24,868 matches
-
deschis către valorile fundamentale ale Credinței și Umanității. Ghiță Buzatu a fost un OM pasionat de descifrarea hățișurilor timpurilor contemporane, răbdator și tenace, cu o viziune amplă asupra rădăcinilor și destinului Țării și oamenilor săi, a știut să-și aplece urechea și să-și rețină trăirile firești, egoiste, în fața vocilor milioanelor de semeni răzbătând din colbul istoriei ultimului veac, analizând cu migală și un echilibru exemplar faptele individuale și colective, fenomenele în ansamblul și desfășurarea lor, pentru a extrage învățăminte utile
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
și oglinda se cheamă stins, dar profund... tu îngenunchiezi și mîinile tale îmi desfășoară buricul... Stai }inîndu-mă ești atît de fină încît nu-mi mai pot aminti moartea și noaptea îmi pare un vin scump pe care îl beau cu urechile mijlocul tău este o tipsie de argint pe care petalele buzelor mele stau cu pleoapele în jos buzele tale sînt ca cilindrul Torei, cu cît le repet mai mult, cu atît ating înțelesul uitînd efortul cuvintelor Unitatea iluziei Dormi atît
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
închiși, avem dreptul să fim nemuritori. Laptele din clepsidră Din timpuri imemoriale inima mea bate cuie de alge sărate în sicriul de spumă al dragostei și, fericită, se dă de-a dura prin ploaie. Din timpuri imemoriale vînez cămile prin urechile acului și iepuri străvezii prin soutien-gorge-uri de contrabandă. Șapte regine putred de bogate m-au înfiat și m-au renegat, Alăptat am fost cu litri de timp, cu hectolitri de ani scurși din țîța clepsidrei, de aceea nu am dreptul
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
și are iluzia că aude și fragmente din fluxul interior care contrazic sau completează cuvintele rostite" (p. 21). Prozatorul ar trebui, astfel, să beneficieze de un ochi ciclopic ("privirea inumană din interiorul său" - Limitele rescrierii, p. 300) și de o ureche hiperacustică. în chip fericit, practica scrisului dovedește că scriitoarea este înzestrată cu amîndouă, că are o foarte bună acuitate vizuală (mergînd pînă la a reține detaliul microscopic) și un simț auditiv neobișnuit, capacitatea sa de a surprinde și de a
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
de undeva din jurul înflorit, și surâsul tău. Dar nu ești nicăieri în tot împrejurul meu. Numai păreri, numai păreri de tine ajung până la mine, dar tu, aievea, nicicând, iubire. "Iubirea ne-ntâlnită niciodată..." Smalțul pâlniei albastre a cerului se sparge lângă urechea toartei, și luna, mare și roșie, ca un soare în amurg, alunecă-ncet spre tărâmurile de dincolo ale pământului. Pe șoseaua cenușie, inundată de strălucirile roșii, umbrite argintiu, ale dimineții, trece o căruță, și ea roșie-argintie, cu roți de cauciuc
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
dealului nu și-ar opri cascada lor galbenă în stavila șoselei cenușie, și calul murg, și căruța roșie-argintie, și țăranul îmbrăcat în negru de pe capra căruței ar pieri copleșiți de floare. Adie vântul în frunzele sensibile ale plopului din dreapta, și urechea câinelui culcat lângă mine în iarba mare și proaspătă, tresare ca de o atingere materială. O muscă neagră, autentică, trece prin fața soarelui, de la stânga la dreapta, apoi de la dreapta la stânga - o fi alta? -, și nu o mai vezi. Zumzetul ei
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
vagoane ce trec peste macazuri, ascunse de frunzișul copacilor zbuciumat de vijelia curentului brusc, îl toacă mărunt și-i împrăștie fărâmele peste orăcăitul broaștelor și peste ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele și-a ridicat botul de pe labe, și-a ciulit urechile, adulmecă și mârâie. Ai dreptate, câine frumos. Pământul și văzduhul fac liniște, culori și miresme. Omul, străin de țărâna pe care calcă și de cerul boltit albastru deasupra lui, nu știe să facă decât zgomot, duhoare și maculatură.
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
comisia de repartizare. în atmosfera specifică timpului, cînd stalinismul îi supraviețuia cu dîrzenie lui Stalin, neastîmpărul juvenil putea fi lesne asimilat cu subversiunea, iar o sfadă între colegi să genereze răzbunări politice. Omul nostru a avut noroc. Scăpase ca prin urechile acului, iar acum semna țanțoș "Slt. Cazimir", mîndrindu-se nespus cu gradul de sublocotenent dobîndit în urma convocării de la Florești, unde editase, împreună cu cîțiva colegi, revista Obiala meletarulu. n Note: * A doua parte a sancțiunii nu s-a aplicat. (N.r.) 1) Ștefan
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
Irina Mavrodin Am încă în ureche vocea lui, cealaltă voce, încă plină de speranță, de acum trei ani (aproape patru), când, timp de aproape o vară întreagă, am mers de câteva ori pe săptămână, împreună cu Irina Tarabac Izverna și mult ajutată de ea, pentru a sta
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
Să-și prindă în grabă, de-oblânc, Sufletul tău de sihastru. O zi de toamnă E o zi frumoasă de toamnă, acum, perfect inutilă. Neașteptate de tine, cuvintele mi se grupează în silă Glasul tău iluzoriu, mi se cerne-n urechi ca nisipul. La fel de iluzoriu, memoria îți dizolvă-n acidul ei, chipul. Așadar, ți-a reușit dispariția, atât de îndelung exersată, încât eu, proasta de mine, credeam că n-o să se întâmple niciodată. Și acum ce să fac? Și acum ce
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
de fantasme. Când fața îmi va flutura peste craniu ca un steag zdrențuit, peste devastatu-i câmp de bătaie. Când limba îmi va încolți, iar iarba îmi va țâșni din gură, îngropându-mi vocea ca pe-un râu subteran. Când urechile își vor retrage timpanele în adâncuri, ca pe două lespezi acoperind două peșteri de ceară. Când mâinile mele, în mănuși de solzi, vor începe să țeasă cearceafuri negre. Când părul meu va înțelege, în sfârșit, că-mi va supraviețui, doar
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
cu pistoale la brîu și la fesuri ciucuri de aur - rîu - ne-au turnat în pocale tot atîtea feluri de nectare, sigilate în pîntecoasele ulcioare, negricioase ca lemnul de nuc. Un eunuc, clătinînd ca pe-un clopoțel singuru-i cercel la urechea stîngă, clipind des din privirea-i pustie, nătîngă, ne tot îmbia din buzele-i groase, cu piersici dulci, mustoase, cu zaharicale, migdale, curmale. Domnițele, cu pleoape cuvios plecate, dar cam prea decoltate, (opinie personală, se pare c-aici se exagera
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
rămîne pe veci o enigmă. Candidatul nu se pierde cu firea, ci articulează pe două pegini ale carnetului cafeniu un răspuns coerent și plauzibil, citîndu-l disciplinat pe Engels, dar neomițîndu-l pe Ludovic al XIV-lea. Oralul la franceză, floare la ureche, încheie șirul probelor de admitere. Rezultatul va fi aflat la Piatra, după o așteptare destul de lungă: media 10. Cazimir locuiește, în anii studenției, într-o cameră de serviciu de pe Dionisie Lupu 2 (astăzi Tudor Arghezi 16), unde se oploșise încă
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
I se părea, vedea cum gospodăria treiera prima ei recoltă și Ilie știa pe dinafară câte zile-muncă are fiecare. Da, se cântăresc sacii așa cum văzuse el că se făcea la gospodăria de Dor Mărunt. Brigman, magazionerul, stătea cu plaivazul la ureche și făcea prinsoare cu Niculae Burcea că au să iasă peste 2500 de kilograme la hectar." "La Marin Preda (...) visul e, în mod curios, un corolar al stării de semitrezie, în care conștința continuă, pe anumite parcele, să fie activă
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
fi plăcut să scriu poezii pe frunze și ziduri pentru tine și pentru nicicând așa leneșâ, îndărătnică, temeinic ruptă de lumea aceasta și de cele care vor veni să-mi sfredelească stomacul cu frică. Pulberea oaselor mele va șuiera în urechea Distrugătorului trecerea în altă femeie în sfârșit vulnerabilă de cuvintele Lui nesupusă, de lacrima ta înghețată tot mai departe și în sfârșit ascunsă. Îmbătrânesc visele Sunt aici, sunt aici, sunt aici casa își mișcă pragul cu ușile la perete în
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
vulnerabilă de cuvintele Lui nesupusă, de lacrima ta înghețată tot mai departe și în sfârșit ascunsă. Îmbătrânesc visele Sunt aici, sunt aici, sunt aici casa își mișcă pragul cu ușile la perete în ritmul cuvintelor mele stâlcite șuierate, șoptite în urechea vecinilor orbi și surzi la inflexiunile tandru disperate ei își taie gazonul mai departe din ecran vocea comandorului culcă iarba la pământ înainte ca firul să pleznească tânăr și ne promite viață fără de moarte îmbatrânesc visele pe caldarâm sunt aici
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
în plâns, când își văzu răposata mamă târguindu-se cu un vânzător. Fu atât de mișcat, încât i se făcu rău și căzu lat. - Să nu ne învinovățească pe noi că l-am omorât cu geamul tău! îi șopti la ureche soția. Și el hotărî să nu-i mai vorbească alte trei zile. Geamul acela deveni prilej de senzație și fu exploatat ca atare nu numai de către presă, dar și de către oficialități. Grupuri de istorici, de etnografi, de fizicieni, de juriști
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
apoi, după ce o vară întreagă am tot cântat Avaramu-o-o-o-o, dansând din buric și desenându-mi un cerc negru între sprâncene, i-am spus Maharajahul. Ei bine, acest unchi, umbră, maestru, înger păzitor sau frate mai mare de cruce, avea niște urechi destul de late, ca de elefant, avea barbă, purta ochelari, fiindcă era miop, și avea o chelie simpatică, o rotoghilă de cap, înconjurat de păr negru, ca un dominican oriental și destul de lățos, spun eu acum. Pe vremea aceea nu știam
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
o vreme am știut, de altfel, că ar trebui să îl botez pe Maharajah, drept care i-am spus, cât se poate de nepotrivit, întrucât i-am dat un nume evreiesc, i-am spus, deci, Solomon. Numele acesta țiuia special în urechile mele și apoi îmi plăcea împărțirea limpede în cele trei silabe ca niște pietre de râu. De altfel, îi și pronunțam numele cam așa : Soooo-lo-mon, prima silabă fiind lungită peste măsură, întrucât îmi țuguiam buzele de parcă aș fi fost dirijor
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
le istorisească tocmai călătoriile sale. Sau despre cum Sindbad s-a împrietenit cu o balenă care îi făcea semn cu ochiul stâng, fiindcă celălalt ochi era de pirat, fiind acoperit cu un petec. Firește, balena avea și un cercel în ureche. Uneori, dansam cu Maharajahul: era, de fapt, un teatru de umbre pe care îl deformam intenționat, făcând ca umbra Maharajahului să fie mai mare și mai bondoacă decât a mea. Știam, însă, că cel mai important lucru sunt poveștile și
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
în Dumnezeu pe vremea aceea, fie fiindcă nu știam cine este Dumnezeu, fie fiindcă mi se părea un domn prea ascuns chiar și pentru gustul meu, călărind prea mult pe nori și dormind prea mult în văzduh, cu vată în urechi, cum nu credeam, deci, în Dânsul, din aceste pricini, poveștile mele țineau locul lui Dumnezeu, desigur nu în sens tare, ci într-unul moale, aromat, cu stafide în halviță, pepene zaharisit, baton de miere cu migdale, dulceață de nuci verzi
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
și sărută covoarele prin care urmele pașilor ei încă se mai aud, poate că nu, numai eu mor și înviu cum face sîngele în trupul răstignit, ca într-un spasm cîntecul terminat brusc într-o sală împînzită de ochi și urechi, poate că ar trebui să-i spun chiar eu, însă eu nu mai sunt decît sălașul frumuseții ei din care încă mai beau ca mahmurii în fiecare dimineață acoperindu-mă cu moartea ce mă ocrotește ca pe ultimul ei fiu
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
ca pîinea aruncată într-un stol hămesit de ciori, numai eu știu cum poate fi adusă iarăși în lume, dezgropată din cer ca o stea într-o noapte adîncă, așa cum fac în măruntaiele pămîntului mîinile care aduc aurul atîrnînd în urechile ei prin care nu mai sunt auzit, atît de frumoasă încît frumusețea ei stă scrisă în ochii altora, într-ai mei o închid oblojindu-mi cu ea tristețea din care nu mai cobor decît înger deasupra capului ei, - poate numai
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
uitat ca tablourile într-o galerie de artă închisă de ruși după război, poate eu sînt doar umbra ei așezată în oglinzi ca în cer trestiile unui lac liniștit, și respir cu gura ei, văd cu ochii ei, aud cu urechile ei, nu mai sunt eu, doar cealaltă imagine a mea din care se rupe frumusețea ei atît de îndepărtată ca umbra îngerilor prin cerul pe care-l respir și mor să fiu înviat de ea pe cînd sărută bărbatul a
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
împreună scările (stam într-o haltă, la etaj) pe întuneric. Ne țineam de mînă. Ajunși jos, ea ieșea afară, închidea ușa și se pișa în praful de lîngă zid. Pentru mine era ca o rugăciune! Ceva sfînt și necunoscut! Cu urechea lipită de ușă, ascultam, ascultam la nesfîrșit. Apoi ea deschidea, mă lua iar de mînă, ne urcam, nu vorbeam nimic. Pe urmă m-a lăsat tot mai rar s-o "aud". La un moment dat nu a mai vrut. Trecusem
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]