900 matches
-
vorba despre el și s-a făcut că n-aude toată hărmălaia aia, refugiindu-se în cameră ca să nu înfrunte furtuna la prima mînă. Dacă l-ar fi chemat, ar fi pretextat că-l doare capul și nu-și poate urni picioarele din cauza asta, ceva de genul. Dar n-a fost cazul. Le-a deschis mama. Din pat, Marcu auzea tot ce se petrece acolo, cred că mai bine decît dac-ar fi fost la fața locului. Vorbeau toți deodată și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Marcu îi educase pe ai lui să nu-l sune decît în caz de urgență. Marcu a trebuit să aștepte pînă ce Alin a terminat un sendviș și niște dulciuri. Îi era foame și spunea că nu s-ar fi urnit fără combustibil. Apoi au făcut pregătirile. Nu prea știau ce să-și ia cu ei. Nu-și mai aminteau ce puneau în rucsac eroii din filme, cînd plecau într-o expediție. De-acum înainte, au să fie mai atenți la
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Ce departe suntem de pesimismul gânditorului german" (ibidem, 56). Insula apare miraculoasă (Eliade: 1991, 154 et passim.). Nu foarte departe de mal, ea este totuși pustie. Intrarea impune oarecare efort, așa cum descrie anahoretul, iar nepotul său va confirma: "El îl urni, bolovanul se întoarse ca-n țâțâni și lăsă o mică intrare pe care o putea trece târându-se. El intră repede, împinse bolovanul la loc, acoperi chiar zarea cea mică cu pietre și pământ și, când își întoarse privirea ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de sine.// Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde / ochiul,/ pentru că vor aduce și-ți vor așeza / în orbită un zeu / și el va sta acolo, împietrit, iar noi / ne vom mișca sufletele slăvindu-l.../ Și chiar și tu îți vei urni sufletul / slăvindu-l ca pe străini" (Elegia a doua "Getica", Nichita Stănescu). 141Luiza Bratu, op. cit., p. 123. 142 Ibidem, p. 123. 143"unicul demers este acela de a vida o scenă pentru ca în spațiul creat mesajul să poată suna nestingherit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
obrajii (exact ca în copilărie) Îndrugi încurcat scuze tot mai cețoase mai puerile îi strigi că peste două minute îți pleacă ultimul tren ,,salut bătrâne''mai prinzi din fugă aceste ultime vorbe guturale molfăite între gingiile știrbe apoi trenul se urnește taie acum câmpii aiuritor de albe pe bancheta din fața ta somnolează o fată super (citește: su-per - bă) pietrificată în sine Tu tocmai trăiești o bucurie ingrată: îți lași ochii seduși - departe - de trei căprioare încremenite grațios-ireal acolo pe cerul după-amiezii
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
cele ortodoxe. 114 de ani mai târziu, Spătarul Milescu (1636-1708) a făcut o călătorie cu scopuri diplomatice de peste doi ani în China, 33 ani mai târziu, Dimitrie Cantemir și-a început refugiul de 12 ani cu familia în Rusia (1711-1723), urnită spre occidentalizare. Avem altfel de exemple de difuziuni culturale care depășesc modelul "centru-periferie" prezentat în ultimul paragraf al capitolului I. Sensurile principale de mișcare ale noilor drumuri expediționare, negustorești-bancare și ideologice duceau peste Ocean, în teritoriile nordice ale continentului, iar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a vagonului. Și unul după altul cei treisprezece flăcăi săriră din tren și, fiind pe Înserate, se mistuiră În pânzele de negură care se așternuseră ca o pâclă pe Valea Mureșului. Sus prin tufișul de la Cascadă! șopti unul. Când se urni trenul din loc, cele două uși ale vagonului se legănau purtate de curenți, iar ungurul zăcea cu capul aplecat spre albia Mureșului. Din tren, cele câteva focuri de armă trase de cendări nu au reușit să nimerească pe niciunul dintre
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
b] trebuia să ungem trăsura; [c] un țăran prinsese atât de bine șurubul la roată, încât a fost cu neputință să-l scoatem. [d] Toți meșterii satului, cu mic cu mare, dimpreună cu maistrul fierar, n-au reușit să-l urnească. [e] Un băietan cam la cincisprezece ani s-a desprins de grup, [f] s-a întors cu un clește și, [j] dându-i la o parte pe ceilalți, [h] leagă de piuliță o sârmă de cupru, [i] o strânge bine
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pe horn și ni le punea sub pernă. Ne erau tare dragi aceste jucării din lemn și nu le-aș fi schimbat pe cele mai frumoase jucării de magazin. Ne jucam cu ele până se decolorau și se stricau. Ghiță urnea încet pe pământ denivelat vreun camion din acestea, spunând că așa merg camioanele sau căruțele încărcate din greu. Și când se răsturnau, le puneam pe roți imitând munca mai multor oameni care foloseau proptele și multe altele. Jucam „șotronul” pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
riduri. Dacă te uitai ceva mai atent la el, puteai să bănuiești că e homosexual, avea ceva care aducea a curvă masculină. În rest, normal ca orice mirean L-am lăsat să-și termine micul dejun după care mi-am urnit persoana spre el. - Aaa..., o făcu pe miratul când mă văzu proțăpit în fața lui, care-i baiul? - Păi, vă rog să-mi dați aprobarea pentru materialul acesta. Și-i scosei din sân câteva coli de hârtie bătute la mașină. - Știți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aprobă dând din cap, ieși, parcurse grăbit curtea până la clădirea chiliilor, intră în chilia sa și ascunse sub anteriu bocceaua cu înscrisurile luate din spătărie. În drumul de întoarcere spre biserică încercă să găsească o daltă sau rangă ca să poată urni puțin piatra mormântului arhimandritului, dar nu reuși. Intră în biserică și se lăsă în genunchi plecându-și trupul paralel cu pardoseala. Examinând îndeaproape, băgă de seamă că spre zidul dinspre miazănoapte, între piatra de mormânt și pardoseală, se cască neastupată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bologna și înmormântate acolo. PRIMUL OCHI SPRE UNIVERS Anul 1592, anul venirii lui Galileo Galilei la Universitatea din Padova ca profesor de matematică, este considerat în mod simbolic anul fondării științei moderne. Cercetările de mecanică ale lui Galilei aveau să urnească știința din punctul unde o lăsaseră studiile scolasticilor. Între aceștia și Galilei există și elemente de continuitate, dar și o desprindere insuficient relevate de literatura științifică românească. Observațiile astronomice ale lui Galilei au schimbat fundamental imaginea cerului, cu consecințe la fel de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
grabă să nu se pună în mișcare și să-l pierd, cu geamantanul meu de lemn vopsit în negru, în mână, uitai de tata, când îl auzii că mă strigă. Lăsai geamantanul pe culoar și ieșii pe platformă. Trenul se urni și începu, lin, să părăsească gara. Tata îmi spuse cu un glas împiedicat, parcă nesigur, pe nume, ca și când nu m-ar fi recunoscut, urcat cum eram, că sunt copilul lui. Își duse brațele în sus, tot cu o mișcare frântă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de statură înaltă, voinic, cu părul ușor caier de lână, ar fi vrut să-i zică vreo’ două. Tăcu însă, nu avea proteza și ar fi stricat vorba în zadar. Plecă ușor capul și mormăi ceva pentru el. S-a urnit spre magazie, de unde s-a întors liniștit cu o sapă. și-a scos proteza. A spălat-o bine și așa o poartă săracu și pe lumea aialaltă, unde s-a dus împăcat, cu gândul la sfințișorul lui. Andrei fugise spre
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
căciula din cui și ieși afară. Zăpadă era ca o coală albă de hârtie, nici urmă de pași. Dădu ocol casei și se îndreptă spre ușa magaziei ce se lăsa purtată de vânt. Clopotul Bisericii anunța sărbătoarea. Dangătul lui îi urni mâna din loc și o lăsă dusă în înaltul cerului, apoi spre pământul roditor. Lică învăța din nou, singur, să facă și să cinstească crucea. Din colț de la răsărit icoana Precistii cu Pruncul în iesele începu să se clatine. Îi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mă lasă ea singură” “Te tot foiești ca o babă, mai bine te-ai da jos din pat și ai da drumul la găini, că pârdalnicul cel de cucoș iar a cânta. Hai, hai Rariță, fă ochișori.” Femeia s-a urnit din pat, a întins așternuturile, apoi a dat cu o cană de apă pe ochi și s-a închinat. A avut pentru un moment pornirea să treacă în camera Varvarei, dar s-a întors din drum. “O fi ajuns ostenită
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și ploaia de nisip se auzi și mai deslușit izbind în geamuri. Motorul tuși, apoi se opri de-a binelea. Îndelung solicitat de demaror, porni în cele din urmă și șoferul îl făcu să urle, accelerând. Icnind puternic, mașina se urni din loc. Din mulțimea zdrențăroasă și nemișcată a păstorilor se înălță o mână care, o clipă mai târziu, pieri în urma lor, pe drumul din ce în ce mai prost. Din pricina zguduiturilor, arabii se clătinau întruna. Janine simțea cum o cuprinde somnul, când, pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Când Jonas termina cu telefonul sau cu plata gazului, un prieten, un discipol, sau amândoi uneori, se țineau după el, până în cămăruță, spre a termina conversația începută. Cu timpul toți oaspeții ajunseseră să cunoască bine micul coridor. Nu se mai urneau de acolo, flecăreau între ei, îi cereau lui Jonas părerea strigând peste capetele celorlalți sau dădeau buzna, pentru o clipă, în cămăruță. Aici cel puțin, exclamau cei care intrau, te mai poate vedea omul pe îndelete." Jonas se înduioșa: "Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
elastice și colorate de cuvinte. — Dumneavoastră, dacă sunteți prietenă mai veche, veniți la un fel de aniversare. Învierea trecutului ! Nostalgiile sunt conciliante... fredonează din nou pisălogul. Nu mai avem însă mult, trenul tocmai părăsește ultima stație înaintea destinației. Garnitura se urnește greu, se leagănă pe tampoane, își adună puterile, balansează leneș pe stânga, pe dreapta, își dezmorțește articulațiile, a prins viteză. Se înșurubează, tot mai flămând, în aer, mușcă furios din arătarea de fum a amurgului... prin dreptul compartimentului, pe culoar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întreaga ei lumină. O sferă, parcă, prea plină, clădirea ! Nu neapărat clădirea, fie ea și uriașă, transparentă. Străzile, mai curând. Câmpul, întinderea nisipului, sau întinderea mării, cu soarele deasupra... Încercă, brusc, să înainteze. Vârfurile degetelor presau, dar picioarele nu se urniseră din loc. Nici brațele nu se mișcau. Umerii, doar, tremurau, ca și buzele, din cauza încordării. Ridică, totuși, mâna spre gât. Palpând pulsul stins al venelor. Degetele ei lungi încercuiră gâtul, tremurând, pe claviculă, ca niște șerpi subțiri, gălbui. Ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prea tânăr, clovnul candid, cu fruntea înaltă și sprâncele stufoase și privirea de copil, deslușesc prin ochiul zgâriat cu unghia în gheața geamului o gară ninsă și pitică, cearceaful fără sfârșit al câmpiei, ritmul vântului care o asediază. Trenul se urnește, își dezmorțește articulațiile, bătrânește, fără grabă. Ar trebui să încerc câțiva pași pe culoarul traversat acum de o largă pelerină pestriță. Lipesc palmele de sticla rece, îmi frec pleoapele cu palma, rotesc mâna, văd părul cânepiu, roșcat, negru, crescut în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ne-am reparat balamalele ! Luna coborâse, anunța răcoarea zorilor. Se ridică, împingându-și tovarășul... Cu pas tărăgănat, izbutiră să parcurgă, împreună, limbul de piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat. Coborâse rușinat capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Urcă scările, ținându-se de bara rece. La un pas, înainte de-a ieși, îl ajunse din urmă râsul de copil fericit, batjocoritor, strident, dezlănțuit. N-avea curaj să coboare, nici să iasă la suprafață. Încremeni, fără a se putea urni. Se prinse, târziu, cu ambele mâini, de bara îngustă. Trase cu toate puterile, săltă la lumină. Reuși să se depărteze repede. Amețită de somn, strivită între trupurile balansând în ritmul autobuzului care frânează și iar pornește, se trezește pe trotuar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
strecurată sub bluză, breteaua căzută a furoului. Portarul n-o privește. Bătrânelul mustăcios și șperțar o cunoaște prea bine. Apasă pe buton, cheamă liftul. Becul se aprinde, se aude uruitul scripetelui ; lift vechi, încăpător, abia de urcă. Luni dimineață se urnesc toți greu, se vor izbi, amețiți, de birouri și planșete, ca niște păsări turmentate. Răsfoitul ziarelor, comentariile sportive, tranzistoarele, crește fumul... măcar o oră să-și lase capul greoi în palme, astupându-și urechile, să nu mai știe nimic. Cocleală
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să se dea la o parte spre a-i face loc să treacă. Pretorul împărți repede ordinele cuvenite plutonierului și apoi alergă după general, să-i explice că vina incidentelor cade exclusiv în sarcina oamenilor nedisciplinați. Pe urmă toată lumea se urni și câmpul se umplu de pași. Numai Apostol Bologa rămase pironit pe loc, cu ochii mereu la spânzuratul căruia vântul îi zvârcolea aripile hainei. ― Bietul om! zise deodată căpitanul Cervenko, cu glas plâns, lângă Bologa. ― Cum? Ce zici? făcu Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]