744 matches
-
mult a stat singur un Ursus arctos mascul, obișnuit. Pe nume Gedeon. A ajuns la grădina zoologică odată cu sentința judecătorească, dar a trecut degrabă în posesia laboratorului nostru. Iar Cleopatra nu l-a urmat până aici. Creștea noi generați de ursuleți, de la alți masculi, lăsându-și soclul neocupat o vreme nerușinat de lungă. De Gedeon mă legau sentimente confuze. Numele lui mă ducea mereu cu mintea la o gloabă, ceea ce era în total dezacord cu umplutura lui țeapănă. Numele este intangibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e tot ce se întâmplă să existe, totuși, după părerea lui, acolo jos e, totuși, o altă lume. — Domnul redactor mi-a povestit că dumneata ai reașezat tablourile - mi-a spus într-o seară Engelhard, în timp ce developam ultimele poze cu ursulețul. Le-ai amestecat pe cele mici cu cele mari, ai schimbat cronologia, e o harababură întreagă. Spune că acum e și mai greu să intri în cameră. Asta ne depășește, te-am prevenit, nu-i așa? Dac-ar vorbi, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bărbat ar însemna să fii exact opusul lui Carol, iar atunci degeaba ai mai avea coaie. Ar fi, ha, ha, forma supermă de redundanță. Doar un loc „îmblănit“ în care ar trebui să se găsească chestia. Ai fi doar un ursuleț de pluș, iar actul sexual s-ar reduce la, sau ar deveni doar o simplă zvârcolire frenetică. Sincer, mie mi se pare că nenorociții ăia doi - Henry și Mikey - au primit ce meritau; a fost un fel de vizită întârziată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o fată atrăgă toare, dar în singurătatea mea asta n-avea nici o importanță. În primul rând, era foarte tânără, abia în câteva zile avea să-mplinească optsprezece ani. Terminase liceul și era deja în vacanță. La-nfăți șare semăna cu un ursuleț de pluș: blondă, cu ochi aproa pe fără gene, cu trup voinic și scund. Avea și o ciu dățenie de vorbire. La două-trei vorbe spu nea, impo sibil de-nțeles de ce și cu ce legătură, „cu urechile pe spate“... Fraza
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
alunecuș, Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dorul mereu. Pripici Alina-Ștefania, clasa a V-a Școala Gimnazială Mușătești Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Jocurile și jucăriile copilăriei Aș vrea, la vârsta ce o am, Să pot și eu să fac minuni Păpușilor să le dau grai Și ursuleților de pluș. Păpușile cu păr bălai sau brun Și cu rochițe fel de fel Mămica mea îmi cumpăra Pentru că prea mult mă iubea. Cu lopățica și găleata Adesea la nisip eu mă jucam Pentru păpuși și ursuleți Prăjiturele pregăteam. Ca
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dau grai Și ursuleților de pluș. Păpușile cu păr bălai sau brun Și cu rochițe fel de fel Mămica mea îmi cumpăra Pentru că prea mult mă iubea. Cu lopățica și găleata Adesea la nisip eu mă jucam Pentru păpuși și ursuleți Prăjiturele pregăteam. Ca joaca să îmi fie mai frumoasă Bunica o păpușă-mi înfășa: „Să știi, fetito, ce astăzi e joacă Mâine va fi un adevăr în viața ta! Ce mândră e și tricicleta! Bunicul mi-a adus-o-n
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ierni cu omături de diamant îi sărutau obrăjorii rotunjori, mușcați de viscolul năprasnic. Și timpul își torcea molcom anii prin lume. Și copila s-a trezit deodată... alta. Rochița și ciorăpeii au rămas demult în dulapuri uitate de vreme. Și ursulețul trăiește în colbul amintirilor vechi. A fost odată ca niciodată... o fetiță. Fetița aceea am fost eu? Un zâmbet mai port în privire, Și o poză ce-a rămas în vitrine. ”Unde ești copilărie Cu grădina ta cu tot?” Cotinghi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și cu toate că mă dădusem peste cap să fac o treabă bună, poate că nu aveam experiența necesară ca să mă înham la atâtea proiecte. Poate că, într-adevăr, eram depășită de situație. — Nu-mi place să te văd așa de supărată, ursulețul meu, mi-a spus Randall, folosindu-se de noua poreclă pe care mi-o găsise. M-a mângâiat pe umăr cu blândețe. Poate că nu merită să te stresezi atâta. Poate... — În nici un caz, l-am întrerupt, clătinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încurajator. Ești o stea, iar Vivian e norocoasă să te aibă. Iar ea știe asta - probabil c-a avut o noapte grea, iar tu s-a întâmplat să-i intri în bătaia puștii. Sunt sigur că totul o să fie bine, ursulețul meu. — Mulțumesc, Randall, i-am răspuns, sărutându-l pe obraz. Deja mă simt mai bine. Randall se descurcase de minune în calitate de înlocuitor al lui Bea. — Mă bucur, mi-a spus el și m-a sărutat pe nas. Nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să mă duci chiar până la ușă! Am realizat, dintr-o dată, că Randall se îndrepta către periferie. Eu presupusesem c-o să meargă direct la garajul de pe 78th Street, de unde eu aveam să iau un taxi până acasă. — știu că nu trebuie, ursulețul meu, mi-a răspuns el luându-mi mâna și sărutându-mi-o. Dar așa vreau. — Ok, păi... ăăă, aici trebuie să faci stânga. Am văzut cum ochii lui Randall s-au mărit atunci când am intrat pe strada mea. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
proiectate asupra lui de puternica sa familie. Cu toate astea, eu nu mă puteam abține să nu mă simt strivită. — E în ordine, am reușit să șoptesc, cuvintele abia ieșindu-mi din gâtul aproape blocat. Îmi pare așa de rău, ursulețule. Mă simt îngrozitor. Măcar lasă-mă să plătesc biletul pentru un prieten care să meargă cu tine. Ia-o pe Mara - sau pe cine vrei tu. Sun-o pe Deirdre și ea o să aranjeze totul, da? Îmi pare rău, iubito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să lucrăm și pe manuscris! Ia-l cu tine și putem să trecem notele în revistă în avion... — Sau putem să ne relaxăm și să ne savurăm week-end-ul. Să lăsăm munca la o parte. — și mai bine. Am zâmbit. Salut, ursulețule, mi-a spus Randall, crăpând ușa de la noul nostru dormitor comun. Ce bine. Cu toate că încă nu-mi trecuse supărarea din cauza faptului că Randall mă lăsase cu ochii în soare pe ultima sută de metri, trebuia să recunosc că iubitul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tipă foarte activă. Sigur, asta se întâmpla cu mulți ani în urmă. Telefonul a început să-mi sune, iar eu m-am crispat imediat. Dar era numărul de la biroul lui Randall - nu șefa mea. — Bună, dragule, am gângurit eu. — Salut, ursulețule! Ascultă, am vrut numai să te anunț c-o să vină Freddy să vă ia de la aeroport. și am rugat-o pe Svetlana să ne prepare cina pentru diseară. Pot să plec câteva ore de la serviciu. M-am gândit c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mulțumesc, a zis Luke, înlănțuind cana cu palmele și inhalând aburii calzi. — Iubito? Ești acolo? m-a întrebat Randall. Da, am răspuns, trezindu-mă, nefiresc, la realitate. Ok, deci... ne vedem peste câteva ore. — Grozav. Ne vedem atunci. Te iubesc, ursulețule. Eu am tăcut. — Îmmm, și eu pe tine. Pa. și am închis. — E așa de frumos aici! a exclamat Luke. Genul ăsta de natură nu poți să-l întâlnești în Central Park. Aici viața are o calitate mult mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
le introduse pe rând în broască, până când una se potrivi și mecanismul cedă cu un clic ascuțit. Am pătruns într-o odaie încinsă și întunecoasă. Lee aprinse becul din tavan și lumină un pat lat acoperit cu animale din pluș - ursuleți panda și tigri. Cuibușorul duhnea a transpirație și un soi de miros de medicamente pe care nu știam de unde să-l iau. Am strâmbat din nas, iar Lee mă lămuri. — Vaselină și cortizon. Poponarii o folosesc drept lubrifiant pentru cur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i mai tai din iordane. — Descrie-i trupul. Să n-o dai în bară, că nu-l mai vezi pe Johnnie Roșcovanul până ieși de la pârnaie. Lui Dulange îi căzu fața. Arăta ca un puști amenințat că i se ia ursulețul. — Răspunde la întrebare, Joe, interveni Russ. Dulange rânji. — Pân’ să le tai, avea țâțuci obraznice, cu sfârcuri roz. Picioarele le avea nițeluș cam groase, iar tufișul de sus era fain. Avea alunițele alea despre care i-am povestit maiorului Carroll
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
permită doar o femeie care n-are sâni. - Și crezi că eu mai am sîni? După foarte puțin: - Nu. Și o s-ajung în curând invizibilă... În fine, pentru ca întreaga scenă să atingă perfecțiunea, din geanta musafirei mele scoate capul un ursuleț de pluș care spune: "De fapt, dezbrăcând o femeie, nu faci decât să-i mărești foarte mult gaura de la ciorap..." Gata. 201 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în două, trei posturi favorabile, anatomia crocantă, mi-a răvășit manuscrisele și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viteză, așa că una din mâinile lui Jake era întinsă astfel încât s-o țină de spatele vestuței, ca să se asigure că fetița nu scăpa pe cine știe unde. Haide, dovlecel, a spus el ridicând-o pe Jessica și descheindu-I vesta cu Winnie Ursulețul. E vremea să facem băiță. A mângâiat cu afecțiune căpșorul cu pufuleț mătăsos. Fetița fusese copleșită de Moș Crăciun cu daruri, dar părul nu fusese unul dintre ele. Așezând-o cu grijă pe scăunelul rotativ de baie, Jake s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Milly era întins către trupul nemișcat al lui Caitlin, care zăcea sub ea. —Mami. Fetița avea ochii roșii și inflamați, semn clar că, la un moment dat, plânsese. Acum însă se liniștise. Atenția îi fusese distrasă de funda de la gâtul ursulețului, pe care o înfășura în jurul degetelor de la cealaltă mânuță. Nick a căzut în genunchi pe covorul pe care el și Caitlin îl cumpăraseră doar cu câteva săptămâni înainte - un covor cu imprimeu cu stele de mare și corali. Temător, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îl cheamă pe medicul fiicei mele, i-a spus Nick disperat, pe parcursul uneia dintre multele conversații de mărturisire pe care cei doi le-au purtat la scurt timp după moartea lui Caitlin. Nu știu ce dulciuri îi plac, nu știu numele tuturor ursuleților, nu știu nici măcar dacă e alergică la ceva. Toate chestiile astea le-am lăsat în seama lui Caitlin. —O să înveți curând, l-a asigurat Susan. În fond, copiii sunt niște ființe foarte simple. Până la urmă, ea fusese cea care chemase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
te vre -“ însă ultimul cuvânt a fost înecat de chirlăiala sonoră care a izbucnit de undeva, din dreapta. —Mamiiiiiiii! Mi-e sete! Tresărind, Susan a deschis un ochi și-a descoperit-o pe Milly stând în picioare, lângă pat, cu credinciosul ursuleț Winnie într-o mână și cu o cănuță goală în cealaltă. Denzel trebuia să mai aștepte. Bine, iubita mea. Susan s-a ridicat într-un cot și-a aruncat un ochi către ceas. Era 6:45 dimineața. —Stai doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și să savureze o baie îndelungată și neîntreruptă, fără David care fie băga capul pe ușă din două-n două minute, fie se așeza pe WC ca să stea la taclale, și fără Jessica, a cărei distracție era să-și arunce ursuleții peste ea, în apa din cadă. David se dusese la un meci de seară la Stamford Bridge, împreună cu Luca, după care cei doi aveau de gând să meargă la un restaurant indian. Așa că Fiona știa că are toată seara la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-mi place mie mult fiindcă, de fiecare dată când o văd, nu știu care mă ține În brațe mai tare tu sau tata -, căci mâinile vă sunt foarte apropiate. Iar tu de acolo râzi cu gura până la ceafă și semeni cu un ursuleț, Îi spuse mama mușcându-l nițeluș de lobul urechii, pe când el se feri scuturându-și capul. Mamă, da' tata când mai vine odată din America aia? Păi, vine el... ți-am mai spus de atâtea ori că vine după ce termină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-ncepe să-mi exploreze cu mâna partea din față a bluzei. Chiar și când nu ai chef, e deconcertant cât de repede ți se Întăresc sfârcurile, transformându-se În două bezele. Rich tocmai mă trage În jos, spre covorașul cu Ursulețul Winnie, când Ben se ridică brusc În fund, se uită la părinții lui cu o privire care spune „cum ați Îndrăznit!“ și apoi arată cu degetul spre el Însuși. (Am menționat că bebelușii sunt și antisex? Ați crede că resimt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]