3,110 matches
-
apa trece din tub în interstițiu prin osmoză (fig. 102). La vârful ansei filtratul este izoton cu mediul, la valoarea de 1200 mOsm/l. Partea inferioară a ramului ascendent al ansei are permeabilitate mare pentru Na și Cl, moderată pentru uree și este practic impermeabilă pentru apă. Pe măsură ce urcă spre regiunile mai puțin concentrate ale medularei, Na+ și Clvor difuza pasiv prin membrană. Segmentul gros al ansei, care începe cam la jumătatea superioară a ansei și se continuă cu tubul contort
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
vase lungi, ce coboară de la limita între corticală și medulară și merg în paralel cu ansele. Aceste sunt atât arteriole cât și venule. Vasa recta ascendente sunt capilare fenestrate, iar cele descendente au un endoteliu continuu, cu proteine transportori pentru uree și aquaporine. Vasa recta mențin hipertonicitatea cu ajutorul unui mecanism numit schimb în contracurent. Electroliții și alți solviți, mai ales ureea, cere sunt prezenți în concentrații mari în medulară, difuzează în vasa recta descendente, deoarece acestea sunt permeabile pentru ioni și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
cât și venule. Vasa recta ascendente sunt capilare fenestrate, iar cele descendente au un endoteliu continuu, cu proteine transportori pentru uree și aquaporine. Vasa recta mențin hipertonicitatea cu ajutorul unui mecanism numit schimb în contracurent. Electroliții și alți solviți, mai ales ureea, cere sunt prezenți în concentrații mari în medulară, difuzează în vasa recta descendente, deoarece acestea sunt permeabile pentru ioni și apă. Apoi, aceiași electroliți și uree vor difuza din vasele ascendente înapoi în interstițiu, păstrând apa în sânge, datorită presiunii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
hipertonicitatea cu ajutorul unui mecanism numit schimb în contracurent. Electroliții și alți solviți, mai ales ureea, cere sunt prezenți în concentrații mari în medulară, difuzează în vasa recta descendente, deoarece acestea sunt permeabile pentru ioni și apă. Apoi, aceiași electroliți și uree vor difuza din vasele ascendente înapoi în interstițiu, păstrând apa în sânge, datorită presiunii coloid-osmotice date de proteinele plasmatice, care nu pot trece prin peretele capilar. Astfel, electroliții rămân captivi în medulară, iar apa este recuperată în circulație. Ansa Henle
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
a tubului distal formează parțial complexul juxtaglomerular, furnizând celulele-senzor ale maculei densa și participând la fenomenul de feed-back tubulo glomerular. Partea următoare este foarte răsucită, are mecanisme foarte eficiente de reabsorbție a electroliților și este practic impermeabil pentru apă și uree. Mai est denumit și segmentul de diluție, deoarece diluează urina prin îndepărtarea ionilor. Celulele tubului distal prezintă un cotransportor de Na/Cl, care reabsoarbe sodiul din lumenul tubular, apoi acesta fiind eliminat pe la polul bazolateral de către ATP-azele Na/K. Clorul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
și de aceea au un rol de maximă importanță în determinarea cantității finale de urină. Celulele epiteliale sunt aproximativ cuboidale ca formă, un aspect neted, relativ puține mitocondrii și prezintă o serie de caracteristici speciale: sensibilitatea la ADH, permeabilitatea pentru uree, secreția de protoni. Când osmolaritatea plasmatică este crescută, se elimină în circulație o cantitate crescută de ADH de către hipofiza posterioară. Hormonul circulant se cuplează cu un receptor membranar de pe celulele tubilor colectori, numit V2. Acesta este un receptor cuplat cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
la creșterea permeabilității acesteia pentru apă. Pe de altă parte, PKA activează și transcripția genică a aquaporinelor, ceea ce va stimula sinteza de astfel de proteine și va prelungi efectul. Spre deosebire de ductul colector cortical, celulele tubului colector medular sunt permeabile pentru uree, ceea ce permite reabsorbția unor cantități de uree, apoi creșterea în continuare a osmolarității interstițiului medular, ceea ce va duce la capacitate crescută de reabsorbție a apei. Celulele ductului medular sunt capabile să secrete ioni de hidrogen în cantități crescute, chiar împotriva
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
de altă parte, PKA activează și transcripția genică a aquaporinelor, ceea ce va stimula sinteza de astfel de proteine și va prelungi efectul. Spre deosebire de ductul colector cortical, celulele tubului colector medular sunt permeabile pentru uree, ceea ce permite reabsorbția unor cantități de uree, apoi creșterea în continuare a osmolarității interstițiului medular, ceea ce va duce la capacitate crescută de reabsorbție a apei. Celulele ductului medular sunt capabile să secrete ioni de hidrogen în cantități crescute, chiar împotriva unui gradient înalt de concentrație, ceea le
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
precipitarea acestuia sub forma de cristale de acid uric, mai ales la nivelul articulațiilor (artrita urică sau gută). Secreția tubulară a creatininei Practic toată creatinina din filtratul glomerular trece în urina finală, deoarece molecula sa este mai mare decât a ureei, și nu există transportor pentru reabsorbția sa. Totuși, clearance-ul de creatinină este mai mare decât filtrarea sa glomerulară (de mai mult de 100 de ori), ceea ce denotă că există o secreție la nivel tubular a acesteia. Creatinina este secretată în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
suportabile fără efecte importante. Sursele majore de protoni în organism sunt prezentate mai jos. Gluconeogeneza hepatică produce amoniac (NH3 ) prin dezaminarea aminoacizilor. Acest amoniac se cuplează imediat cu H+ , producând NH4+ și HCO3. Ionul amoniu va fi apoi încorporat în uree, producând protoni liberi. Metabolizarea aminoacizilor ce conțin grupări cu sulf produce mici cantități de acid sulfuric (H2SO4 ), în vreme ce catabolismul unor aminoacizi fosforilați precum fosfoserina produce acid fosforic (H3PO4 ). Acești acizi tari reprezintă o sarcină mare asupra sistemelor tampon prezente la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
alte tipuri celulare, ce includ celule medulare, limfocite, neuroni periferici și centrali. Eritropoetina ajută la proliferarea și supraviețuirea unui mare număr de celule non-eritroide, printre care celulele de neovascularizație, creier, ovar, oviduct, uter și testicule. 29. Excreția non-renală Transpirația conține uree, în concentrații cam de 130 de ori mai reduse decât în urină, de vreme ce excreția cutanată este mai mult un fenomen secundar termoreglării. Mai ales în situațiile în care există cantități mari de azot ca rezultat al unui metabolism crescut, acesta
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
fenomen secundar termoreglării. Mai ales în situațiile în care există cantități mari de azot ca rezultat al unui metabolism crescut, acesta poate fi eliminat sub formă de azot liber în aerul expirat și în gazele intestinale precum și sub formă de uree în transpirație. Transpirațiile abundente, produse de efortul fizic intens sau de origine termică, produc o considerabilă eliminare de material azotat prin piele, împreună cu cantități semnificative de sodiu și clor, uneori putând duce la fenomene de hiponatremie. Se poate ajunge până la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
bazânduse pe necesitatea existenței unui complex intermediar, format între enzimă (E) și substratul acesteia (S) în procesul de cataliză. În această lucrare experimentală, se va aplica modelul propus de Michaelis și Menten pentru a urmări cinetica reacției de hidroliză a ureei, substrat catalizat de enzima, urează, în urma căreia, se obțin, ca produși de reacție, dioxidul de carbon și amoniacul. Ureaza este o enzimă care se găsește în bacterii, drojdii și în unele plante superioare. Masa moleculară a ureazei este de 480
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
eliberarea enzimei. Conform principiul Bodenstein, concentrația complexului, ES, se modifică în timp. Concentrația substratului liber, Cs, poate fi considerată egală cu concentrația totală de substrat, atunci când o cantitate mică de enzimă este atașată substratului. Măsurarea conductivității (Cp) unei soluții de uree poate fi utilizată pentru determinarea vitezei de hidroliză a ureei (substratul, S), de către urează (enzima, E), la diferite concentrații de substrat și a constantei Michaelis Menten (KM). Ionii prezenți în soluție cresc conductivitatea acesteia, permițând urmărirea metabolizării substratului de către enzimă
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
în timp. Concentrația substratului liber, Cs, poate fi considerată egală cu concentrația totală de substrat, atunci când o cantitate mică de enzimă este atașată substratului. Măsurarea conductivității (Cp) unei soluții de uree poate fi utilizată pentru determinarea vitezei de hidroliză a ureei (substratul, S), de către urează (enzima, E), la diferite concentrații de substrat și a constantei Michaelis Menten (KM). Ionii prezenți în soluție cresc conductivitatea acesteia, permițând urmărirea metabolizării substratului de către enzimă. Viteza de desfășurare a reacției (dCp/dt) de hidroliză a
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
substratul, S), de către urează (enzima, E), la diferite concentrații de substrat și a constantei Michaelis Menten (KM). Ionii prezenți în soluție cresc conductivitatea acesteia, permițând urmărirea metabolizării substratului de către enzimă. Viteza de desfășurare a reacției (dCp/dt) de hidroliză a ureei, în funcție de concentrația de substrat (în acestă experiență, ureea). Se poate observa că viteza reacției depinde liniar de concentrația enzimei. Influența concentrației substratului asupra vitezei reacției este mai complicat de evidențiat. 1. Prepararea soluțiilor de uree și urează În acest experiment
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
concentrații de substrat și a constantei Michaelis Menten (KM). Ionii prezenți în soluție cresc conductivitatea acesteia, permițând urmărirea metabolizării substratului de către enzimă. Viteza de desfășurare a reacției (dCp/dt) de hidroliză a ureei, în funcție de concentrația de substrat (în acestă experiență, ureea). Se poate observa că viteza reacției depinde liniar de concentrația enzimei. Influența concentrației substratului asupra vitezei reacției este mai complicat de evidențiat. 1. Prepararea soluțiilor de uree și urează În acest experiment sunt utilizate soluții de uree, de diferite concentrații
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
dCp/dt) de hidroliză a ureei, în funcție de concentrația de substrat (în acestă experiență, ureea). Se poate observa că viteza reacției depinde liniar de concentrația enzimei. Influența concentrației substratului asupra vitezei reacției este mai complicat de evidențiat. 1. Prepararea soluțiilor de uree și urează În acest experiment sunt utilizate soluții de uree, de diferite concentrații. Astfel, se prepară următoarele soluții: Soluția stoc de uree 0,4 %: 0,4 g uree se dizolvă în 99,6 g de apă distilată, într-un pahar
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
în acestă experiență, ureea). Se poate observa că viteza reacției depinde liniar de concentrația enzimei. Influența concentrației substratului asupra vitezei reacției este mai complicat de evidențiat. 1. Prepararea soluțiilor de uree și urează În acest experiment sunt utilizate soluții de uree, de diferite concentrații. Astfel, se prepară următoarele soluții: Soluția stoc de uree 0,4 %: 0,4 g uree se dizolvă în 99,6 g de apă distilată, într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL. Soluția de uree 0,2
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
de concentrația enzimei. Influența concentrației substratului asupra vitezei reacției este mai complicat de evidențiat. 1. Prepararea soluțiilor de uree și urează În acest experiment sunt utilizate soluții de uree, de diferite concentrații. Astfel, se prepară următoarele soluții: Soluția stoc de uree 0,4 %: 0,4 g uree se dizolvă în 99,6 g de apă distilată, într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL. Soluția de uree 0,2 %: 50 mg de soluție de concentrație 0,4 % se pun într-un
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
asupra vitezei reacției este mai complicat de evidențiat. 1. Prepararea soluțiilor de uree și urează În acest experiment sunt utilizate soluții de uree, de diferite concentrații. Astfel, se prepară următoarele soluții: Soluția stoc de uree 0,4 %: 0,4 g uree se dizolvă în 99,6 g de apă distilată, într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL. Soluția de uree 0,2 %: 50 mg de soluție de concentrație 0,4 % se pun într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
soluții de uree, de diferite concentrații. Astfel, se prepară următoarele soluții: Soluția stoc de uree 0,4 %: 0,4 g uree se dizolvă în 99,6 g de apă distilată, într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL. Soluția de uree 0,2 %: 50 mg de soluție de concentrație 0,4 % se pun într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL, peste care se adaugă 50 mg de apă distilată. Soluția de uree 0,1 %: 50 mg de soluție de concentrație
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL. Soluția de uree 0,2 %: 50 mg de soluție de concentrație 0,4 % se pun într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL, peste care se adaugă 50 mg de apă distilată. Soluția de uree 0,1 %: 50 mg de soluție de concentrație 0,2 % se pun într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL, peste care se adaugă 50 mg de apă distilată. Soluția de uree 0,05 %: 50 mg de soluție de concentrație
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
adaugă 50 mg de apă distilată. Soluția de uree 0,1 %: 50 mg de soluție de concentrație 0,2 % se pun într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL, peste care se adaugă 50 mg de apă distilată. Soluția de uree 0,05 %: 50 mg de soluție de concentrație 0,1 % se pun într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL, peste care se adaugă 50 mg de apă distilată. Soluția de uree 0,025 %: 50 mg de soluție de concentrație
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
adaugă 50 mg de apă distilată. Soluția de uree 0,05 %: 50 mg de soluție de concentrație 0,1 % se pun într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL, peste care se adaugă 50 mg de apă distilată. Soluția de uree 0,025 %: 50 mg de soluție de concentrație 0,05 % se pun într-un pahar Erlenmeyer, de volum 100 mL, peste care se adaugă 50 mg de apă distilată. Soluția de uree 0,0125 %: 50 mg de soluție de concentrație
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]