40,902 matches
-
morale". Ideea generatoare a sistemului său (relativismul) e pusă, în mod evident, sub semnul prelungirii directe din temperament, ca și cum o astfel de deducție i-ar conferi o legitimitate mai mare. Iar la originea relativismului se află scepticismul, adică "senzația neantului universal". Această idee generatoare e - după cum am subliniat - "departe de a fi o manifestare bovarică". Se află mascat aici gestul de înlăturare a unei posibile învinuiri, prevenind astfel o înțelegere greșită. Edificiul psihologic lovinescian și sistemul teoretic derivat erau refractare incoerenței
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
doar a lumii". Această tendință către nelimitarea divină, către o libertate ce-și află sorgintea în ecuația subiectivă, intimă, a fiecărui artist cu opera sa poate fi coroborată și cu celebra definiție kantiană a frumosului drept "ceea ce place în mod universal fără concept". Dimensiune capitală a vieții religioase, sacrul se manifestă în cîmpul estetic prin înzestrarea obiectelor cu sensuri pe care nu le posedă lumea profană, cu o aură ocultă. Se instituie astfel o realitate aparte, radical diferită de cea curentă
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
de vie pietrificat" (Omul cu telescopul). Avem a face prin urmare cu un lirism ce se precipită în refuz, în inadaptare, în eșec, ipostaze ce închid și o insuficiență a subiectului, asumată. Criza celui din urmă se armonizează cu criza universală: "Ťîn timpul cît îmi/ fusese spintecat pîntecele, sufletul/ meu se găsea între medici și surori medicale: mă uitam cu/ groază la carnea mea vie,/ crudă, însîngerată și nu înțelegeam de ce sîntem doi?/ De ce eu stau în picioare și, în același
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
pornea dintr-un scepticism funciar, ale cărui idei, la rândul lor, au o justificare psihologică profundă: "Îndărătul relativismului întregei mele opere se află, prin urmare, o realitate sufletească, conștiința de fiecare minut, stringentă, pururi actuală, și nu teoretică, a neantului universal ce nu putea împinge decât la o viziune cosmică în care valorile se degradează și se estompează în indiferența totală. Deși putea duce la anarhie morală sau, cel puțin, la contemplativitate pură, sensul acut și prezent al labilității n-a
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
omului scârbit de orice, până și de cer. Totuși, trebuie sa menționam faptul că, deși cele trei idei regulatoare ale metafizicii kantiene acoperă domeniul investigațiilor posibile, există și alte investigații din metaștiință ce pot fi structurate în funcție de alte concepte ideale, universale și non-empirice, iar scopul lor, evident, extra-științific, măcar creionează ideea de dezvoltare și articulare a înțelegerii, de organizare a acesteia în forme comprehensive și holistice de gândire, si apoi exprimarea lor (a formelor), în limbaj. Cu alte cuvinte, investigațiile extraștiințifice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fel, parcă prea didactica, trebuie să recunoaștem, sincer, frumusețea expresiei ,,... Să storc marea din bobul de nisip”, expresie care însă ne-a amintit de un comentariu pe blog, comentariu apărut la publicarea pamfletului Cinzeaca ,,Omul de cultură” și nouă ordine universală: „Domnilor, stau aci, aproape de căsuța asta în care a fost concepută ani de zile revista „X”. Mi-a fost dat să văd oameni de cultură și ,,oameni de cultură”. „Ăștia, ultimii, mi-au oferit ani de zile un spectacol gratis
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
podiumul de premiere la subsioara. Nu dau replică În ziarele cu fiare ucise în lupta inegala! În perechi perfect comestibile Peștii cinei de taină fac volute Prin burtă corabiei militare. Tragem linii franțe În cretă asfaltului. Desenăm din memorie Nuntă universală și... Alaiul asta ne urmărește pas cu pas, Inima lângă inima, Prin toată palestra grecească. Și ...ploua! Ploua cu alti nou-născuți Dincolo de ferestrele Cu storurile trase direct din coperta de carte. Adevărul se scrie că și singur Pe străzi fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Avem același semn La mâna Și picior. Peste cartea sfântă S-au uscat trandafirii sălbatici. Ceaiul este alb. Sarea se extrage din Marea Roșie... Și eu am dreptul De o mie de ori să plec Și să revin În această mișcare universală! Un alt mușchi de vită nesupusa Va intra în mașinărie. Dinții din orologiu ne cheamă La liturghia din turn. La ce bun ? Încă o ediție de noapte Iese goală-goluță Pe strada cu platani înfloriți Și vagabonzi de conștiință. În vitrina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de a continua, de a lăsa un altfel de sfârșit. Analizând finalul eseului asupra căruia m-am oprit, dialogul imaginar dintre Hyperion și Demiurg, intitulat Lume și geniu, gândit în metrica Luceafărului 5, beneficiem de generoase deșchideri în orizontul liricii universale. Un dialog definitoriu al naturii geniului ce răspunde unei logici existențiale de dincolo de percepția lumeasca, inspirat din Povestea magului călător în stele (ne-lumea este sălașul geniului, el nefăcând parte din planul Creației) și din ideile lui Giordano Bruno (mersul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
coasta de Est și capitala Statului Tamil-Nadu ajungem în orășelul pescăresc Mahabalipuram, care între secolele al IV-lea și al IX-lea, aici a fost un mare centru religios. Zeii lor erau: Shiva, creatorul și distrugătorul lumii; Vishu, păstrătorul ordinei universale și frumoasă lui nevasta Lakshimi, zeița frumuseții și a fericirii. Spre venerarea lor, dar și a altor zeii din Pantheonul Hindus, Regii Pallava au ridicat aici temple săpate în stâncă și împodobite cu scene din istoria faptelor lor legendare. Acestea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
unei conștiințe critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată în frapanta imaginație. Însă, la Marian Barbu, creator sorbit de idee, care consideră starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită să configureze pregnant sensul și poetul se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
decembrie și martie, pe care le publică în seria cărților de critică și istorie literară, Trăind printre cărți, vol. IV (Ed. Fundației Culturale „Ion D. Sîrbu” Petroșani, 2005), ordonate (și alături de alte texte) în conexiune ideatica, în capitolele: ÎI. Literatura universală (Harold Bloom - la 75 de ani; Julio Cortázar - Proiectarea literară a concretului (Manuscris găsit într-un buzunar și alte povestiri); Ion Dugăeșescu - Complexul Dinicu Golescu (Prin America); Dan Grigorescu - O carte savanta (Românul american al sec. XX); Javier Mariás - orașul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Despre cărți americane; Dorul imitației; Pământul dintre oceane; Temporar, locuind la Chicago și World Book despre România). Prima serie se deschide cu cunoscutul critic literar american, Harold Bloom, care a introdus termenul de canon pentru capodoperă și a ordonat literatura universală pe „vârste”, si se închide cu scriitori români prezenți în celebrele antologii americane; iar a doua serie, începe cu „cărți americane” și se închide cu România în World Book. S-ar putea glosa mult despre cuprinsul acoladelor, de la probleme de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă și bătătorita, este cea pe care călătoresc poeții sub deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza amintită se aude tot mai puternic în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a fost ocupată de fratele său, Vasile, sau de prietenul lor comun, Grigorie de Nazianz. Acta Sanctorum i-a atribuit ziua de 9 mai ca zi a sărbătoririi, dar, în afară de aceasta, spre deosebire de contemporanii săi, nu posedă o zi de sărbătoare universală în calendarul roman modern, fiind celebrat împreună cu ceilalți doi capadocieni pe 2 ianuarie. În tradiția greacă, este comemorat la 10 ianuarie, deși nu se celebrează o liturghie specială la această dată. Din contra, 25 ianuarie se bucură de o solemnitate
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
talia d-șoarei Cionca nu i se poate cere să stea cu mâinile încrucișatedoi ani de zile sau trei, și să numai cânte în public. Aceasta nu înseamnă că a pactizat cu inamicul, dacă a cântat muzică, ce e un ceva universal.” Suprinderea mea a fost foarte mare când am auzit că și colegul meu prof. Ciuntu au fost printre aceia care au făcut acest murdar denunț. Ură nu-i mai port, pentru că nu mult după aceea, ca o pedeapsă pentru ce
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
1999, p. 219-247; Rowan Williams, „Macrina’s Deathbed Revisited: Gregory of Nyssa’s of Mind and Passion”, în L. Wickham și C. Bammel (editori), Christian Faith and Greek Philosophyin Late Antiquity, E. J. Brill, Leiden, 1993, p. 227-246; Morwenna Ludlow, Universal Salvation: Eschatology in the Fought of Gregory of Nyssa and Karl Rahner, Oxford University Press, 2000, în special p. 56-64. Lista ar mai putea continua: V. Burrus, Begotten not Made: Conceiving Manhood in Late Antiquity, Stanford University Press, Stanford, 2000
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
reprezintă parte integrantă a soluției. Pentru că, după cum arată Williams, dorința este parte a subiectului rațional, „parte a modului în care mintea se realizează”<footnote Ibidem, p. 235. footnote>. Asemănător fierului, dorința poate fi purificată de impuritățile sale<footnote M. Ludlow, Universal Salvation: Eschatology in the Fought of Gregory of Nyssa and Karl Rahner, Oxford University Press, 2000, p. 56. footnote>. Într-o astfel de stare purificată, „sufletul va fi atras în mod natural de Dumnezeu, așa cum ce se aseamănă se atrage
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
termopan) și formula tehnică preferată de autor în planul judecății obiective (geamul termo și fonoizolant). Cuvîntul termopan e foarte recent în română și nu poate deci fi găsit în ediții mai vechi ale dicționarelor. Ediția a doua a Noului Dicționar Universal al limbii române (autori: I. Oprea, C.-G. Pamfil, V. Radu, V. Zăstroiu; Litera Internațional, 2006) îl include, ca urmare a unei decizii de actualizare anunțate în prefață ("în această nouă ediție a fost îmbogățit inventarul lexical îndeosebi cu cuvinte
Termopane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10016_a_11341]
-
stil și emițător, oferă cadrul unificator unor atare disparități, chiar dacă inaptitudinea de a te sluji de toate stilurile (s.n. - O.G.) e înțeleasă ca o limitare, o neputință, și idealul e cel al absenței unui stil personal și al unei universale disponibilități stilistice (s.n. - O.G.), care asigură universalitatea artistică.”<footnote Ibidem, pp. 189-190. footnote> Putem deduce din această imagine sensul mutației operate în Iluminism în ceea ce privește reorientarea de la universalitatea retorică înspre particularitatea organică, dar și imaginea neputinței și a puținătății în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
caracterele generice a ceea ce, prin convenție, poate fi identificat și legitimat drept concepție stilistică. Sunt importante două observații: (1) doar situarea în postmodernitate și asumarea opțiunilor acesteia pentru fragmentarism și relativizare, ca semn al neîncrederii în adevărurile „monolite” cu caracter universal, permite înțelegerea și evaluarea obiective a perioadelor istorice anterioare. Asumarea unei alterități radicale permite, prin opoziție și comparație, o conștientizare clară în virtutea detașării și, implicit, a distanței temporale ce permite o mai bună „vizualizare” a unui specific relevant pentru stabilirea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
este modul în care Luciano Berio își reprezintă concepția acestei lucrări muzicale, cuvântul „peisaj” fiind un cuvânt-cheie în acest sens și care invocă detașarea totală chiar prin sugerarea unei distanțe între privitor și imaginea mediată prin muzică asupra culturii muzicale universale. Invocarea unui alt cuvânt - „documentarul” - reprezintă un grad amplificat al detașării lui Berio față de propria muzică și, în același timp, este cuvântul de legătură cu acele peste treizeci de producții cinematografice la care a scris muzica Alfred Schnittke. Iar contextul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
prezentul, invadând, similar cu stafia tatălui lui Hamlet, realitatea muzicală și formând-o. Însă, atunci când la Șostakovici imaginile trecutului muzical personal se întâlnesc în colaje cu imagini din istoria muzicii, apare un efect uimitor al obiectivării, a convertirii individualului la universal, și în acest fel este soluționată cea mai mare problemă existențială a artistului - înrâurirea lumii prin contopire cu aceasta.”<footnote Alfred Schnittke, „Cercurile influenței” („Krugi vliianiia”), în D. Șostakovici. Articole și materiale, Moscova, 1976, p. 225 footnote> Este paradoxal, însă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ciobanul mioritic să se ia la întrecere cu Oedip și Hamlet. Cum era și ,normal", în perspectivă protocronistă, păstorul băștinaș e cîștigătorul. Splendida baladă Miorița nu e oare înjosită prin angajarea ei într-un ,concurs" cu personaje celebre ale literaturii universale, ,concurs" inoportun printr-o deosebire frapantă, ,din start, de antecedente, de orizont, de pîrtii de înaintare"? De parcă ar avea sens ,să pui laolaltă prune cu mere și, mai ales, să demonstrezi prezența unei superiorități". Artificiul e jenant: , Autorul pune întrebări
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
în contrast cu întreaga planetă decăzută, filonul cugetării pure. îmi displăcuse și ambiția tînărului filosof care, sărind în arenă, se lua la întrecere nu cu concurenții contemporani, vîrîți toți într-o oală ca mediocri și nesemnificativi, ci cu zeii tutelari ai gîndirii universale". Să reamintim că un asemenea ,protocronism de salon" se găsea nu doar la Noica (întîmplător oare acesta se străduia să-l propună pe Ceaușescu, chiar în anii ^80, la Premiul Nobel pentru Pace!) și la discipolii săi, ci și sub
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]