2,433 matches
-
călăreți. - Nu vă lăsați purtați de vraja de basm pe care o întâlniți aici. Este o capcană. Cei ce vor păși pe aceste meleaguri se vor rătăci. Vor pribegi până la pieire în ghearele necuratului... Preda nu sfârși cuvintele, că un urlet prelung tulbură liniștea pădurii până în adâncurile sale. Ca din senin se porni o vijelie, iar apele lacului se tulburară. Din adâncul lor se arată un balaur cu multe capete. Caii nechează speriați și se ridică în două picioare, că stăpânii
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
paloșul. Întoarce-te, blestematule, în bârlogul tău! Deodată șerpi țâșnesc din gura satanei. - Nu fugiți! - porunci căpitanul. Îngerii sunt cu noi, iar Dumnezeu este deasupra noastră, pretutindeni și oricând. El este stăpânul nostru! Întoarce-te drace la talpa iadului tău! Urlete sinistre sfâșiară liniștea pădurii. Necuratul se înfurie de îndrăzneala omului și se ridică amenințător deasupra lor. - Dispari, Satana, în unghierele tale întunecate, în locuri neumblate sau blestemate. Du-te la vrăjitoarele tale care te slugăresc, ia-le sufletul și pârjolește
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
ia-le sufletul și pârjolește-l în focul iadului tău, hrănește-le cu smoală, dar lasă omenirea cu necazurile, bucuriile și păcatele sale să fie judecată de Domnul, nu de tine, împărat al întunericului!... Deodată o lumină strălucitoare inundă pădurea. Urletele lugubre se sting treptat în ecouri, iar balaurul se transformă într-un vârtej și dispare în adâncuri. Se așternu liniștea și pădurea își reluă freamătul cu șoaptele sale duioase. Din nou, în fața ochilor li se desfășoară lacul cu apa de
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
păcat de la Dumnezeu și legea e lege, dai de dracu!” ,, Eu, dom’ sergent? Să fur eu ? Neam de neamul meu n-a avut obiceiul ăsta !”. și cum termină el vorba, se-auzi din senin, întâi mai încet, apoi din ce în ce mai tare urletul sirenelor. Iar fac ăștia exerciții de alarmă !” - își dădu cu părerea Praporică. Mie parcă mi s-a înfipt un cuțit în inimă...și mă întreabă Praporică :,, da’ ce dom’ sergent ți-e frică de moarte ?” ,, Mi-e frică, Praporică, eu
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
eu...” Praporică ăsta era un hoț, după ce plecau toți din oraș, el da iama prin locuințele oamenilor și le lua tot ce găsea și le vindea în tancioc. Nu trecu mult după învălmășala asta că începură avioanele să urle, un urlet greu de oțel, ieșit parcă din fundul pământului. În tăcerea acelei zile de vară care se așternuse peste tot, urletul lor era însăși moartea strecurată în sufletul fiecăruia. Și Praporică trist cu capul în jos : ,,Astăzi s-or duce spre
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
tot ce găsea și le vindea în tancioc. Nu trecu mult după învălmășala asta că începură avioanele să urle, un urlet greu de oțel, ieșit parcă din fundul pământului. În tăcerea acelei zile de vară care se așternuse peste tot, urletul lor era însăși moartea strecurată în sufletul fiecăruia. Și Praporică trist cu capul în jos : ,,Astăzi s-or duce spre Ploiești, dom’ sergent ! ne-or ierta dom’ sergent”, -repeta el cu capul pe cer .,, Să te audă Dumnezeu !”- zisesem eu
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
prin fața Primăriei și-am văzut cu ochii mei cum a căzut o valiză din porbagaj drept în mijlocul străzii. Eu am coborât repede scările și-am luat valiza, pierzând pe Praporică din vedere. Am pus valiza jos lângă mine și ascultam urletul bombelor care acum trebuie să fi căzut pe Gara de Nord. După ce se mai potoli prigoria ce zic eu: ,,ia să dechid eu valiza să văd ce e în ea... -Și ce credeți, fraților că era?- îi întreba el pe prieteni când
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
răzbate cele mai grele opreliști: „La un moment dat, pe drumul dintre două sate s-a oprit. A privit cerul spuzit de stele. A căutat cu privirea steaua lor ... Maria, mă gândesc la tine ... Simți acest fapt?... Departe se auzea urletul lupilor” (p. 38.) Altădată ființa duală își caută sinele în atingeri miraculoase, într-un ritual păgân, când, răzvrătită, senzualitatea se consumă în incandescența clipei. Ritmurile pământului filtrate prin inocența simțurilor cheamă binecuvântarea cosmică unite prin „Inelul de iarbă”, precum în
CRONICĂ LA „INELUL DE IARBĂ” DE AL FLORIN ŢENE de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364176_a_365505]
-
că au fost păcăliți... - Preacucernice Părinte Nicolae, a rămas fără repercusiuni farsa jucată ungurilor? - Nu. S-au dus și l-au luat pe bunicul meu. Dacă până în acel moment au venit cu liniște, acum au venit cu împușcături și cu urlete și spuneau în gura mare că dacă cineva îl adăpostește pe „popa cel tânăr“ și nu-l predă, va fi împușcat. L-au dus pe bătrânul preot, care avea atunci vreo 70 de ani, la marginea satului și i-au
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
Acasa > Poeme > Antologie > LUMEA S-A RETRAS ÎN SINE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului de-atâtea urlete lumea s-a retras în sine nu-i mai plac războaiele cu babuinii n-o mai interesează toamnele banale frunzele sunt o poezie prea ermetică pentru urechea astupată cu ceară a acestei lumi care mimează viața într-o atmosferă de
LUMEA S-A RETRAS ÎN SINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363196_a_364525]
-
-l înmormântăm după datina străbună! Cei mai ageri căpitani cutreierară ținuturile, dar nimeni nu-l mai întâlni după acea bătălie. Doar câțiva oșteni îl văzuseră lângă malurile Marelui Râu ce desparte Carpații în două în timpul măcelului care avusese loc în urletele și țipetele de groază ale vrăjmașului ce fugea disperat în toate părțile înspăimântat de loviturile lui Paloș. Îl căutară încă o dată printre cadavre. Rămaseră uimiți de chipul înfricoșat pe care-l aveau leșurile dușmanilor, de parcă înainte de a-și da duhul
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DECEMBRIE Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Despre această ultimă lună în care soarele desenează cu dinții flori de gheață pe ferestre și urlete de haite înfometate pe discul lunii, în care plutoane întunecate de corbi punctează imaculatul somn al câmpiilor și crengi pustii și negre sunt scuturate șuierând de vifor întețit și de datini cu origini în veacuri pierdute, Despre această ultimă lună
DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368495_a_369824]
-
78] Și-atunci se-aude Vocea din cosmos bubuind nu să salvez lumea sau s-o distrug eu vin un alt chip al Conștiinței oglindă-a voastră sânt a ce e rău în lume când cerul e senin [79] Acel urlet de Fiară din beznele ființei ce instinctul îl strigă ca presimțind neantul oglindă-n care moartea din veci vi se arată ca și cum ar fi moartea ce se petrece-n altul [80] Voi să-nvățați cu groază-n a istoriei clipă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
care nu poți decât să mori cântând și cum se sting în lume popoarele ca facle de dorul fără seamăn se trec agonizând [87] Cum crește dorul, Doamne, ca un ocean Ființă și Europa-ncepe în hohote să plângă și urlete se-nalță în golul ce se-ntinde după-acel vis pe care în veci n-o să-l atingă [88] Si iată nu pe urma acelui Cal Troian nu Calul e cel care spre undeva i-ar duce ci dorul fără seamăn
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
formă pură a lumilor antice [89] Popoarele-n pustie pierdute în apusuri rătăcite în lume și-n sine aiurând după atâtea veacuri iată-le tot în lume într-un apus de soare mai triste ajungând [90] Un fel de isterie urlete de hiene se-nalță-n lumea care străină le privește durerea fără margini de-a nu putea fi-n lume doar urletul din veacuri al principiului Este [91] Și ceea ce se-ntâmplă e straniu și barbar popoare ce se schimbă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
iată-le tot în lume într-un apus de soare mai triste ajungând [90] Un fel de isterie urlete de hiene se-nalță-n lumea care străină le privește durerea fără margini de-a nu putea fi-n lume doar urletul din veacuri al principiului Este [91] Și ceea ce se-ntâmplă e straniu și barbar popoare ce se schimbă și-n cai troieni se fac sinucigași ce-n forma unor Cai se preumblă într-o lume atroce și-ntr-un haos
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
luăm lucrurile de aici. Și anulăm vânzarea! Îl sun chiar acum pe șoferul care ne-a ajutat să ducem lucrurile. Adormiră rapid, necăjiți, după ziua obositoare pe care o avură. La ora unu noaptea însă au fost treziți de niște urlete înfiorătoare. Isabela începu să tremure. - Stai fără frică, ești cu mine, îi spuse Paul. Dar și pe el îl trecuseră fiori reci prin corp. Ochii se îndreptară rapid spre ciocanul pe care-l văzuse aruncat atunci când vizitaseră prima dată casa
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
și moșii furioși o priveau. Peste câteva clipe, păsările își luară și ele zborul, fâlfâind puternic din aripi și făcând gălăgie, fără să se mai sinchisească de Moș Gerilă și ai lui, care urlau de furie, din cauza neputinței. Auzindu-le urletele și fiindcă li se părea că sunt insuportabile, viscolul începu să arunce cu troienele de zăpadă în colivie și în ei. În același timp, cum toate erau din nou bune și frumoase în lăcașul lui Moș Crăciun, acesta îi spuse
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Trifan Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului VIS STINS ÎN NOAPTE Nopți fără tine nopți de distanță nopți netrăite cu-o crustă de gheață Nopți fără noi sunt nopți fără lună nopți pustii când urlet de lup răsună Nopți nenăscute și nopți fără vrere visul se ascute sub ciob de durere ... Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografică: VIS STINS ÎN NOAPTE / Ioan Adrian Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1905, Anul VI, 19 martie 2016. Drepturi
VIS STINS ÎN NOAPTE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367987_a_369316]
-
curat; dar pentru pământul acesta a rânduit Dumnezeu ca în fiecare ceas pe glob să fie Sfânta Liturghie așa încât în toată vremea se înalță rugăciuni - este un echilibru pe care nu-l realizăm trăind într-o societate unde auzim numai urlete și înjurături. Dar dincolo de acestea există, clipă de clipă, rugăciunile către Dumnezeu. Da, așa strigau apăsat și repetat tinerii la Cluj în fața Catedralei în zilele Revoluției: "Dumnezeu este cu noi". Era copleșitor! De unde știau ei aceasta, dacă nu de la Biserica
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
vrea: te papă! S-a ridicat brusc. A zvârlit paharul cu forță. Un zgomot cristalalin s-a rostogolit pe gresia adusă din Spania. Am zis că-i țâșnește sângele pe ochi. - Tot aici ești? A fost un strigăt sau un urlet? Am înlemnit. Fata era tot acolo, lângă ușă. S-a dus înspre ea, ca un leu asupra unui pui de căprioară. M-am gândit că fata va fugi pe ușă. - Fugi! am strigat eu. Nu, nu se poate! Fata a
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
îi spuneau sașii acestui loc, închipuie-ți că stai la fereastra din camera unde ești găzduit, dar dă ceasul înapoi, spre a ajunge pe la 1459 într-o zi friguroasă, pe la prânz. Piața își desfășoară treburile obișnuite dar, deodată, se aud urlete și huiduieli și un alai de femei îmbrăcate săsește se apropie de centrul acestui spațiu public și se-nghesuie să lovească în continuare o biată fată însângerată, cu hainele răvășite și rupte. Tânăra femeie țipă și plânge, iar celelalte urlă
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
culori și specii diferite, cu aripi desfăcute și care plutesc prinși de vegetația luxuriantă a zidurilor interioare ale saloanelor, pendulează pe deasupra capetelor dând impresia că înaintează în zbor și că-ți vor ateriza uite acum pe creștet, gorile care scot „urlete” pe-adevărat dar la relanti, pentru a nu deranja pe consumatori, părinții au mari probleme cu copiii că nu-și termină din farfurii, un râs sau o panteră agățată pe craca unui arbust tropical mișcând ritmic capul încoace și-ncolo
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
și nemaisimțită de oamenii locului, parcă o “asmuțire” astrala spinteca și mărunțește totul, plantele, animalele, oamenii, tot ce este suflu în formele lui cele mai nearticulate, orătănile, lighioanele și câinii orașului rătăcesc în deprinderi haotice, fără noima, în sunete și urlete prelungi, înfiorătoare, agasând paroxistic liniștea orașului aspru betegit de spaimă ... Baierele largi ale pământului parcă se sumețesc dintr-o dată, chiar pământul pare să fi căzut într-o “rană” pregătind o adormire vecină cu extincția, “nemurirea” sau viețuirea părând a mai
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
zăreau doar luminile intermitente de poziție, totul era în așteptare, oameni, copii, animale de dincolo de corturi, focuri de-ai fi zis că ești la noi în Muscel de “focu' lui Sumedru”, nici vorbă de așa ceva pe-aici, niște răgete sau urlete înăbușite și un cort mare la care așteptau să înceapă “procesiunea”, să-ți expună de la un televizor regulile “jocului” de către organizatori, unde “protocolul” primirii celor de afară cerea să-ți dea puțintică caldură pentru a-ți dezmorți oasele, căldură emanată
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]