1,026 matches
-
au respins revanșa chipurilor iar cartea de poeme nici măcar nu s-au obosit s-o citească. Dar dacă au citit-o? dacă ei au dreptate? E ca și cînd mi-ar fi scăpat un pește din mînă cu tot cu mînă - și undița e la ei. Literatura sperie În gura metroului la universitate pe cînd se scutura liliacul l-am văzut pe rogozanu înaintînd cu pieptul bombat ca un curcan care vrea mai mult de la viață (astăzi cînd îi citeam poezii lui cosmin
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
multul suflet transfigurat. n Făptura migratoare a ideii întruparea ideii înseamnă întreruperea gândului și fixarea în oglinda fermecată a paginii imaculate din sufletul Cititorului. Și câtă ardoare și câtă nerăbdare în a surprinde ceea ce nu se lasă cuprins decât folosind undița miraculoasă ca să prinzi litera neperisabilă a cuvântului promis. Și când ți-e lumea mai dragă trăind cu impresia că firul întins aruncat în abis se cutremură și vibrează pe luciul textului interzis minorilor abia atunci ai putea fi fericit că
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
misticismu'", dar cînd au văzut că ăia nu mai manglesc, a zis "O fi ceva". Da' cît ne costă?", a sărit cu gura nea Nelu Manivelu, care-a fost sudor la I.M.G.B. și-acum vinde rîme, plumbi și ace de undiță-n piață. "500 de mii, pe lună, pentru lumînări și-acatiste, ce, vi se pare mult?" Nu, da' să-l plătesc eu!", a sărit madam Minodora, care-a fost șefă pe la partid și-acum organizează excursii la mănăstiri. "O.K.
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
un bun prieten al meu și al arhitectului Vasile Coardă. Îmi aduc aminte că Vasile Coardă, era un pescar împătimit și odată mergând la pescuit în iazul din spatele clădirii laboratorului ce se ridica, Vasile Coardă în tentativa de a arunca undița în baltă a aruncat firul mai întâi în spate pentru ași face elan. A simțit că ceva îi trage firul în jos deși nu era în baltă, ce credeți că era? Un pui de găină venit din satul învecinat, Sfântu
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
elan. A simțit că ceva îi trage firul în jos deși nu era în baltă, ce credeți că era? Un pui de găină venit din satul învecinat, Sfântu Ilie, ce a ciugulit bobul de porumb ce se găsea în cârligul undiței, acesta fiind ”peștele” pe care arhitectul l-a prins în acea zi. Tot timpul încercam să întrețin relații prietenești, umane cu cei cu care veneam în contact, fie ei muncitori, tractoriști, laboranți, cercetători, apreciind că într-o asemenea atmosferă mai
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
ce perspective! Disciplina mănăstiririlor este foarte blândă, cu excepția slujbelor, care sunt obligatorii pentru toți, fără excepție, și a muncii impuse fraților laici. Călugării se vizitează, se plimbă pe jos sau cu vaporul, în păduri, în vii, în livezi; pescuiesc cu undița sau își fac siesta. Regula cea mai aspră este cea care impune mâncarea de sec în tot timpul anului, cu o rigoare îndoită în timpul Postului Mare. Și acest fapt explică vecinătatea lacurilor, care aprovizionează cu atâta belșug de pește și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?" 26. Petru I-a răspuns: "De la străini." Și Isus i-a zis: "Așadar, fiii sunt scutiți. 27. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undița, și trage afară peștele care va veni întîi; deschide-i gura, și vei găsi în ea o rublă pe care ia-o și dă-le-o lor, pentru Mine și pentru tine." $18 1. În clipa aceea, ucenicii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
zonă a pedepsei Lumea de astăzi seamănă tot mai mult cu o corabie antică orfană de steaua polară. Societatea de consum - o spirală care riscă să se prăbușească. În privința tehnicii, constatăm că, după ce am aruncat momeala, ne-am trezit în undiță. Peste câteva decenii, vom privi lumea din navele cosmice ca din căruță. Omul contemporan insultă tehnica, nu pe cel care o folosește anapoda. Criza este ceva perpetuu. Important e să nu fie lăsată la volan. După ce omul a renunțat la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
își răstoarnă viața lui în a celorlalți. Avangardiștii cuceresc lumea bruscând - o. Inefabilul încorporat în iubire și în artă le face pe amândouă incomensurabile. Ajuns în artă, nudul poate deveni sanctuar. Și în artă poți să rămâi cu râma în undiță. Marii scriitori rescriu filosofia cu fiecare personaj căruia îi dau viață. Numai cultura știe pe unde să scoată întunericul din noi . O creație devine capodoperă după ridiculizarea insultelor la adresa ei. Marii creatori debutează sub semnul dinamitei. Arta se maturizează când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de s-ar năpusti Iordanul în gîtlejul lui, el ar rămîne liniștit. 24. Crezi că-l poți prinde lovindu-l în față? Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul lațurilor? $41 1. Poți tu să prinzi Leviatanul cu undița? Sau să-i legi limba cu o funie? 2. Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cîrlig falca? 3. Îți va face el multe rugăminți? Îți va vorbi el cu un glas dulce? 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
atlanți, goi și flămânzi. Marea le înghițise turmele. Insula lor era goală, stâncoasă, fără vietăți, fără copaci, fără ierburi. Numai un izvor avea. Câteva tufe sărace mai creșteau printre pietre și oamenii mâncară frunzele. Apoi din crengile tufelor își făcură undițe, înnodînd la capăt fire împletite din părul femeilor. Aprinseră câteva focuri cu tufele rămase și fripseră pește. După aceea, îl mâncară crud. Într-o dimineață când nu mai aveau foc, nici frunze zăriră la miazănoapte mișcîndu-se ceva pe apă. Stătură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plută ședea un om și curăța solzii unui pește, care se zbătea încă în mâinile lui. Oprindu-și cu greu pluta într-o scobitură stâncoasă, omul ieși pe țărm. Avea o singură vâslă, care era și lopată și cârmă și undiță. Omul era scund, istovit și gol; pielea lui era stacojie sau aproape vânătă. Își aruncă vâsla pe stânci și se uită la păstori. Păstorii se uitară la el. Multă vreme tăcură și păstorii și plutașul... Apoi îl întrebară cine e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-și scape stăpânul. Valurile îl băteau, era istovit și flămând. Apă nu băuse. Dar se ținu de plută și nu muri. Și într-o zi marea se liniști și cerul se lumină. Descoperi între bârne o vâslă. Făcu din ea undiță, și după ce izbuti să prindă întîiul pește cu mâna și îl prefăcu în momeală, trăi din pescuit. În sfârșit, pluta lui îl aduse aici. - Și acuma ce vrei să faci? îl întrebă unul din păstori. Omul ridică din umeri. Apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stelele, care, una câte una, dispăreau odată cu ivirea zorilor. Eu locuiam la circa o sută de metri de Virgil, m-am deplasat la el gata echipat pentru o noua zi de pescuit. Vecinul mă aștepta cu motorul pornit, am pus undița și sculele în portbagaj și am demarat spre casa unde ne aștepta Traian. La geamurile unor blocuri se zăreau, ici și colo, lumini aprinse. Am cotit pe o uliță și ne-am oprit în dreptul unei locuințe destul de mari, cu fântână
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
străjuiau copaci falnici care își oglindeau umbra în apa cristalină. În depărtare se zărea digul de beton ce găzduia milioane de metri cubi de apă. Păsările singuratice zburau spre locuri numai de ele știute. Ne-am ocupat locurile, am întins undițele, având grijă să punem nadă la distanțele și punctele corespunzătoare, unde am aruncat pripoane prevăzute cu trei, patru cârlige mari și sofisticate. Am început să privim plutele colorate în roșu și atenți la clopoțeii atârnați de firele groase. Era o
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
surpriza când am văzut un crap de circa șapte kilograme cu solzii aurii, mustăți mari și un cap negru cu bot albicios. Bucuros Virgil a pus peștele în juvelnic, pe furiș aruncând spre noi priviri triumfătoare. Nu peste mult timp undițele au început să vibreze, plutele dând semnale de atenție. Crapi, bibani și carași au început să umple juvelnicele pe jumătate. Se făcuse ora zece. Dar ghinion. Dinspre digul barajului a început un vânt din ce în ce mai mare și în circa douăzeci de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
umple juvelnicele pe jumătate. Se făcuse ora zece. Dar ghinion. Dinspre digul barajului a început un vânt din ce în ce mai mare și în circa douăzeci de minute s-a întețit. Valuri tot mai mari au început să lovească malurile făcând imposibil controlul undițelor și pripoanelor. Moroșanu zice: - Cred că trebuie să ne schimbăm locurile tocmai pe dalele digului unde apa este calmă și unde putem să pescuim în voie. Am strâns uneltele și ne-am instalat pe dig. Aici, într-adevăr, apa era
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
o recoltă cât mai bogată. În partea dreaptă Virgil, mulțumit, fredona încet o melodie numai de el înțeleasă. Se bucura de peștele prins și de paradisul ce-l înconjura. Traian, în stânga mea, nu prididea cu scosul peștelui din cele două undițe pe care le mânuia cu o finețe de profesionist. Dinspre apus cobora încet spre apă umbra dealului ce străjuia semeț și maiestos. La un moment dat, o smucitură puternică și un clinchet de clopoțel mă atenționează din dreapta. Am reacționat
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
am simțit că un deget de la mâna dreaptă a intrat într-o gaură de pe o dală. Alunecarea s-a oprit exact în momentul când am fost acoperit de apă aproape complet. Traian, rapid și inspirat, mi-a întins o undiță din fibră de sticlă, lungă și destul de rezistentă. Am apucat-o rapid și am rămas nemișcat. Orice mișcare greșită însemna sfârșitul. Virgil, dintr-un salt, a fost la mașină, a descuiat portbagajul și în grabă a venit în dreptul meu cu
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
întors cu fața spre răsărit, m-am închinat și am ridicat cuvinte de slavă, rugă și credință pentru ce-l Atotputernic. Între timp soarele a dat peste deal și încet, încet umbrele serii au prins imensitate de apă. Am strâns undițele, am ridicat din apă juvelnicele pline cu pește și am plecat la mașină. Nicio vorbă. Tăcuți, am pornit spre casă, eu gândind că o putere supremă m-a ajutat să-mi văd din nou soția și copiii. Au trecut de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
de boabele de rouă. Lângă colibă, moșul stătea sprijinit de un băț gros și cioturos. Habar nu aveam că acest om simplu și bățul lui ne va da o lecție de pescuit ce nu o vom uita niciodată. Se întind undițele, se aruncă nadă și, așezați pe scaune liniștiți, tragem din țigările aprinse scoțând fum care se împrăștia peste baltă. Din desișuri își luau zborul păsări gălăgioase trecând peste apă și dispărând spre pădurea ce se întindea falnică spre apus. Trecuse
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
din țigările aprinse scoțând fum care se împrăștia peste baltă. Din desișuri își luau zborul păsări gălăgioase trecând peste apă și dispărând spre pădurea ce se întindea falnică spre apus. Trecuse timp berechet și peștele se lasă așteptat. Nimic. Degeaba undițe sofisticate, cârlige noi și pricepere, râme roz, negre și verzi. Ca un făcut, niciunul din noi n-a prins măcar un peștișor. - Cred că nu este pește în această baltă, zic eu. - Precis am venit degeaba, mă acompaniază Virgil, negru
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
și în grădini. Unii au început să-și mâne vitele spre pășune. Puține, căci așa erau timpurile. În jurul orei zece supărat și obosit, zic: - Cred că e timpul să plecăm și să încercăm în altă baltă. Am început să strângem undițele. Preocupați de acest lucru nu am observat că paznicul ajunsese în spatele nostru și ne întreabă: - Dar ce ați gătat așa de repede? Eu supărat și cătrănit, chiar pus pe harță răspund: - Un chitic de pește nu am prins, o roșioară
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
L- am servit cu un fir de 1,5 mm. S-a așezat în locul meu pe scaun, a legat un cârlig pe care l-a scos din buzunarul său, apoi l-a agățat de bățul noduros. Ca un profesionist aruncă „undița” improvizată spre balta limpede și îmbietoare întrebând din nou: - Ce fel de râme folosiți? - De tot felul, albe, roz, verzi și negre, dar degeaba. Nici n-am terminat de zis și moș Vasile apucă bățul și trage. În undiță atârna
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
aruncă „undița” improvizată spre balta limpede și îmbietoare întrebând din nou: - Ce fel de râme folosiți? - De tot felul, albe, roz, verzi și negre, dar degeaba. Nici n-am terminat de zis și moș Vasile apucă bățul și trage. În undiță atârna un crap, de circa un kilogram, frumos, argintiu în care pentru o secundă a sclipit soarele dogoritor de amiază. Îl scoate tacticos din cârlig și apoi cu mișcări delicate îl aruncă pe mal în dreptul meu zicând: - Așteptați că voi
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]