868 matches
-
lecturii și a rostului cărților. Subtitlul cărții este grăitor în această privință: Ceremonia lecturii de la Sfîntul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri și autofricțiuni exegetice. Cuvîntul care stîrnește din capul locului nedumerirea este cel de "autofricțiuni", dar, citind cartea și intuind umoarea temperamentală a autorului, nelămurirea se risipește: prin ironia întoarsă asupra lui însuși, Valeriu Gherghel dovedește o mucalițenie sfătoasă de scriitor lipsit de fibra orgoliului: nu ezită să ia distanță față de sine și să-și critice propriile gînduri atunci cînd simte
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
The undiscovered country from whose bounds/ No traveler returns și cîmpia fericirii la care tînjește poezia aceea bună, care se poate cînta fie la muzicuță, fie la fanfară, se văd deopotrivă în metafora neagră, împinsă dincolo de pragul senzorial la care umorile se amestecă: "oceane și nebuloase din nopțile mele de febră/ și de insomnie/ oceane și nebuloase, îndepărtate splendori, din/ nopțile mele de poezie,/ când aplecat asupra cuvintelor ca peste tăioase săbii/ le-am strâns, plin de nostalgie și de revoltă
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
metafizic, cu alte cuvinte ironia merită atenție în ochii danezului numai în măsura în care, departe de a fi o atitudine morală privitoare la semeni, ea este de la bun început o atitudine metafizică față de întreaga lume. Așadar, nu ironia aceea banală care trădează umoarea sarcastică a unui spirit malițios și frustrat, ci starea de spirit a unei ființe superioare pentru care singurul mod de a înfrunta realitatea este tocmai ironia. Înfățișate succint într-o enumerare seacă, principalele însușiri ale ironiei sînt: detașarea, batjocura, prefăcătoria
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
au naturaliter imbolduri relativiste. Să recunoaștem, detaliul e uimitor, căci îți dai seama că nici măcar într-o temă de curată analiză lucidă, cum s-ar presupune că e problema adevărului, nici măcar aici argumentele nu pot scăpa de acea dîră de umoare irațională care impregnează altercațiile filosofice. Ce e adevărul și cum alegem să-l concepem nu prea depinde de raționamente și dovezi, ci de apetențe de ordin instinctual. E totuna cu a spune că sub luciul oricărei discuții speculative se ascunde
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
etalare a unui talent de tip draconic: un spirit viu pînă la surescitare, al cărui timbru molipsește lucrurile pe care le atinge, impregnîndu-le cu o dispoziție de tip beligerant. Acesta e Pandrea: un artist acordînd lumea după diapazonul belicos al umorilor proprii. Mai mult, grație bilei insurgente de care suferă, Pandrea modifică temele asupra cărora se oprește. Fenomenul nu îngăduie excepții în opera sa: nu e subiect de istorie, autor contemporan sau controversă politică care să nu îndure, sub atenția ochiului
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
manieră cu totul specială de a vedea lucrurile, când în cele mai mici detalii, când, dimpotrivă, de a nu le vedea deloc. Da, pot spune că n-am cunoscut niciodată un om atât de interesant... G.L. Era preponderent ironic? Avea umori egale? Sau, mai degrabă... S.B. Umori egale? Mă faceți să râd! Dimpotrivă. V-am povestit deja cum cădea dintr-odată într-o dispoziție sumbră și cum de-abia faptul de a scrie o pagină îl elibera. Ieșeam uneori, mai cu
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
vedea lucrurile, când în cele mai mici detalii, când, dimpotrivă, de a nu le vedea deloc. Da, pot spune că n-am cunoscut niciodată un om atât de interesant... G.L. Era preponderent ironic? Avea umori egale? Sau, mai degrabă... S.B. Umori egale? Mă faceți să râd! Dimpotrivă. V-am povestit deja cum cădea dintr-odată într-o dispoziție sumbră și cum de-abia faptul de a scrie o pagină îl elibera. Ieșeam uneori, mai cu seamă în Jardin de Luxembourg, și
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
a râde și de a-i face și pe alții să râdă... S.B. Există nu puțini oameni care spun că în scrisul lui Cioran este ceva tonic, că simțul umorului stă acolo la pândă la tot pasul. Adevărul e că umorile lui erau extrem de schimbătoare. Putea fi într-o dispoziție masacrantă, iar cinci minute mai târziu să-l faci să râdă. G.L. Vă amintiți cumva când a luat hotărârea de a începe să scrie în altă limbă, de a aparține altei
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
de reuniuni editoriale. Peter Sragher, al doilea semnatar al antologiei o căruță încărcată cu nimic, face parte din acea categorie de poeți care introduc în peisajul și în lucrurile pe care le văd propria melancolie. Teoria clasică a celor patru umori încă mai funcționează. Mecanismul lui Sragher de a crea poezie este, de fiecare dată, același: privește cerul, stelele, cimitirele, pietrele funerare și se identifică, spiritual, cu ele. Caută profunzimea rătăcirilor filosofice, iar rezultatul poetic este, de cele mai multe ori, oarecare: "cum
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
mai "trebuit să plece de la Cotroceni tot din cauza unui astfel de derapaj-cel cu UDMR". "Domnul Lăzăroiu suferă în ultimul timp de o “bulversare a valorilor”, de o încâlceală a minții. Încurcă mizele și țintele, greșește personajele, lăsându-se cuprins de umori. Lovit de febra comentăriței, consilierul pune la punct ziariști, dă lecții, insultă, îi ceartă pentru opiniile lor. O face, iarăși, fără discernamânt". Și mai e ceva, registrul în care își pune în pagină aserțiunile este din zona, scuzați, « puțoismelor », mai
Andreea Pora: Sebastian Lăzăroiu, autor de puțoisme by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36177_a_37502]
-
sec din obligație profesională, pentru ca apoi, intrînd în filosofia frumosului, să-și piardă scorțoșenia și să-și ia avînt literar, culminînd cu considerațiile de morală, unde paginile sunt de-a dreptul de belles lettres. În plus, înrobit fiind de o umoare irascibilă, Schopenaheur nu-și poate înfrîna răbufnirile polemice, care cad pe neașteptate în mijlocul unor pagini a căror cumințenie analitică nu prevestește defel altercația. Așa se face că, din senin, împătrita antinomie a lui Kant e etichetată drept „prefăcătorie“ (p. 61
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
fel de hipertrofie, prin natura sa, care distruge fatal armonia unei fețe" (e caracterizarea pe care Oscar Wilde o făcea inteligenței). Prin urmare un refuz al narcisismului ce ar putea fi dus pînă la declarația unei inapetențe pentru confesiune. Oricum, umorile primare sunt puse în această producție sub șapte lacăte stilistice. Imaginea realului, ca o componentă ori chiar motivație ultimă a creației, e abhorată. În pofida tuturor neconvenționalismelor care, de facto, prezidează configurarea ficțiunii, arta n-ar putea fi considerată decît drept
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
naștere acest simptom este una pe care o împărtășim azi cu toții: că a înțelege un lucru înseamnă a-l stăpîni. Din păcate, ea e valabilă oriunde în universul acesta, dar nu în domeniul psihologiei sociale. Aici, în ograda imprevizibilă a umorilor colective, cunoașterea mecanismului din cauza căruia se declanșează un fenomen nu-ți dă defel posibilitatea de a-l stăpîni. În ciuda a ceea ce credem cu toții, și anume că o boală diagnosticată e pe jumătate vindecată, în cazul Islamului diagnosticul devine el însuși
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
că pămîntul începe, atunci, cu tine. Fiecare mimică își are o lume. Fiecare este o lume. Nimic nu se pierde, actoricește, pe drumul spectacolului. Cei doi bărbați, actorii Florin Lăzărescu-Manolo și Cătălin Babliuc-Jesus, au adus exact picăturile de schimbare de umori, un soi de visceralitate, de trepidație, un umor, și el, fin. Mi s-a părut că sîntem parte a discuțiilor, împreună în aceeași cameră, cu ticuri și obsesii, îmi venea să răspund la cîte o întrebare, să particip la exasperările
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
casă bună cu aerul jovial al teatrelor de comedie. Neîndoielnic că orice temă din lume poate fi tratată în chip parodic, umorul putînd contamina chiar și cele mai serioase probleme. Singura condiție este existența unui temperament îndeajuns de hazliu ca umorile lui să molipsească tema atinsă. De pildă, ca o muchie aspră să capete pelicula încleiată a unei urdori lipicioase e suficient ca o lipitoare să-și lipească ventuza de respectiva suprafață. Tot așa cu filosofia: e îndeajuns ca o ventuză
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
de muzicalitatea cu totul specială a limbii, culturii și civilizației nipone. Că Eric Lacascade a pus în scenă - și a jucat la Curtea Papilor - Les barbares de Gorki, un spectacol pe nedrept atacat de ziariști superficiali, fără argumente, plin de umori, un spectacol extrem de serios, de profund, atent construit, pe studiul fiecărui personaj, pe relații, pe emoție, pe un tip de nebunie care izbucnește în partea a doua spectaculos, o montare care a ținut seama de subtile date ale realității rusești
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
iubesc pe cei din specia căreia îi aparțin și eu, adică pe oameni."). E o carte despre bucurii naive și drame reale, însă totul are un aer de spectacol trist în care joacă și asistă un clovn bețiv și cu umori negre. Schnier seamănă cu nebunii shakespearieni, cu Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu sau cu orice alți proscriși și filosofi la beție pe care îi puteți găsi prin literatură. Schnier e un personaj mare prin aceasta, el aparține familiei celor
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
cărora își va schimba identitatea după culoarea afectivă a ochilor care îl privesc. Marja aceasta de eroare atinge îngustimea unei linii în cazul lui Mihai Șora. Domnia sa este intelectualul beneficiind de cel mai constant portret în ochii semenilor, mai toate umorile pe care le declanșează înclinînd de partea simpatiei. Cu alte cuvinte, Șora este omul care, culegînd cea mai mică doză de ură, atrage cea mai mare afecțiune. E filozoful împotriva căruia criticile, chiar dacă există, nu ating paroxismul patimii. E contemporanul
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
corespondență - cîteva pagini de arhivă fotografică, în cuprinsul căreia cititorul cade pe trei poze din ultimii ani de viață ai autorului. Efigia omului care ne privește din chenarul lor ne dă amănunte despre spiritul aflat în spatele fizionomiei, spirit a cărui umoare o vom regăsi de altminteri în textele de exegeză literară. Nu e nici o exagerare în a afirma că amprenta pe care un spirit o lasă pe un chip se regăsește cu fidelitate în pînzele sufletești ale scrisului său, între forma
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
astfel impune un canon. Dar canon fără filosofie nu se poate, carența spiritului în critica românească fiind cronică. Dacă la asta adăugăm stofa lirică, atunci e evident că Pillat nu e nici critic și nici eseist, ci un intelectual cu umoare de rapsod a cărui vastă cultură i-a dat posibilitatea să se exprime într-un domeniu pentru care nu era făcut: critica literară. Ce posedă negreșit Dinu Pillat e plăcerea de a se bucura de literatură, alături de un timbru sentimental
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
se arată a fi depozitarele unei vieți secrete. Cu cât claritatea formală e mai articulată, cu atât umbra sa e mai tulburătoare. Abăluță surprinde angoasa lucrurilor înseși. În loc de a-și proiecta angoasa pe cele din jur, se lasă invadat de umoarea difuză a acestora". Există comentatori care văd în Constantin Abăluță un poet de factură suprarealistă. La originea acestei interpretări stă adâncimea "absconsă" din spatele imaginilor nude, despre care vorbea Gheorghe Grigurcu. Mult mai evidentă este însă dimensiunea existențială a versurilor sale
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
si ucigător de delicat, defel „eminescian”, totuși, în cea de-a doua. Îndrăznesc să spun că puțini scriitori români au atins nivelul de analiză diafana a femeii pe care il atinge poetul nemțean. Evenimentul care îi modifică, odată pentru totdeauna, umoarea și îl transformă, dintr-un suav lucid, într-o conștiința a generației - ce nu se sfiește să facă gesturi publice de protest față de realitatea ultimilor ani de ceaușism - este tristă odisee a volumului sau de debut. Prins între jandarmii ideologici
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
în pradă terorii doar atinse ale celui care susține pretenția unui zâmbet, cel pe care tu, neputând, nu știi să-l dai. Ochi de cameleon, chip asexuat, care sugi oxigenul unui ros ticălos uituc pe un ram bătut de către o umoare morocănoasă și inconstantă, inima ta, mintea, chiar dacă molipsite, nu s-au schimbat în limbul unui Bărăgan-Rjazan’ unde Nebunis îți pune la gât un khanjar. Fascicule de energie nedistinsă, torente livide, nebuloasa evenimentelor, rute sufocate de oidium, redshift și stele pitice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
socotindu-te, în calitate de kitscholog și nu numai, un succesor în linie dreaptă al unor autori precum Urmuz, Caragiale, Eugen Ionescu (nădăjduiesc să n-ai nimic împotriva perspectivei mele!), te invit la un dialog asupra comicului. Pentru început: cum îți explici umoarea negativă (tristețe, angoasă, simțământ al fatalității, criză morală) ce nu o dată se manifestă în ființa creatorilor percepuți drept comici? Funambuli ai verbului, aceștia par a suferi de un rău ce le-ar contrazice, bizar, vocația. Cum așa? - Dragul meu interlocutor
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e... slută, ci pentru că-și trădează rolul, - ce este unul de bufon; că și-l trădează lamentabil. Și Rigoletto și-l trădează, iar hohotind, e tot mai rigolo. De unde oare, te întrebi, "umoarea șmult preaț negativă" la comici, la aceia atitrați? La, așadar, aceia ce au făcut eroarea de a se da drept comici din vârsta cea mai crudă (și cărora onor. publicul nu le permite să fie și altceva decât băieți simpatici
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]