4,931 matches
-
față pe Sfântul Mel. Și, în timp ce taică-su mijește ochii la geamurile opace ale autocarului, — Sfântul protector al Rușinii și Furiei, spune Fără-Mațe. Dup-aia, în fiecare zi, turul include „Altarul Sfântului Mel și al Sfintei Betty”. Sfânta Betty, protectoarea Umilinței Publice. Parcând în fața apartamentului de bloc al surorii sale, Sfântul Fără-Mațe le arată unul dintre etajele superioare. Acolo sus e altarul Sfintei Wendy. „Protectoarea Avorturilor Terapeutice”. Parcând în fața propriului său apartament, le spune pasagerilor: — Acolo e altarul Sfântului Fără-Mațe, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un mesaj, dar n-au văzut fața bărbatului. N-au văzut numărul mașinii. Au văzut doar fata. Sângele. Packer și Evelyn n-au cum să dea o mână de ajutor. Dacă se duc la poliție nu se aleg decât cu umilința. Îți poți imagina titlurile din ziare: „Un celebru cuplu din înalta societate se distrează în mizerie”. Sau: „Miliardarii se joacă de-a săracii”. Doamne ferește să amintească de Inky și „Cercetaș”, de „Slăbănoagă”, de „Pantof” sau de „Ciolănos”. Faptul că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește ceva pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă în stare de funcționare. Plus douăzeci și două de rezervă”. Ultima noastră linie defensivă. Ultima noastră resursă împotriva gândului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și învățătoarea să cadă înăuntru, cu picioarele în sus. Oropsit al clasei, lipsit de apărare, Vându era bătut zilnic. Când femeia ridica mâna asupra lui, își încrucișa brațele în fața ochilor, se chircea și aștepta lovitura puternică a uriașei femei cu umilința unui câine. Mâna grea a învățătoarei îl dezechilibra și de multe ori Teodor cădea grămadă la picioarele ei. Colegul de bancă al Luanei era urât și pistruiat iar ea nu-l putuse suferi din prima clipă. I se băga în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și alunecau ușor pe covor. În clipa în care "V"-ul întors pe care-l formau devenea dureros, chinul și dorința nu mai erau de nici un folos. Picioarele nu voiau să se depărteze mai mult de atât și pace. Îngrozitoare umilință, mai ales pentru Luana, care nu pricepea de ce chestia asta cu "baletul" nu-i ieșea deloc. Bârna o punea în cea mai mare dificultate. Dacă pe pământ considera că tot mai realizează câte ceva, la înălțime era complet neajutorată. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
De ce mi-ai făcut asta? De ce m-ai lăsat singură pe lume?" Se trezi lac de sudoare, ca din altă viață. Măcină zile întregi tâlcul acelui vis și fu convinsă că toate i se întâmplaseră cu adevărat dar că, pentru umilința de care dăduse dovadă acceptând voia Celui de Sus, El se îndurase de ea, întorsese roata timpului și-i redase mama. Din ziua aceea, primul gând de dimineață se îndrepta spre Dumnezeu. Îi mulțumea că se trezise sănătoasă, Îl ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prieten se poate servi din toate. În timp ce Ștefan continua să stăpânească scaunul de veghe, Noia bântuia holurile aruncând priviri pierdute prin geamul ușii de la salon. Asculta vorbele celuilalt și sufletul i se clătina de îndoieli, văzând cu câtă dragoste și umilință încerca să-i readucă nevasta în simțiri. Când, într-o seară, obosit, cu cearcăne la ochi, Ștefan ieși și-i ceru să rămână peste noapte în locul lui, sub pretextul că are nevoie de o baie fierbinte și de odihnă, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a o întregi. Îi spuse, după aproape doi ani de tăcere: De mâine, oricând dorești, poți să vii să ne vezi. Din ziua aceea, prezența celor doi bărbați din viața sa deveni sufocantă. Radu profita de îngăduința ei cu o umilință de câine. Până și Sanda, profund impresionată de calvarul prin care trecuse, se îndură de suferința lui și-l acceptă. Dar cea care radia de o fericire fără margini era Aniela. Nimeni în jur nu mai era luat în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a spus acela, arătând o guașă cu inevitabilele orezării În terase, peste care plutea un demon binevoitor. Din nefericire, nu știu dacă izbutesc Întotdeauna să rea lizez ceea ce năzuiesc să realizez. Tonul lui nu sugera nici recunoașterea vreunui eșec, nici umilință. — Hai, Walter, a spus Margaret, arată-i lui Karl ceva mai picant! Mama zice că ai cele mai șocante tablouri cu bărbați și femei la scaldă. Gazda lor a ridicat dintr-o sprânceană și a zâmbit. — Am multe tablouri de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Doinei Popa este neadaptabilul, marioneta de pe o scenă pe care nu o înțelege și, uneori, în rare radicalizări, nu o admite: Carmina, Ovidiu, Sidonia Trofin se află, mereu, în zona în care persoana lor însăși devine propriul balast, victime ale umilinței duse pînă la capăt, cînd se așază pîcla: " Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței pînă la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
radicalizări, nu o admite: Carmina, Ovidiu, Sidonia Trofin se află, mereu, în zona în care persoana lor însăși devine propriul balast, victime ale umilinței duse pînă la capăt, cînd se așază pîcla: " Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței pînă la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-se pe sine, plăti în plus să i se facă și broderie în jurul decolteului. Parcă trezită dintr-o lungă visare, mama observă garderoba foarte redusă a Carminei și promise să se ocupe de acest aspect în viitor. Carmina simțea atâta umilință în comportarea mamei încât o încerca un fel de jenă. Nu-i înțelegea reacția, parcă o răsplătea pentru eșecul avut, tot așa cum procedase și cu Elena după ce fugise de acasă. Nu pricepea resortul acelui mod de a gândi și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
secrete și avea mereu grijă să nu lezeze voia nimănui, se strecura hoțește printre ei, plănuia pe ascuns și când reușea să-și ducă la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință în izbânda ei ascunsă! Carmina își unse o felie de pâine cu zacuscă de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cine știe ce durere, va porni spre aragaz târșind pașii, va aprinde flacăra între degetele ei butucănoase. Apoi, fără nici o legătură se gândi la Cica, o munteancă de șaisprezece ani cu care trăise pe când era profesor la Herăstrău, în munți. Era atâta umilință în felul ei de a se purta atâta simplitate și iubire. Biata fată, îi fusese greu să priceapă că o poveste ca a lor, poate dura numai câteva luni, că el nu-i va aparține pentru tot restul vieții, crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
către viciu. Cunoscuse odată pe tatăl unui băiat care abia își făcuse formele de angajare, omul avea capul alb, tuns foarte scurt, fața subțire, osoasă, o figură dramatică, impresionantă, făcuse o mulțime de demersuri, cu plecăciuni și tot soiul de umilințe, atât de degradante pentru un bătrân, umblase pe ici, pe colo, vorbise cu o mulțime de oameni. Îl adunase de prin țară, pe fiu-său, oaia neagră a familiei, să fie mai aproape de el, să-l poată controla mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de date și le studiezi pe îndelete atunci ai să-ți răspunzi cu siguranță, nu, acesta este fără doar și poate un fariseu, mult mai periculos decât unul care acționează pe față, în văzul tuturor, cărând după el dezaprobări și umilințe, având și el de fapt același scop, dorința de a se cățăra către un locușor mai călduț și mai dulce. Nu pot să accept impostura sub nici o formă, mă. Când vorbea Alexe cerceta cu migală odaia, buza de jos, de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
context nefavorabil, inutil să vă mai explic. Se simțea umilită, bătută, se cocârjea în sinea ei. Ar fi dat orice să nu fi existat după-amiaza aceea, întrebarea aceea, toată decepția ei răscolită. Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței până la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
au reușit să facă minuni în privința lui Ovidiu. Prin urmare examenul, de admitere la facultate a fost catastrofal și abia pe ultima sută de metri reuși să-l înscrie la o școală postliceală de tehnicieni și cu mari eforturi și umilințe de tot felul să-l vadă reușit. Fetița, Fana, rămăsese aceeași tocilară conștiincioasă și mediocră. Era foarte tăcută acasă și nu dintr-o necesitate interioară de a se distanța de restul oamenilor, pentru că ar fi avut un univers interior bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în tot organismul meu, va năvăli și în porii mei care vor deveni la fel de albi ca ai mulgătoarei. Firește, nu s-a întâmplat asta, i-am mulțumit și am plecat, ea mi-a urat toate cele bune, plină de-o umilință simplă și sinceră, care n-o apăsa. Am plecat de acolo ca un câine bătut, afară începuse ploaia, m-am lipit de peretele grajdului și am așteptat să-și mai potolească furia. Fără să știu mă așezasem în dreptul unui burlan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este scrisă ca urmare a experienței sale de viață: condamnarea la moarte, deportarea în Siberia (să ne amintim romanul Amintiri din casa morțiloră, în sfârșit căsătoriile sale, crizele de epilepsie, moartea fiicei sale, fac pe deplin vizibilă în suferințe și umilință, rațiunea însăși a existenței (Crimă și pedeapsă, Demonii, Idiotul, Adolescentulă. Cât despre Kafka, toate romanele sale (Procesul, Castelul, Jurnal intimă exprimă disperarea omului în fața absurdului existenței. Aceștia sunt autorii mei preferați și-i consider doi dintre titanii literaturii universale, pentru că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Fără violență. Nu suport culoarea albastră. Liniște. Psst. Și se făcu liniște. Departe, În față, Cain dădea când din cap, când din mâini. Di ce Înțăleg io așa de bine limba lu' domnu' Cain, domnu' Ajan? Întrebă Pipey cu prefăcută umilință. Pen' că e chiar limba română, preciză domnul Ajan Încântat de subtilitatea lui Cain. Într-adevăr că samănă, admise Pipey. Cu părere de rău Însă, deoarece timp de câteva minute trăise faptul neobișnuit de a Înțelege o limbă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nimic despre patimă, nimic despre sex. "Îmbrățișare activă", cum îl numea Noica, aluziv. Și veneau verile, cînd intram în lumea cealaltă, a părinților de la Iași. Zilele înaintau monoton. Buna-dispoziție forțată a tatei, mîncărurile cu sosuri, cu mult mărar și cimbru, umilința sărăciei, mascată de mama din răsputeri. Cristoase, tare nu se îndura să spargă o bancnotă de o sută de lei! De cîte ori citesc facturile cu sume din ce în ce mai umflate, îmi aduc aminte de palmele Ettei lipite de geam, de rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
negocieri dure prin aruncarea în joc a tuturor cărților, dar Sfinția Sa și-a trimis avocați, economiști, psihologi și spioni, tot unul și unul, elita subtilității, ca entități existente și Sus și Jos, încât toate demersurile, cerințele, ingerințele, dorințele, suferințele, rugămințile, umilințele au dat greș. Cel mai tare își mușcă din coadă de necaz Timpul. Supărat fleașcă și leoarcă de transpirație, împărțindu-se într-un fel în Brăila și cu totul altfel în afara ei. A căutat să înmulțească trenurile, avioanele, vapoarele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu șenile pe caldarâm sau a unui picamer la ralanti, emanații de balast ale Muzei, Hugo puse punct creației sale semnată Valentin Gustav. Ce încântare! Primit ca un V.I.P. pe covorul roșu în casa iubitei, părinții fetei rugându-l cu umilință să-și imprime palma pe vopseaua proaspătă a gardului sau talpa în brâul de ciment al pridvorului. Dar Gustav a preferat, ca Pitagora, să-și deseneze în țărână cu un băț inima săgetată de Any Palade. A scrijelit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune o umilință pe care oricine altcineva ar fi uitat-o de mult, își amintește Curistul. Pe banii și benzina mea fac ce vreau, nu se lasă șoferul, așa că n-aveți decît să vă gîndiți bine de-acum înainte ce perle mai scoateți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]