântecul ăla cu „vântul în aripile mele”. Cel puțin, asta-ți spunea Webber din proprie experiență. Armata nu i-a pregătit pentru nimic din toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]