778 matches
-
fie alese dintr-un anumit cartier din provinicea Fukien, renumit pentru femeile sale voluptuoase. Spre tristețea lui, a descoperit curând că până și el, Fiul Cerului, era incapabil să le satisfacă pe toate. Nu după mult timp, acestea au devenit ursuze și obosite din cauza unui exces de yin și a unei deficiențe de yang. Împăratul și-a consultat medicii taoiști i aceștia i-au spus cu sinceritate că medicamentul cel mai bun pentru grupul său de însoțitoare viguroase ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
l-am avut vreodată... cel mai bun cățel din poliție la detectat droguri... paișpe etaje, n-a avunici cia mai mică șansă... Mă duc Înapoi la Ray. — Unde-i Moss? Doamna Richards? Domnul Allan? Lennox arată Înspre trioul de ticăloși ursuzi care par cu nasu pe sus și se urcă Într-un BMW. La volanul mașinii e Conrad Donaldson, Q.C. — Nu putem face nimica, zice Ray. Ascultă Bruce, vinuaici... gesticulează pe furiș Lennox spre o ușă a unei scări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cânajungi peia. — Ce? pare Îngrijorată, căci am preluat brusc controlul. — Bine păpușă, hai, n-o mai fute aiurea: ia-mi pula sau ia-ți valea. Astea-s opțiunile, Îi fac eu cu ochiul. — Nu aici... spune ea cu un aer ursuz. N-ai un apartament al tău? — Nu m-asculți Annalise, mă bat eu ușor pe urechi. Ia-mi pula sau ia-ți valea sunt opțiunile tale. — Ești Însurat? Întreabă ea privindu-mă fix. O ignor. Ce alegi? insist eu. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care era În stare să ne dea ceva. Restul doar iau. N-avem nimic să le dăm. Dar Carole n-o să se Întoarcă niciodată. — Ești sigur? — O s-o rezolv eu șefu, Îi spunem noi lui Toal. Fața lui ne privește ursuz de sus. Sincer, Încerc să forțez eu un zâmbet. — Vreau să faci asta Bruce. Cei de la asistența socială din poliție o să vină În curând să te vadă. Vor putea să-ți acorde ajutor profesional. Știu că lucrurile par cam sumbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o anumită stare a lumii, adică o cultură. Sau cum se lasă lumea văzută de cei care o privesc fără să se gândească la asta. Dacă ne este cu neputință să vedem total vederea noastră, fiindcă "pentru-a da lumină/ Ursuze umbre-și cer un rol egal"*, am vrea măcar să reperăm câteva a priori ale ochiului occidental. Succesiunea ordonată și discontinuă a naivităților noastre. Contrastele între posturile noastre de credință vizuală, dintre care cea mai recentă ne face să-l socotim
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decalaj, și alcătuiesc un singur tablou. Suprafața plană și "mașina semiotică" nu sunt separabile. Așa cum nu sunt, la pictor, mâna și creierul. Astfel, o explorare a ceea ce este în spatele retinei oferă o cale regală pentru elucidarea celei mai obscure părți "ursuzele umbre". Drum al tenebrelor care este și o întoarcere ad uterum. Telescoparea timpurilor Dinamicile imaginii și a cuvântului nu sunt de aceeași natură, nici îndreptate în același sens. Cuvintele ne proiectează în față, imaginea în urmă, iar acest recul în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dar și violent; sociabil și mizantrop; melancolic și perfid; arghirofil, dar și ultracheltuitor, epicureu și anxios; ateu și superstițios; seducător și misogin; cu fobie la vegetal și infantil, dar meloman pătimaș, impresionabil până la lacrimi; sumbru, nevricos, nestatornic, histrionic, dar și ursuz, ultrajovial, placid și ferm în principii; causeur și farseur genial, stăpân agresiv și poruncitor, dar și melodramatic; maestru al travestiului mimetic, acid pâna la perversitate sau cumplit de sadic în demolarea interlocutorului, dar și înțelegător, altruist și atoateîncăpător întru cele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ioana Pârvulescu a contrazis ipoteza îndeobște acceptată, conform căreia pseudonimul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău ar fi fost conceput de către Arghezi, demonstrând că, mai degrabă, Urmuz însuși este responsabil de această invenție onomastică, rezultată din suprapunerea semnificativă a termenilor "ursuz" și "amuz", ambii justificați de caracterul și de comportamentul său. (Ioana Pârvulescu, De ce Urmuz, în România Literară, an XXVI, nr. 10, 18-24 martie, 1993). În cazul personajului Turnavitu, numele poate deriva din termenul de "întoarcere", săvârșită atât la propriu, prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
niciodată specialitatea mea, spuse. Atunci care era specialitatea ta? întrebă Aidan. Zilele astea te ocupi doar de limbi străine și de matematică. Mai există ceva de care să nu știu eu? Ce vrei mai mult? Darcey nu voia să pară ursuză, dar nu se putea abține. Vizita lui Nieve schimbase totul. Aidan părea mult prea vrăjit de ea, ascultându-i fiecare cuvințel și adresându-i mult prea multe complimente; Darcey se simțea demodată și nelalocul ei, din cauza noii înfățișări de invidiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mașinii de scris să termine de vorbit la telefon. După un minut, zise: — Te sun eu mai târziu, Rudi. Puse receptorul jos și mă privi cu o expresie care nu era departe de a fi de-a dreptul nepoliticos de ursuză: — Da? mi se adresă el. Oi fi eu demodat, dar nu mi-au plăcut niciodată bărbații-secretar. Vanitatea unui bărbat stă În calea satisfacerii nevoilor profesionale ale unui alt bărbat, iar acest specimen nu avea darul să mă convingă de contrariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
îndoit, ajunse la marginea comunei Coarnele Caprei. Aburii dimineții deșteptară câinii ciobanilor, care se ițeau de sub cojoacele mari, care-i apăraseră de frigul pătrunzător al toamnei grabnice. De la ei află unde stătea inginerul Ionescu. Mai află că era un om ursuz, care nu iubea pe nimeni, decât meseria. Fata fusese înfiată la dorința nevestei lui, o femeie frumoasă, adusă din Basarabia. Gheorghe bătu la o poartă mare, care nu lăsa să se vadă locuința sau alte acareturi din jur. Oameni buni
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe lângă alte fructe, era așezat un alt ananas împreună cu o etichetă Dole. La naiba. Îl scăpaseră printre degete. - Și, completă Rhyme, în pungă avea arma crimei probabil. Sub acel fruct. Sachs repetă ideea către cei doi polițiști, care deveneau din ce în ce mai ursuzi. - Nu îți amintești fața bătrânei, nu-i așa? îl întrebă ea pe sergent. - Nu prea. Doar am aruncat o privire înspre ea. Era foarte machiată și rujată, la fel cum obișnuia și bunică-mea. Dar trebuie să o... să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
arătau furioși spre Blocul E, pustiu acum, În afara băiatului de paisprezece ani care rîdea În sinea lui la fereastra ultimului etaj. Jim bătu cu pumnii În pervazul de ciment și le făcu semne cu mîna bărbaților și soțiilor lor chineze ursuze. După trei ani de Încercări de a părăsi lagărul, se Întorseseră acum la porțile lui, gata să-și reia locurile pentru al treilea război mondial. În cele din urmă, ei Începeau să Înțeleagă adevărul simplu pe care Jim Îl știuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dăruiesc flori? Poate și ea se gândește la același lucru. Și-a pieptănat părul după urechi. Stă în fața ferestrei, prin care pătrunde o lumină vie, ușor filtrată de bumbacul perdelei. Îi privesc profilul, buzele decolorate sunt două bășici de carne ursuză. Există multe gânduri pentru mine în buzele acelea, poate împotriva mea. Mă ridic, umplu o căniță de cafea și beau. Vrei puțină cafea? — Nu. Îmi mai umplu o căniță și o beau. Elsa s-a tăiat. A lăsat să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
superioară esență. Splendidă în ascensiunea actului, se retrase la timp cu multă dibăcie, neliniștită spontan, la gândul consecințelor ce ar fi putut rezulta prin fecundare. Ferdinand Sinidis deveni abătut. O neliniște supărătoare pentru mine îi trăda nervozitatea. Mă privi deodată ursuz și degetele îi tremurau, așa cum ridicase o mână, cu arătătorul întins, ca pentru a-mi arăta ceva, inexistent de altfel. ...„Era o vreme, începu el, când primele frunze desprinse din castanii bulevardelor marilor orașe europene îmi aduceau, o dată cu o insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu un pistol automat de fabricație italienească, o armă care, dacă s-ar fi ivit prilejul de a fi folosită, s-ar fi aflat pe mâini nesigure. Îmi aduc aminte de o adunare de căști de oțel ce umbreau fețe ursuze de bărbați și altele speriate de băieți, printre care - a treia din stânga - s-ar număra și a mea, dacă ar exista vreo fotografie a acestui pâlc pierdut. Din nou, comanda o deținea un plutonier hârșit, de data asta unul rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încercări în lut, dintre care s-a păstrat un mulaj în ghips - fată cu măr - care a supraviețuit, fiind ulterior turnat în bronz. Și, derivată din aceste schițe secrete, a luat formă, sub supravegherea profesorului cu beretă, de cele mai multe ori ursuz, prima mea sculptură mai mare, o fată zâmbind, înaltă de aproape un metru. Străină de toate rotunjimile à la Maillol, ea stătea cu bazinul supt și cu brațele atârnând. Mages a permis asta. El, căruia i se atribuiau câteva monumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
flegmă cu dâre cenușii prin ea și, cu un picior stâng lipsit de dureri, aș sta mai bine pe picioare... Să lăsăm asta! Încă nefumător fiind - sau la scurt timp după ce am căzut pradă neîntreruptei plăceri - am învățat, sub supravegherea ursuză a profesorului Sepp Mages, care-și făcea o dată pe zi tura de corecturi, prilej cu care dădea indicații lapidare, să mențin suprafața umedă a sculpturii aspră cât mai mult timp, fiindcă lustrul prematur, spunea el, ar înșela ochiul. „Nu arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să plângă. Tânguirea ei constantă implica și un element social, ceva ce ar fi trebuit să-i ajute și pe alți oameni, și anume nu oricum, ci imediat. Iar atunci când, în toamna lui 1954, imediat după călătoria noastră prin Spania ursuz închisă a lui Franco, care a adus și prima mea proză, Pajiștea mea verde, ne-a vizitat la Berlin - locuiam deja în apartamentul de la subsol, pe malul lacului Diana -, a venit cu aceeași întrebare, la fel de presantă, până când, după ce am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
1645h AȘCHIE DE SOARE Domnului avocat DAN BUCHIDĂU AȘCHIE DE SOARE M-am trezit din visul fără de păcat Potecile erau pline de CLOVNII muribunzi, Însingurarea mea, veni spre tine ca un ACROBAT, Ca ochii să-ți sărute, și gândul tău URSUZ, Tu ai plecat în răcnetul de noapte Aveai colinele de ani în pribegii, Și m-ai privit din sferele drogate Ca o licoarnă-n spații, rămase încă vii. Și-ai vrut probabil să te întâlnești în carte, Chiar dacă vei fi tânăr
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
plan o discuție calmă și civilizată? a întrebat-o cu blândețe partea rațională a creierului meu pe partea pusă pe harță. Ei, nu ăsta era planul? Presupun că da, a recunoscut ofticată partea pusă pe harță. Parcă era un adolescent ursuz. Putem măcar să încercăm să ne controlăm? a întrebat partea rațională. —Trebuie să mă opresc, mi-am spus singură trăgând aer în piept. Am să mă opresc. —Claire, a spus James străduindu-se să pară blând - în timp ce se chinuia iar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și bolborosind singură precum iepurele alb (iepurele alb era, nu?) din Alice în Țara Minunilor, ușa de la intrare s-a deschis, iar Helen a pătruns în casă cu pompa ei caracteristică. — Ia ghiciți! a urlat ea. —Ce? am răspuns. Eram ursuză. Total dezinteresată. —Adam are o prietenă! M-am albit la față, iar inima aproape că mi s-a oprit în loc. Ce naiba zicea Helen? Cineva aflase de mine și de Adam? — Și stați să vedeți! a continuat Helen încântată. Adam are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din cap. Fisk ieși. Jack reluă tema: — Las-o să moară așa. Loew zîmbi. — Dar alibiul tău care e? Erai În pat cu cumnată-mea? — Eram În pat. Singur. — Nu mă miră. Karen spune că În ultima vreme ești destul de ursuz și scump la vedere. Jack, pari cam nervos. Ți-e teamă c-o să se afle de aranjamentul tău cu Hudgens? — Dacă Millard vrea de la mine o depoziție, am să i-o ofer. Crezi că eu și Sid ne trăgeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dimineață cu rouă Rătăcesc prin grădină, printre uscături și aduceri aminte... Timpul bucuriei a trecut și acum aștept doar cântecul ploilor mocănești, nesfârsite, prinse în hora monotonă de toamnă, printre vânturile reci, neprietenoase, care vin grăbite să-mi umple zilele ursuze. Mă las abandonată, undeva..pe cele cărări ale timpului dezgolit de viață, fără exodul cântat al frunzelor pictate mirific de-o mână nevăzută.. eu însămi o frunză, iubind galbenul până la durere, sărut tristețea grădinii sființită de lacrimile de rouă cernute
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pe Andersson, detectasem aluzia la o anume complicitate, poate același regret de-a fi luat În rîs cuplul Hollinger pe care Îl exprimase și Paula, dar eram convins că nu se putea să-i fi omorît el. Suedezul era prea ursuz, prea cufundat În ranchiuna pe care i-o purta lumii Întregi, ca să fie În stare să acționeze hotărîtor. La nouă și jumătate, Paula Încă nu sosise și am presupus că avusese vreo urgență la clinică. Am mîncat de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]