8,223 matches
-
trebuie să meargă pe același canal pe care funcționează și celălalt. Reflexe optzeciste la cineva care trăia în anul 2005. Eliade vorbea despre fosilele vii, relicvele sociale existente în lumea rurală care s-au conservat peste timp. Cam așa ceva cu unchi-miu’. Mereu a avut un comportament bizar ca telespectator și în calitate de consumator al oricărui mesaj scris sau tipărit. Biblioteca lui unchi-miu’ era, orice s-ar spune, extrem de bine garnisită, aprovizionată sau cum vreți s-o luați. Găseai acolo de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vorbea despre fosilele vii, relicvele sociale existente în lumea rurală care s-au conservat peste timp. Cam așa ceva cu unchi-miu’. Mereu a avut un comportament bizar ca telespectator și în calitate de consumator al oricărui mesaj scris sau tipărit. Biblioteca lui unchi-miu’ era, orice s-ar spune, extrem de bine garnisită, aprovizionată sau cum vreți s-o luați. Găseai acolo de la Almanahuri ale umorului sau Perpetuum comic, cum parcă se numea și nu înțelegeam ce vasăzică asta, până la Cel mai iubit dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
permitea astfel de ieșiri neprincipiale în decor. Un asterisc absolut neutru. Mergeam vara la Târgu-Mureș unde stătea el. Mergeam cu ai mei, ei ca să vadă orașul și să se plimbe, iar io în mare parte ca să citesc din biblioteca lui unchi-miu Winnetou. Unchi-miu nu se poate spune că era un individ foarte sociabil. Nu avea copii și nici prieteni. Justificarea lui era că, trăind atâta printre străini, nu-i fusese ușor, iar asta-l transformase într-un individ mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ieșiri neprincipiale în decor. Un asterisc absolut neutru. Mergeam vara la Târgu-Mureș unde stătea el. Mergeam cu ai mei, ei ca să vadă orașul și să se plimbe, iar io în mare parte ca să citesc din biblioteca lui unchi-miu Winnetou. Unchi-miu nu se poate spune că era un individ foarte sociabil. Nu avea copii și nici prieteni. Justificarea lui era că, trăind atâta printre străini, nu-i fusese ușor, iar asta-l transformase într-un individ mai „ciuhurete“, cum zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să nu-i afecteze funcționarea. Televizorul însuși înfășat într-un giulgiu textil pentru a nu-l atinge soarele și a nu se strica. Penuria din anii aceia își găsea expresia în acest comportament aberant pe care îl aveam cu toții. La unchiul meu era mai expresiv, pentru că el lua mereu sensul propriu al cuvintelor, se lua prea în serios. Era vorba să facă economie, apăi făcea cu vârf și îndesat și cam asta îi era toată activitatea. Nu mai rămânea loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
spălat pe care nu a folosit-o niciodată, dar îi dădea o senzație de confort să știe că mașina e acolo la locul ei. Aveam cu toții psihologii de sinistrați. Și asta se vedea și în consumul TV. La mine, la unchi-miu’ și la Rain man. Ochelarii De dimineață, am, n-am treabă, trec pe la bufet să-mi iau o cafea, un ceai, o măslină. Sau nu, nu o măslină. Nu e cazul să exagerăm gratuit. Nici nu merge dimineața. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
așa ceva! Fac așa astăzi, tot la fel mâine, așijderea poimâine, încât asta ajunge să le devină un statornic obicei, ca un fel de parte integrantă a firii lor. Iar, peste ceva vreme, auzi întâmplător cum, uite, cutare amic sau cutare unchi al tău, din cauza stresului îndelung și a muncii istovitoare depuse, epuizat de energie, ca din senin a făcut atac de cord și a murit, sărmanul. S-a sfârșit din viață răpus, căci l-au măcinat neîncetat efectele nefavorabile ale stresului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
alături de cei doi băieți mai mari, Gică și Vasile, cu care a ridicat o mulțime de case în Vama și în satele vecine. Uneori, cei care comandau uși, ferestre, tocuri, podele, vergele erau amânați în multe rânduri, mai ales de unchiul Gică, un om care de mic era cam neparolist. Degeaba făceau clienții gălăgie că-i apucă iarna, chiar cerând banii de avans înapoi, motivele întârzierilor erau întotdeauna tabuuri. De fapt, nici în zilele noastre nu se poate spune că meseriașii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lucrând în Poliție, ajungând până la gradul îfuncția) de comisar. Aici și-a cunoscut iubirea vieții lui, nemțoaica Hylde, de care cel de-al doilea război mondial și apoi represiunile comuniștilor l-au despărțit, Hylde emigrând în Austria, la Viena, după ce unchiul a fost arestat și condamnat politic. La moartea unchiului Filaret, în anul 1961, după ce fusese eliberat din temnițele comuniste, tata zăcea în închisoare, căci era rândul lui, și nu a aflat până în anul 1964, atunci când a fost amnistiat. Noi am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Aici și-a cunoscut iubirea vieții lui, nemțoaica Hylde, de care cel de-al doilea război mondial și apoi represiunile comuniștilor l-au despărțit, Hylde emigrând în Austria, la Viena, după ce unchiul a fost arestat și condamnat politic. La moartea unchiului Filaret, în anul 1961, după ce fusese eliberat din temnițele comuniste, tata zăcea în închisoare, căci era rândul lui, și nu a aflat până în anul 1964, atunci când a fost amnistiat. Noi am ținut legătura cu Hylde Riker prin scrisori care ajungeau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am fost convins că toată corespondența noastră fusese interceptată și verificată, eu lovindu-mă ca de un zid în demersurile de a primi viză de Austria. După revoluție, Hylde s-a îmbolnăvit și nu mi-a mai răspuns la scrisori. Unchiul Mișu, care era atașat militar la Ambasada Română din Viena, și verii mei Ticu și Gabi Sasu, care au fost la Viena, să cumpere un autoturism Volkswagen Pasat, au căutat-o fără succes, căci nu mai locuia la adresa știută și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
averea statului austriac, această persoană rugându-mă să nu-i mai scriu, că nu mai poate să-mi răspundă. A fost a doua moștenire ratată, care putea să mă facă om bogat în România. Întors acasă la Vama din pușcărie, unchiul Filaret, după o căsătorie eșuată cu Viorica din Frasin, sa autoexilat la deal în Bârlog și a stat în bordeiul bunicii vreo doi ani, ocupându-se cu creșterea vitelor, până a murit în urma unui conflict verbal cu pădurarul Gemănar, căzând
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sora mai mare, Ana, care i-a îngrijit pe rând, au fost afectați de criză, război, foamete, însă instinctul de conservare și talentul lor înnăscut i-au făcut să supraviețuiască, să se instruiască, devenind vârfuri în orice fel de activitate. Unchiul Gică, pe lângă faptul că a învățat și a preluat meseria bunicului Ioan, a urmat și o școală profesională de electricieni, meserie rară în anii ’50, fiind repede angajat ca electrician șef la atelierul mecano-electric al Fabricii de cherestea Vama, unde
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le ia din animalele aflate-n bătătura concetățenilor, pentru jertfa umilitoarelor cote. Prin poveștile sale captivante, pline de originalitate și haz, unchiul Vasile mi-a îmbogățit și înveselit tema narativă a unei perioade frământate, care a pus la grele încercări universul istoric și spiritual al acestei așezări de munte. Prietenia lui Sile cu Rică, vărul meu drept mai mare ca mine cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
noul regim adus de comuniști pe tancurile sovietice. Dacă stai să te gândești bine la transformările din satul românesc actual, îți pui, din păcate, magica întrebare, desprinsă parcă din baladele lui François Villon: „ - Dar unde ne sunt horele de altădată”? Unchiul Vasile s-a implicat încă din tinerețe în viața culturală a satului. Desemnat să urmeze un curs intensiv de proiecție cinematografică la Suceava, în anul 1947, Sile se reîntoarce cu un aparat de filmat cu bandă îngustă de 15 mm
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
peste tot și a intrat pe fir securistul postului de miliție, care a anchetat cazul și a închis cuibul deocheat al colectivității feminine din sat. Despre mama, sora mai mare cu patru ani, care era o fată deșteaptă și frumoasă, unchiul îmi povesti cum a fost pețită de un pretendent în timpul unei serbări în sala lui Grigore Pircu. Nuța Sasu a recitat poezia Mama de George Coșbuc, făcând să plângă asistența care a răsplătit-o cu lungi aplauze. La sfârșitul spectacolului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
peste mână, căci trebuia schimbat trenul în gara Ițcani din Suceava, bașca aglomerația obișnuită, Sile stând cu valizoiul greu ca plumbul pe scara vagonului tot drumul, pricopsindu-se cu o răceală severă, soră cu pneumonia. Acum, necazul cel mare al unchiului Vasile, pe lângă afecțiunea sa cardiacă și circulația periferică deficitară ce-i amorțește picioarele, este că nu știe când voi termina de scris amintirile, să apuce a le citi. Eu iam promis că mă voi grăbi ca până la aniversarea sa de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pentru a-și pregăti examenele de sfârșit de an. Rămas singur cu mine într-o dimineață, avea și sarcina de supraveghere, ca să nu sar din pătuț cât timp era plecată la piață bona. Cufundat în cursuri și tratate de chimie, unchiul nu a observat că în urma implicării mele într-o „mare treabă”, eram uns din cap până-n picioare, dacă nu cumva aveam și gura plină. Când, totuși, situația tactică a fost deconspirată de câteva scâncete discrete, atitudinea sa a fost rece
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
viață, ipoteză care nu mi s-a verificat în practică, o mai liniști pe Gertrude, care pregăti ligheanul cu apă pentru o scăldătoare salvatoare și neplanificată. Când aveam 10 ani, m-a luat bunica s-o însoțesc la București, la unchiul Mișu în vacanța de vară, să-mi mai treacă supărarea în urma arestării tatei. Acolo, am fost plimbat de unchiul cu motocicleta peste tot, chiar și la ștrandul „Lacul Tei”, unde eram privit ca un extraterestru și compătimit de toată lumea, din cauza
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
apă pentru o scăldătoare salvatoare și neplanificată. Când aveam 10 ani, m-a luat bunica s-o însoțesc la București, la unchiul Mișu în vacanța de vară, să-mi mai treacă supărarea în urma arestării tatei. Acolo, am fost plimbat de unchiul cu motocicleta peste tot, chiar și la ștrandul „Lacul Tei”, unde eram privit ca un extraterestru și compătimit de toată lumea, din cauza condamnării tatei la o pedeapsă atât de lungă și de aspră. În schimb, eu - aici am vrut să ajung
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe ce-am pus mâna: ceasul de perete, al cărui pendul s-a înțepenit, robinetul de la chiuveta din bucătărie, care nu mai închidea apa, pedala accelerației motocicletei din curte și încuietoarea porții de la intrare, care brusc se blocaseră, astfel că unchiul a fost chemat mai repede din serviciul de apărare al patriei să mă oprească din ofensivă. Recompensa a fost pe măsură, consemn în cazarmă, fără întâlnirile cu băieții de cartier cărora le dădeam lecții, și noaptea, la fotbal pe asfaltul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
kaki, căci țesătura materialului era de o calitate impecabilă, ce nu se găsea nicăieri în comerțul popular, astfel că arătam îmbrăcat ca un copil de trupă. O singură persoană din casa proprietarului Aprihăneanu mi-a ținut parte, și anume soția unchiului, tanti Aurelia, o profesoară de matematici extrem de severă și exigentă, predând la licee prestigioase ca „Alexandru Sahia” și „Spiru Haret”, dar cu un suflet nobil pe care, în mare parte, l-a investit în singurul ei copil, vărul Eugen, un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Sasu, scriitor și publicist recunoscut în mediile literare din țară și străinătate, și poate o fărâmă nepotului ce semnează aceste notații. * O poznă a firii, amuzantă și controversată, care nu mi-a înșelat deloc memoria, a fost verișorul Ramiro, progenitura unchiului Milian Doboș, notarul orașului Vama. Fiind conceput de doi veri primari care s-au iubit și apoi s-au căsătorit în ciuda opoziției din familie, Ramiro s-a născut prematur, diform și cocoșat. Mătușa Viorica, învățătoare la școala din Vama, i-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o educație aleasă unicului copil, dar, după majorat, l-a scăpat din mână. Toți cei trei membri ai familiei au avut de suferit, de parcă i-ar fi apăsat blestemul căsătoriei nefirești : tanti Viorica a orbit total la patruzeci de ani, unchiul Milian a fost arestat și condamnat politic, iar după grațiere a fost degradat din drepturile civile, angajându-se, cu greu, ca simplu muncitor la Fabrica de cherestea, iar Ramiro cum am spus, ghebos, irascibil și inadaptabil social, a murit după
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și Ruxandra) și Rahila îcăsătorită Lucan), și Nicolae care are opt copii : Constanța, Constantin îare un fiu Nicușor), Aristia, Gheorghe, Ileana, Iridenta, Georgeta și Dragoș îare trei copii: Ovidiu, Raluca și Ștefan). Despre familia mamei, Sasu, am strâns informații de la unchiul Vasile și de la nașa mea de cununie, Lucreția Lucuțar, amfitrioana „Cenaclului 82 Nectarie”, care vin de la sfârșitul secolului XIX, când ei pomenesc de bunicul lor, SASU NICOLAI. Din căsătoria lui cu Ecaterina au rezultat cinci copii: CONSTANTIN, poetul țăran, are
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]