1,469 matches
-
nu asupra protejării propriei persoane; adoptarea unei atitudini dezinteresate; Înțelegerea cauzelor tipurilor clasice de comportamente dificile, precum și modalitatea cea mai potrivită de a reacționa; admiterea autenticității tuturor sentimentelor. VII. Stimulați demnitatea și respectul de sine. Când copiii sunt subestimați și umiliți, găsesc căi de a se răzbuna si de a ne sabota eforturile. VIII. Faceți apel la interesul personal. Oferiți motive ca schimbările inițiate sa fie dorite și de copii. De ce Încălcăm această poruncă ? Considerăm că problema constă În rezistența la
COMPORTAMENTE DIFICILE, ATITUDINI NEPOTRIVITE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena ANDONE, Emanuel ANDONE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2187]
-
bunăvoința ușor ironică, dar politicoasă a celuilalt. Una dintre temele recurente ale discuției o reprezintă „dubla parusie”. În opinia lui Iustin, Mesia, identificat în persoana lui Isus, se va arăta lumii de două ori. Prima dată, în chip de rob umilit public, stigmatizat, recunoscut doar de câțiva credincioși, răstignit laolaltă cu tâlharii. Această parusie dezolantă, umilitoare a avut loc deja; cea de‑a doua va fi însă complet diferită: același Cristos, odinioară umilit, se va arăta în slavă. El va coborî
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
două ori. Prima dată, în chip de rob umilit public, stigmatizat, recunoscut doar de câțiva credincioși, răstignit laolaltă cu tâlharii. Această parusie dezolantă, umilitoare a avut loc deja; cea de‑a doua va fi însă complet diferită: același Cristos, odinioară umilit, se va arăta în slavă. El va coborî pe norii cerului, înconjurat de cete de îngeri, va ridica pe cei morți din morminte și îi va judeca după dreptatea sa. Va instaura apoi Împărăția cerurilor pe pământ, reclădind templul din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru întreaga populație românească transilvăneană, a fost curmată în mod brusc de conflictul cu episcopul Ioan Bob, dușmanul cel mai înverșunat al capilor mișcării numite mai târziu Școala Ardeleană. La îndemnul acestuia, în vara anului 1794 Ș. se vede arestat, umilit, apoi închis la Aiud și judecat abia după câteva luni de detenție. Condamnat la moarte în primă instanță, este salvat doar de recursul bazat pe recunoașterea originii sale nobile. Între timp fusese înlăturat din funcție și deposedat de bunuri. Începe
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
tot izbândiia și lucrul său îl știia purta, măcar că era tânăr de zile; amintre(ea)‚ om mânios și lesne vărsa sânge”) a luat-o pe Stana, fiica mai mare, dar mai urâtă, a voievodului valah. Poate Stana s-a socotit umilită. Ea era doar o „rezolvare” de circumstanță, căci nunta ei n-a fost rezultatul unei alegeri (Ioan Zápolya, voievodul Transilvaniei, sub a cărui protecție se aflau, la Sibiu, Despina Milița și fiicele ei, l-a lăsat pe Radu de la Afumați
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi interesante niște pagini consacrate văduvelor Movileștilor...), care a asediat castelul în fruntea unei armate de mercenari, l-a făcut pe Przerembski să capituleze, a recucerit castelul și a primit jurămintele de credință ale vasalilor. Przerembski, învins de o femeie, umilit, ofensat, și-a canalizat atacurile spre totala discreditare a veneticei, o „plebere” expulzată de o „Moldovă întunecată”, o persoană aflată departe de canoanele nobilității, o văduvă a unui ins care combătuse asupra Poloniei în calitatea sa de supus al Imperiului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
față de evenimentele periculoase sau obstacole. P. Janet o consideră „o boală a conduitei sociale”. Timidul este o persoană ștearsă ca prezență, suspicioasă și temătoare. Umilința este forma de autodepreciere, de „aplecare la pământ” (lat. humilis = care este la pământ, Înjosit, umilit, slab, neînsemnată. Ea arată o stare de slăbire a Eului personal, autoacceptată sau impusă către de alții. Sentimentele morale egoiste, mai sus menționate, stau la baza situațiilor Închise ale vieții, care frământă, torturează fizic, sufletește și moral individul, făcând ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
S. și-a transpus pledoariile feministe în romane „educative”, burdușite de situații dilatate și teziste - Fata tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră, dar expresia ei nu poate depăși nici schematismul, nici artificiul. Recunoașterea paternității copiilor naturali, condamnarea incestului, elogiul muncii, istoria ca pildă sunt axele unor declamative poeme dramatice și ale pieselor de „teatru popular”: Mirza (1904), Dorul
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
întreaga comunitate de indivizi, creând prin această practică o „cultură a fricii” în scopul intimidării și terorizării. Această atmosferă de reprimare dezvoltă o stare de tensiune psihosocială. Familiile persoanelor torturate sunt și ele, la rândul lor, culpabilizate, agresate, hărțuite și umilite, marginalizate social. Persoanele care prezintă risc crescut pentru reprimarea prin tortură sunt următoarele: opozanții politici, activiștii pentru drepturile omului, liderii sindicali, de partid și ai studenților, minoritățile etnice, refugiații, jurnaliștii, persoanele arestate și supuse interogatoriilor. În rândul victimelor torturii se
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
bucurase‐ va limba mea de dreptatea Ta. Doamne buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că, de‐ai fi voit jertfă Ți‐ aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului și să zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei bine voi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței”. Crezul
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
și epos baladesc. Discontinuitatea relatării, ambiguitatea artificială a comportamentului unor personaje, vălmășagul de întâmplări tind să sugereze starea de provizorat, atmosfera confuză a anilor de după război. Confruntarea politică violentă din aceeași perioadă este o componentă esențială și în romanul Solemnitățile umiliților (1991), care încheie o trilogie istorică menită să reflecte destinul românilor din Bucovina de la intrarea ținutului, în 1775, sub austrieci până prin anii ’60 ai veacului trecut - primele două cărți fiind Solemnitățile supușilor (1980) și Solemnitățile fericiților (1983). Fluxul epic nu
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Unul din Vicovani, Vasile, ajunge tocmai în Tașkent, el fiind și protagonistul din ultimul roman al trilogiei, acum în chip de bolșevic angrenat în lupta cu „dușmanul de clasă” ascuns în munți și de primar comunist în Vicuseni. Și Solemnitățile umiliților e o carte puțin structurată, constituită prin aglutinare de episoade și situații eteroclite, unele artificios dramatice, altele incluzând dialoguri lungi, discuții filosofarde sau cu un caracter mai curând parazitar: intimist, romanțios, banal sentimental, pe alocuri melodramatic și senzațional. Notabil e
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
în colaborare), București, 1973; Voivodeasa, București, 1976; Inițiere și elogiu, București, 1978; Călător în zările de acasă, București, 1979; Solemnitățile supușilor, București, 1980; Exerciții de existență, București, 1982; Solemnitățile fericiților, București, 1983; Din tot sufletul pentru fericire, Iași, 1987; Solemnitățile umiliților, București, 1991; Șapte ani apocaliptici (Dezvăluirile contelui Incapucciato), București, 1992; Viața și priveliști din Infern, București, 1993; Apocalipsa de fiecare zi sau Lumea în care trăim, București, 1994; Iad contra Rai sau Frontul cosmic (Confesiunile contelui Incapucciato), București, 1994; Inocenții
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
în fața învățătoarei și nici într-un caz în fata colegilor! în fata tuturor, părintele este aliatul lui de nădejde. Orice discuție serioasa are loc acasă, “intre patru pereți”.„Alina cum poate să scrie așa de frumos?” Copilul se va simți umilit și trădat. și va gândi: „Poate, la urma urmei, eu n-o să fiu niciodată ca Alina. Poate ei ar vrea ca Alina să fie copilul lor, nu eu.” Adolescentul nu este o altă specie Adolescentul este doar un om mai
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
a problemei Basarabiei. Marea Britanie și Austria erau dispuse să impună Sankt Petersburgului retrocedarea Basarabiei Principatului Moldovei. Napoleon al III-lea s-a opus Însă, din interese geopolitice franceze. Intenția diplomaților englezi și austrieci de a vedea Rusia răpusă și grav umilită nu coincidea cu strategiile de perspectivă ale celui de-al Doilea Imperiu. Napoleon al III-lea nu accepta o diminuare semnificativă a influenței rusești la Dunăre În beneficiul Austriei și Angliei, care puteau, În felul acesta, să-și consolideze pozițiile
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
spunea era ficțiune... La un moment dat nu mai aveam speranță. Treptat, treptat, începi să te obișnuiești cu această stare de nesiguranță. Revolta era prezentă, iar în subconștient mă gândeam la ziua când lucrurile aveau să se schimbe. Mă simțeam umilită”. 8. Amintirile unei persoane tinere, de doar 29 ani, sunt la fel de traumatizante: „Îmi aduc aminte cum mă trezeam la ora 6, la 5 și chiar la 4 dimineața, copil fiind, cu cheia de gât, iar părinții mei se duceau la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
statul la coadă rămânea forma principală de aprovizionare. Relația dintre cei care aveau/dădeau - funcționari, șefi, oameni cu influență și putere de decizie - și cei ce așteptau era una sclavagisto-feudală, o relație de aservire, între baștan și supusul care trebuia umilit. Interesant este că, după 1989, resentimentele („Să stea și ei la coadă ca noi”) nu se îndreptau atât către șefii comunisto-securiști (formatori de opinie - aceștia erau iubiți masochist, erau „de-ai lor”), cât mai ales înspre exil și diaspora, către
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
democratice”, cei care timp de patru ani făcuseră temenele ocupanților nemți, încercând, în același timp, să apară drept „opoziționiști” și „rezistenți”. În episoadele de cadru rural se conturează figura lui Mitru Moț, țăran sărac, bântuit de toate nenorocirile, oropsit și umilit de neamul lui Cloambeș, persecutat de autorități, trimis pe front în locul altuia mai înstărit, dar neîncovoiat de loviturile sorții, încrezător în înfăptuirea dreptății. Cu minuție este descris exodul populației refugiate din calea trupelor fascisto-horthiste năpustite asupra satelor românești în primele
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
care sunt reunite diferite intervenții publicistice, interesează însemnările de călătorie (acelea din Italia, spre exemplu) și îndeosebi câteva reportaje din „Cuvântul liber”, un colaj aproape fotografic, unde R. surprinde, într-un stil nestrident contestatar, „pulsul” realității sordide a lumii de „umiliți și obidiți” ai periferiei, cu „carnavalele monstruozității” (Moșii, Ghetto) și figurile ei specifice (Ghiță Boambă, Orbul, Păsărarul etc.). De reținut este și notația de tip suprarealist și absurd din Magazinul. SCRIERI: Vârtej, București, 1964; Adevăr și fantezie, București, 1970; Taina
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
Goya feminin al literaturii române, este, altfel zis, în substanța cea mai prețioasă și mai originală a operei sale, dincolo de obiectivitatea ei chirurgicală, o evocatoare plină de amărăciune a precarității și inautenticității ființei umane. Idealismul său etic primordial, contrariat și umilit de experiențele unei biografii de care nu a izbutit să se elibereze decât prin creație, s-a convertit estetic în formula unui realism pe cât de încărcat de o disimulată sensibilitate, tot pe atât de necruțător. De unde și ecoul de profunzime
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
vederea și lucrează un timp ca ajutor de fotograf la Sulina și Medgidia, dar orbirea va veni în cele din urmă definitiv. Autor de cărți pentru copii și tineret, N. abordează o tematică îngustă, caracteristică literaturii teziste postbelice: viața celor „umiliți și obidiți”, tratată într-o manieră schematică, apăsat ideologizată. Va trece totuși lent de la vehemența proletcultistă din Focosul (1958) spre o proză de observație mai obiectivă, în care comentariul auctorial, cu intenții explicativ-orientative, se află în plan secund, ca în
NICOLAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
un element amplificator al dezastrului din jur și al dificultăților întâmpinate în rezolvarea problemelor. Analiza unui sindrom de stres post-traumatic permite identificarea mai ușoară a unor deficite ale afirmării de sine: teama de a fi agresat, de a se simți umilit sau de a fi tu însuți agresiv, etc. Tulburările de dispoziție (în mod special tulburările depresive majore recurente) sunt în primul rând tulburări asociate. O absență a afirmării de sine veche și generalizată epuizează pacientul, îl devalorizează și poate evolua
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Părinții Soniei sunt algerieni. Când era mică, Sonia era înconjurată de patru surori, un frate, de nepoatele și nepoții săi care locuiau în casă. Ea era adesea bolnavă. Sonia se descrie pe sine ca find „cocoloșită” de către mama sa, dar umilită și tratată ca fiind incapabilă de către tatăl său și de către una dintre surorile sale. Ea și-a întrerupt școala când era în ciclul trei de învățământ, an în care fratele său a fost asasinat. La vârsta de 18 ani ea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
realist-cinematografic, către o tragedie anodină. Doi tineri sunt aduși de poliție să filmeze reconstituirea unui incident pe care îl provocaseră, la beție, într-un mic local. Scopul acțiunii - un film educativ. „Interpretarea” împrejurărilor tulbură însă profund echilibrul celor doi care, umiliți, devin victimele unui bizar experiment psihologic. Evaluarea lui sub aspect moral rămâne subiacentă textului propriu-zis. Reconstituirea este, cu toate acestea, una dintre paginile cele mai dure despre mentalitățile autoritare din sistemul comunist. Prozator realist, cu aptitudini evidente de reporter, P.
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
mai bătrână și mai puțin numeroasă. Multiculturaliștii radicali cred că abolirea nihilistă a tot ce au dat „bărbații albi morți” e singura cale spre viitor, iar valorile nu se mai găsesc decât în universurile echivalente ale postistoriei, în culturile celor „umiliți și obidiți”, cărora progresiștii le dau o „voce” (de regulă, exact vocea progresiștilor). Amitai Etzioni, deși îngrijorat de crizele (post)modernității, continuă să spere că tot ce e mai bun din tradiția Occidentului va continua să înflorească schimbându-se, dacă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]