1,306 matches
-
viziune, spuse cu glas scăzut; își înălță capul: Tocmai când simțeam că m-am cufundat undeva, din ce în ce mai jos... Tocmai când mi se părea că m-am distrus pe mine însumi, am văzut în spatele dușmanilor împotriva cărora luptam cu furia unui uragan... așa, deodată, am văzut înaintând spre mine o siluetă sinistră... Un om. Purta o toga praetexta și niște păsări ciudate se roteau deasupra capului său. Nu puteam să-i văd chipul, căci era ascuns de mantie. Când a ajuns în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Marea .... Acea întindere de apă Acel prea dulce martor al iubirii, Care te va asculta de fiecare dată, De-ți spui dorința -n fața ei Ea te va ajuta de-i dreapta De vei minți în fața ei Un uragan prea mare te așteaptă. Dar ea , săracă ne iubește Și varsă lacrimi grele pentru noi, Când la marinari sufletul răpește Și îi alunga dintre noi Și foarte des ne dă tsunami Și valuri mari, ce se revarsă Ce vor distruge
Marea. In: Bazaconii şi autoparodii by Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/378_a_602]
-
a simțit o rafală de vânt izbindu-l în față, un nor năpustindu-se pe deasupra capului său, o descărcare electrică în aer. De-acum stătea drept, în picioare, și se strădui să-și împiedice ambarcațiunea să se frângă sub forța uraganului, când, aproape pe nesimțite, a fost cuprins de amețeală și a căzut din iaht, din iahtul lui Deggle, în marea furioasă. Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost un bubuit asurzitor... ca bătaia unor aripi atotputernice. Câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Suflet și Spirit. Sufletul este mediatorul între Spirit și Corp. Avem un Suflet, dar suntem un Spirit. Intimul este Preaînaltul din noi; Intimul este Spiritul. Testamentul înțelepciunii spune: «înainte ca falsa auroră să răsară asupra Pământului, aceia care au supraviețuit uraganului și furtunii, l-au preamărit pe Intim și lor li s-au înfățișat heralzii Aurorei». Între omul pământean și Intim este Sufetul. Sufletul are un corpul-ultrasensibil și material cu ajutorul căruia călătorește prin spațiu. Corpul Sufletului este Corpul Astral; așadar, corpul
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
pară ore, iar stropii reci se transformaseră rapid Într-o ploaie Înghețată, persistentă. Ce anume voiam eu să dovedesc? Paznicul se sprijinea de ușă, ca să se protejeze de copertină și citea În continuare liniștit, ca și cum n-ar fi realizat ce uragan vuia acum În jurul nostru. Am continuat să-l privesc fix până când și-a ridicat privirea, a rânjit și a spus: — Mda, se pare că te descurci foarte bine singură. Categoric Îmi dai o lecție dacă nu iei una dintre umbrelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
problemă să le organizeze, așa că deleagă altcuiva această sarcină. Jonathan va face totul pentru aranjarea călătoriei, va procura echipamentul și proviziile. Profesorul îl trimite la Walters&Co pe Turl, unde negociază prețul lămpilor pentru situații climatice speciale cum ar fi uraganele, al coșurilor de pai și al chiuvetelor pliante, marca X. Cumpără paturi de campanie din pânză verde și lighene de alamă, topoare și scaune de voiaj, săpun, tacâmuri, cuțite cu teacă și un set de echipamente de gătit, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lacrima, iubirea și speranța, dorul și visul ce se nasc în casa sufletului meu. Tăcere Mă ninge o tristețe de dincolo de timp, Troiene înghețate pe-obraz mi-au amuțit, A mai murit o clipă, mai plânge-un anotimp, în noapte uragane tăcere’a asmuțit. în dans absurd, cuvinte în spirale mute Ar vrea să fie arabescuri de lumină, Dar vise-mi pribegesc pe drumuri neștiute Și sub povara renunțării se înclină. Doar ochii-mi ard de doruri încă neînfrânte, Pe trupul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
moț, legănându-l fedeleș. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de glasuri violente, un uragan de egoistă dorință de faimă. Patru oameni, cinci - un roi crescând de războinici, cu capul tăiat în mijloc, porniră în direcția scaunului de campanie al lui Ieyasu. — Shonyu a fost omorât! Acest strigăt deveni un val care zbura dinspre piscuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și o expresie mânioasă în ochi. Nu, cuvântul „mânie“ nu exprimă exact ce am văzut pe chipul acela. „Furie“ ar fi mai aproape, sau poate „turbare“, ori chiar „demență criminală“. Indiferent ce-ar fi fost, când a intrat ca un uragan în restaurant și l-a întrebat pe Dimitrios cu voce tunătoare și belicoasă dacă Nathan era acolo, Nathan Glass, am înțeles că domnul Belea folosește numele de cod Roberto Gonzalez. Și am mai înțeles că nici colierul nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
meu, zise. Știu eu că voi tinerii aveți părerile voastre! Dar, crede-mă, Îmi cunosc clientela. Ceva roșu, poate? Îmi scutură Încă o dată mâna și dipăru. M-am tras clătinându-mă din ușă, sub efectul șocului. Acum Înțelegeam de ce supraviețuitorii uraganelor sunt atât de dezorientați. Ca În transă, m-am uitat la cele două bucăți de hârtie pe care le țineam În mână. Una purta numele lui Duggie Sutton, o adresă din Holland Park și mențiunea „cam Între șase și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bancul de nisip. Iarna veneau cei din nord și ÎngrămĂdeau nisipul ca să Închidă spărtura. Într-un timp, cînd acolo se afla un oraș, obișnuiau să vină cu bărci și să le Încarce cu guave culese din rîu. A venit Însă uraganul și a distrus totul, așa că acum nu mai e nimic acolo În afară de o casă pe care au construit-o niște tipi din rămĂșițele rămase-n urma uraganului - o casă de distracție, pe care o folosesc duminica, atunci cînd vin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bărci și să le Încarce cu guave culese din rîu. A venit Însă uraganul și a distrus totul, așa că acum nu mai e nimic acolo În afară de o casă pe care au construit-o niște tipi din rămĂșițele rămase-n urma uraganului - o casă de distracție, pe care o folosesc duminica, atunci cînd vin din Havana ca să Înoate și să facă un picnic. Și mai e casa-n care stă delegatul, dar asta nu e pe plajă, e mai În spate. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și trebuie să fie! gândește Fratele, savurând încă plăcerea prospătului său triumf speculativ-lingvistic. Triumf pe care tocmai se pregătea să-l împărtășească fericit și amicilor săi, când, întorcându-se de la pisoar, la masa de pe prispa birtului, observase cum lovise dezastrul! Uraganul Katrina era nimic, un moft, un vânticel... Șobolanul se-mplântase, în picioare, lângă masa pe care dormita inofensiv, cu capul pologit pe tăblie, răzbit de aburii cei nărăvași ai tequilei, șmecherul roșcat de Mariusache. Șobo avea o mână vârâtă adânc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și mausoleurile, este nimbată darnic de o aură cerească clară, dulce, caldă și sublimă, ca mierea de lotus! Se instaurează o liniște... O încremenire divinatorie... O armonie de dincolo de contingent! Ca un lințoliu ud, din cețuri și din rouă, după uragan. Ca un lințoliu de tăcere imens, alb și curat. Lințoliul mării a învăluit Corabia Păcatului și pe Moby Dick! Fecioară prea-sfântă, am scăpat, oare? se roagă Fratele, nevenindu-i să creadă că toate presiunile și fojgăiala încetaseră. Poate că... Da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
noului guvern concursul necondiționat al vechiului parlament. Atunci noul prim-ministru se duse la fostul prim-ministru la tribună, îi strânse amândouă mâinile și apoi se sărutară pe amândoi obrajii. Deputații și senatorii, împreună cu publicul din tribune, acompaniară cu un uragan de aplauze scena aceasta de înfrățire patriotică. Mulți ochi se umplură de lacrimi și o duioșie înfioră chiar inimile cele mai rezistente. Numai prim-redactorul independent de adineaori nu-și ținu gura și spuse în tribuna presei: ― Pupăturile astea o să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. În vreme ce, cu aceleași gesturi automate, soldații coborau armele de la ochi și le reîncărcau, din mulțimea de țărani izbucniră țipete de spaimă. Ca și când o perdea de uragan ar fi măturat câmpia, oamenii se simțeau cuprinși într-un început de mișcare de fugă. ― Au tras în aer! răcni Petre cu ochii bulbucați. N-aveți frică, fraților! Stați pe loc!... Unde te îndesi?... Nu fugiți!... Înainte, oameni buni! Pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
orașului s-au transformat în temnițe. Noi nu învățăm nimic din nici o nenorocire... Fără să-ți mai spun că lipsa atâtor brațe, în împrejurările astea, e și o mare pierdere pentru economia țării!... În sfârșit, ne silim să ștergem urmele uraganului pe cât se poate. De altfel, natura însăși ne ajută. Pretutindeni e o năvală de viață nouă. Pomii și copacii au înflorit. Ruinele focurilor, tăciunii, scrumul, peste toate a pus stăpânire primăvara... ― Dar sufletele oamenilor? întrebă Titu. ― Dumnezeu știe, numai Dumnezeu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Așa cred. Praful îneacă iar intrările. Numărul 2 se supraîncălzește. ― Credeam că l-am închis. ― Așa am făcut. O fi căzut iar un ecran. Aparatele aste afurisite sunt prea sensibile. ― N-au fost create să zboare prin anumite tipuri de uragane, îl lămuri Parker pe coechipierul său. Mai pompează un minut, două ― trebuie să meargă! O a doua trepidație scutură pasarela. Cu toții se uitau fix la propriile console. Dallas se gândi să cheme sala mașinilor, dar renunță. Dacă Parker avea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mizerabilă), instituțională (iresponsabilă) - de care neam cam săturat cu toții. Descoperindu-mi cititorii, mi-am redescoperit țara. Am descoperit o Românie decentă, vie, generoasă, cultă, plină de farmec.”...„ Acești oameni provin din toate profesiile”. Vintilă Corbul și Eugen Burada, în cartea „Uragan deasupra Europei”, volumul II, scriu: „Nobilimea și clerul s-au unit de-a lungul veacurilor spre a ține în jug poporul. L-au lipsit de învățătură, ca să-l poată stăpâni mai bine. Înalta societate nu este decât un ulcer mizerabil
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
zeitatea înghețului înfulecînd Polii, zeitatea Potopului strivind Japonia sub călcâi. Și zeul întunecat al adâncurilor, Nife răzbunătorul, își făcu deodată auzită vocea de lavă aruncând scoarța în aer, evaporând oceanul. Și Marianele și cele Unsprezece mii de fecioare și toate uraganele cu nume de femei fugeau țipând, cu fustele-n flăcări, cu părul pârlit, cu sânii goi, împiedicîndu-se de metropole. Și fluvii de wolfram și râuri de iridiu și fiorduri de crom și estuare de indiu și lagune de stronțiu și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
modul de a trăi sexualitatea, imperativul muncii sau responsabilitatea cetățenească. "Găștile", în toate domeniile, nu recunosc drept legi decât regulile pe care și le-au fixat ele însele. Nu mergem împotriva Spiritului timpului, iar cel care suflă, când zefir, când uragan, asupra societăților postmoderne transportă cu el, dacă nu contestația, cel puțin indiferența față de maeștrii gândirii sau ai acțiunii, ca și față de dogmele lor. Să o spunem răspicat, legea tatălui nu mai are succes. Sunt numeroase indiciile unei asemenea devalorizări. Educația
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
noi, pământenii. Un spațiu minunat unde ni se permite să fim (să existăm) și să evoluăm. Când suntem spirite întrupate aici, pe Pământ putem evolua mult mai repede. Toate catastrofele sunt create de fapt de noi, oamenii. Cutremure, inundații, incendii, uragane, taifunuri și alte dezastre noi le inițiem. Datorită gândurilor noastre, ale depărtării și înstrăinării de Dumnezeu creem de fapt aceste dezastre. Prin aceste dezastre mama Gaia e ca și cum și-ar face un fel de... igienă de fapt: se scutură, se
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
crunt strivită cu călcâiul, m-a împins să mă răzbun. Rana pe care mi-o deschisesei în piept nu se vindeca fără balsamul acelei blestemate răzbunări. Niciodată n-o să-ți dai seama cât am suferit de pe urma gestului tău necugetat, ce uragan mi-a pustiit sufletul, cât am fost de mutilată. Și tocmai atunci, ca o încununare a deznădejdii, s-a ivit sarcina. Dacă am suportat părăsirea cu toate chinurile provocate de ea, rușinii acesteia cu grele repercursiuni sociale n-aș fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
după ce stă de vorbă cu profetul Tiresias, care-i dezvăluie viitorul, avem toate motivele să-l bănuim că și-a lăsat oamenii să înjunghie câteva animale din cirezile lui Apolo, pentru a-l înfuria pe zeu și pentru a provoca uraganul în urma căruia ajunge singur în insula frumoasei nimfe Calypso unde va zăbovi cu plăcere șapte ani încheiați. Nu calul troian, ci felul cum a păcălit sirenele este principala sa capodoperă. Deoarece a reușit nu numai să le umoare sau, dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
securității din București, lansându-se zvonul că s- ar fi sinucis”. În memoria fraților de suferință s-au păstrat unele versuri precum: “Pitești, loc de patimi, katin românesc, te port cu groază în suflet și-n cuget și-aud răsunând uraganul tău muget al morilor tale de sânge frățesc.”... (Pitești) În memoria fidelă a prietenului său Gheorghiță și a atâtor foști deținuți, poezia Amin constituie o mărturie de o fidelă autenticitate, spontaneitate și talent incontestabil: “De-aș avea o pană de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]