1,021 matches
-
copiii o făcuseră. —Eddie, au strigat ei alergând spre el. El și-a desfăcut brațele și i-a prins pe amândoi, ridicându-i în aer ca pe doi fulgi. —Sacha! Lulu! —Mami, e Eddie! „Mami“ se îndrepta spre noi. Se unduia spre noi. Era ca și cum ar fi bifat pe o listă toate atributele care o făceau să fie tot ceea ce nu eram eu. Numai dacă Ed nu mă alesese cumva tocmai pentru că eram atât de diferită de ea. Era cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de ceilalți oameni din zonă. Auzisem că era din Atlanta, dar nu ăsta era motivul. Era felul în care se purta, asta îl făcea ciudat. Nu avea mersul ca al celorlalți bărbați. Mergea mai mult ca o femeie care își unduiește șoldurile. Îl puteai distinge mereu pe domnul Farney după mers, indiferent ce haine purta, chiar și dacă era cu spatele. Avea picioare mici, care se orientau cumva spre înăuntru când pășea. Avea păr negru și rar, care îi stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
piciorul pe sacul din baza a doua - o arunc încetișor, flexându-mi încheietura mâinii, spre jucătorul de câmp advers situat între a doua și a treia bază, care vine în trap spre teren, iar apoi, fără oprire, îmi continuu alergarea lejer, unduindu-mi umerii, lăsându-mi capul să atârne moale, înaintez cu picioarele ușor crăcănate, ridicând și coborând genunchii agale, într-o strălucită imitație a Ducelui. Ah, câtă nonșalanță imperturbabilă are jocul ăsta! Nu există mișcare pe care să nu și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doar ca să-l chinuie. Era hotărâtă, desigur, să-l omoare, să-l bage-n pământ cu infidelitatea ei și cu reaua ei credință, Sabina confirmând parcă spusele lui, în timp ce se îndesa în Rafael și pe urmă se sui pe el, unduind și fluturând ca pânza unei corăbii încordate și umflate de furtuna dorințelor în catargul lui Rafael, care creștea și se semețea și-l făcea să se cufunde cu totul în ea, gândindu-se, totodată, cu strângere de inimă la Milică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful dealului și unduind ca o fantomă în ger și în ceață. În local era cald, o atmosferă plăcută, familiară, străbătută de aburii de la bucătărie, care aproape că-i săturau înainte să vadă pe masă varza călită și cârnații, fripturile și castronelele cu ciorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să intre. Preferă plăcerea unei plimbări pe sub copacii proaspăt înmuguriți care inundă aerul cu mireasma lor amețitoare. În fața lui, o pereche de tineri împing un landou de unde se aude gânguritul unui copil. Un bondar cu diafane aripioare galbene, zumzăie anemic, unduind în cercuri largi deasupra lor, ca să dispară atras de mirosul subtil al vreunei flori. Printr-o fereastră deschisă se aude un patefon. Deslușește tangoul "Zaraza": "...Câți au plâns nebuni după tine Și câți au murit..." Privește în sus la coroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar, în același timp, au nevoie de întuneric pentru a fi invizibili. Din nevăzut, un fascicul luminos explodează în noapte, inundând platoul și liziera pădurii într-o lumină albă, orbitoare. Un reflector! Toți încremenesc, preschimbați în umbre palpitând de emoție, unduind printre umbrele indiferente și reci ale copacilor. Cea mai mică mișcare îi poate da de gol pe toți și atunci adio atac surpriză. Din poziția în care se află, nemții au asupra lor un câmp de tragere minunat. Lumina reflectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aș fi mulțumit să iernez la Xuhe, de pildă, ignorând cu ușurință vibrația aerului și sunetul exploziilor de manevră ale bazei de MIG-uri. Oamenii - destul de rari. Dar prea multe animale! Mult prea multe. La Xuhe aveau iepuri. Pădurea se unduia în vânt și scuipa regulat câte un ghemotoc alb care o lua razna pe câmpuri, se strecura pe cub poartă, intra în pagodă, se oprea, mustăcea. I-am întrebat pe frați, așa cum urma să-l întreb și pe Gongku, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se profila la o distanță considerablă, ca un triunghi lătăreț pe care apa scursă de pe ochelari îl făcea să freamăte. — Hai repede, vino, strigă cineva. Fiona. — Imediat. M-am scufundat și am simțit cum părul mi se ridică și se unduiește ca o iarbă de mare. Peisajul se făcuse acum albastru, iar Fiona zbura către mine cu părul vâlvoi. Ceilalți, deveniți niște forme șterse, coborau într-un ritm susținut. Bulele de aer îmi ieșeau din aparat, îmi gâdilau obrazul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-l ușor în timp ce clătina din cap. Bătrânul a încetinit brusc și, împingând cu mare delicatețe căruciorul, s-a ascuns în spatele unui stâlp. Eu m-am refugiat după o mașină. I-am văzut sărutându-se scurt de opt ori. Magda se unduia și-l mângâia, dar Andrei s-a desprins din sărutările ei în cinci cazuri din opt - am numărat - bolborosind niște fraze pe care nu le-am auzit clar. Cred că-i spunea cât e de obosit și că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și arătă cu mâna în față - aici era un pod de lemn, destul de solid ca să treacă pe el căruțele încărcate cu sacii cu porumb sau cu grâu, când gospodarii mergeau la moară să facă făină sau cu struguri, toamna; pârâul unduia pe sub pod, trecea prin stânga bojdeucii și se pierdea în vale, unde se vărsa în apa Calcainei. Fundul și malurile acestui pârâu cu apa limpede erau căptușite cu pietre cu margini rotunjite, acoperite de mușchi, pe care alunecam, noi, copii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu camere înalte și largi, miroase a foc făcut în sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză de oaie. De pe terasa mare, acoperită de viță-de- vie, se aude clipocitul pârâului care trece prin fața porții, a cărui curgere unduiește gândul și curăță inima. Dar și mai bine curăță inima cântecele cocoșilor din curte, care dinspre ziuă se iau la întrecere cu cei din vale, alungând coșmarurile care s-au prins în pânza nopții. În fundul grădinii e o fântână cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
buzna în camera unde aceasta era supusă unui ritual lesbian de celebra Emma Goldman. Pasajul merită citat: „Goldman se dusese din nou la birou, unde punea dopurile la emolientele ei, și stătea cu spatele la Evelyn, când aceasta a început să se unduiască în așternut, ca un val în mare. În clipa aceea, un răcnet răgușit, nepământean, a izbucnit din pereți, ușa debaralei s-a trântit de perete, și Fratele mai mic al Mamei a dat buzna în cameră, cu fața schimonosită într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
tolera aproape orice. Nimic nu le șochează. Și totuși, pedalând pe lângă șirul lor, pe lângă Strich, sentimentele mele față de ele nu erau cele ale unui bărbat. Simțeam reproșul și disprețul unei fete respectabile, Însoțite de o empatie perceptibilă, fizică. Când Își unduiau șoldurile, pironindu-mă cu ochii machiați În culori Închise, mintea mi se umplea nu cu imaginile a ce-aș putea să fac cu ele, ci cu senzația pe care trebuie s-o aibă ele, care trebuie s-o facă noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-mi ușureze treaba. Nu cred că aș fi putut lucra Într-un peep show adevărat, față În față cu voyeurii. Privirea lor ar fi supt sufletul din mine. Dar În bazin, când eram sub apă, țineam ochii Închiși. Mă unduiam În tăcerea din adâncuri. Când mă lipeam de geamul unui hublou, Îmi scoteam capul din apă, ca să nu dau ochii cu cei care Îmi studiau molusca. Cum am spus Înainte? Suprafața mării e o oglindă, reflectând regnuri divergente. Deasupra creaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la ea, la pielea ei albă, la sânii superbi, la abdomenul plat, cu buricul care părea să facă cu ochiul, la curbura magnifică a spatelui În balans, acolo unde carnea se contopea cu solzii. Înota cu brațele lipite de trup, unduindu-se voluptuos. Chipul Îi era senin, iar ochii de un albastru deschis, ca marea În Caraibe. La parter bubuia constant ritmul disco, dar aici, la etaj, În Grădina Caratârtiței, muzica era celestă, un fel de bolboroseală melodioasă. Dintr-un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
afla iar la birou, cu ziarul și cafeaua În față, iar eu În Balon, atent la orice semn de tristețe de pe chipul lui. L-am urmărit cum coboară Încet cana de cafea, atît de lent Încît abia dacă și-a unduit ochiul drept și obrazul, ca pe niște frunze de nufăr, În apa maronie. M-am Întrebat, oare această mișcare stranie În ralenti o fi un alt simptom al suferinței ? Dată fiind aversiunea mea față de oglinzi, nu Înțelegeam prea bine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În mijlocul vechii odăi a lui Jerry. N-o văzusem niciodată dansînd așa, decît poate uneori În mintea mea. Era genul de dans fără pași clari pe care Îl dansau Frumoasele la Rialto după miezul nopții, zvîrcolit și mîngîiat, cu șoldurile unduindu-li-se În ritm, lent și marcat. M-am cățărat În fotoliu cu floricelele mele și am privit-o. A lăsat să-i cadă rochia, a ridicat-o cu degetul cel mare de la un picior și a aruncat-o Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În pivniță, de data asta pe trepte, ca să văd dacă a mai rămas ceva apă În toaletă. În clipa În care am ajuns pe treapta de jos, Întreaga clădire a Început să se scuture din țîțÎni. Betonul părea să se unduiască sub picioarele mele. Lumina fluorescentă din tavan, care pîlpîise și zumzăise deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese definitiv În urmă cu mai multe săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pantalonii îngrozitor de evazați. Arăta extrem de grotesc și, ca să înrăutățească și mai tare lucrurile, fuma o țigaretă lungă și subțire, plasată într-un portțigaret lung și subțire, iar gura femeii era de un roșu sclipitor. — Dragul meu penis, murmură ea răgușit, unduindu-se. Vino-ncoace! Am de gând să-ți sug sfârcurile până când o să mă faci să am orgasm oral. Wilt se răsuci pe călcâie și o luă la fugă în jos pe scări. Javra era beată. Era într-una din zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lui cât trunchiurile, făcea eforturi uriașe să se ridice în picioare din nou, ceea ce umplea sala de trepidații; în jur, în toate cuștile de sticlă, animalele, erbivore și carnivore, începuseră să se întindă, ca după un somn lung. Leoparzii își unduiau coada și mârâiau, antilopa gnu bătea din copită, girafa își întinsese înainte gâtul pătat, în diorama cu "Viața în Antarctica" ,uriașul elefant de mare, cu colți de trei ori mai mari decât ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ele strepezesc imaginația ca niște fructe încă necoapte. Cele mai multe nu se coc niciodată: le dispare șarmul și se adaugă mulțimii de neveste cumsecade, cu o sinceră vocație a normalității. Inginerași, vaporeni, contabili - ei se aleg cu mândrețele de tigrese care unduiesc sub flacăra stroboscoapelor, sub peticele amețitoare de lumină emise de globul cu oglinjoare. Junele tânăr care cugeta astfel, închizînd când un ochi, când altul, se dă jos din autobuz în bezna cartierului Dămăroaia și o ia agale spre pătrățelele (slab
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era complet? Garoafa ceru sexul, și toate am fost silite să lăsăm ochii în jos, orbite ca de-o lumină. Era ceva între pulpe, acolo unde noi nu aveam aproape nimic. Pâlpâi și o ceață de păr auriu pe piept. Unduiră reflexe auriu-roșcate pe obraz, în fine, am înaintat și eu către tălpile lui (creștetul meu îi venea până la gleznă) și-am cerut să i se dea suflet. Atunci pe piept i-au crescut doi sâni rotunzi și albi, cu vârfurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu lipseau nici aici, ci cunoscutul poem al lui Apollinaire, "Podul Mirabeau", din care recită dus pe gânduri, cuprins de melancolie, ultima strofă: "Curg zilele spre alt destin Nici timpul nu se-ntornă-acum Iubirile nu mai revin Sub podul Mirabeau Sena unduie lin"! Uneori, după "poduri", trecea pe la Tour Eiffel, să se cufunde în vârtejul multicolor, sonor și pestriț al miilor de gură-cască. În drum spre casă descoperise în zonă, pe o străduță laterală, un restaurant românesc, "Miorița". Pe unde călătorise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
este o artă individuală, ci este arta unui popor.Nu este o artă născută de azi pe mâine, ci a luat naștere acum câteva mii de ani, odată cu nașterea poporului și a limbii române. ( Emilia Comișel ) Peste pânza lui au unduit valuri, în culorile lui s-au plămădit coji de copaci sau ierburi vrăjite ; cu roșul aprins, moldoveanca și-a țesut dragostea 11 înfocată, în galbenul auriu a țesut bogăția lanurilor de grâu, în albastrul de cleștar a coborât limpezimea cerului
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]