KorAP: Find »[drukola/base=usca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...416 >

10,389 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

picături Într-o cană smălțuită, cât să Înghită o aspirină, și se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar al lucrurilor pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Ca să Îl consoleze Într-un fel zise: Nu va scanda, dar va cânta Deutschland, Deutschland über alles! Revanșardo! Îi strigă Volodea tocmai când locomotiva fluieră o dată prelung acoperindu-i glasul. Își făcură cu mâna până când lacrimile Anitei Începuseră să se usuce Încetul cu Încetul, undeva În Ungaria, lăsând În urma lor peste pistrui o dantelă de Bruges din sarea cea mai pură și mai fină. Pentru el, Apudul rămăsese scăldat pentru totdeauna În lumina de mai, pentru că explozia de gaz, care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

încet-încet, lumea a început să se ivească din nou în tonuri bolnăvicioase de verde și purpuriu pulsatil și, poate după un minut, și-a recăpătat un soi de echilibru precar. Mi-am șters mâinile de jeanși și, înainte să-mi usuc ultimele lacrimi, am căzut pradă unui ultim acces sâcâitor de tuse. Bine. Respiră doar, ești bine. Habar nu aveam cine sunt sau unde mă aflu. Asta n-a fost o revelație neașteptată, nici un mare șoc. Ideea se închegase pe când icneam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de chiuvetă și m-am uitat cum șunca începe să se prăjească. Am observat mici lucruri care sugerau existența unei vieți. Depunerile de calcar de pe ceainic, sticla de detergent pentru vase pe jumătate goală. Cele două bucăți de paste făinoase uscate din spațiul dintre frigider și piesele de mobilier. Toate, semne ale trecerii cuiva. Ale prezenței cuiva acolo, recent. Semne ale vieții. Căutam prin dulapuri o conservă de fasole prăjită când am dat peste un pachet de biscuiți Penguin. Lipseau doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ca să ajungi aici. Descărcam cutii cu cărți de pe scaunele din spate ale jeepului galben și mă gândeam la ideea de potențial și elan. Jeepul galben era mort. În timpul nopții, furtuna își croise drum spre motor și transformase ceva important și uscat în ceva stricat și ud. Tușa Ruth sunase la service-ul din localitate, dar din cauza inundațiilor tot orașul era plin de mașini răsturnate, eșuate și înnămolite. — Au spus că vor trece cel puțin douăzeci și patru de ore, dragule, poate chiar două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
solid și clar. M-am frecat la ochi. — Scuze, am zis. Am ațipit. Stătea în pragul ușii de la baie, îmbrăcată într-unul dintre tricourile mele și-o pereche de pantaloni largi, cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l cu prosopul și acum era umflat și încâlcit. — Să nu spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se și trecându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
M-am frecat la ochi. — Scuze, am zis. Am ațipit. Stătea în pragul ușii de la baie, îmbrăcată într-unul dintre tricourile mele și-o pereche de pantaloni largi, cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l cu prosopul și acum era umflat și încâlcit. — Să nu spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se și trecându-și peria mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
iar de-a lungul celuilalt se zăreau la anumite intervale scări precum aceea pe care coborâserăm noi. — Avem lumină, am spus, trăgând rucsacul pe podea. Vocea mea iscă ecouri puternice, ca pocnetul unor palme într-o cameră goală. Aerul era uscat și avea un miros industrial. Scout stătea sprijinită de perete, puțin mai încolo, cu laptopul lui Nimeni, Ian în cușca lui, punga cu mâncare și, am observat, un alt rucsac, toate aruncate alandala în jurul ei. Mă așteptase să cobor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
coperta veche și șifonată, gheața din minte mi se subție puțin. Haide, Eric. Stăpânește-te. Oricum, ce-o să faci? N-o să te uiți? Am tras din nou cartea spre mine și am deschis-o cu băgare de seamă. Paginile erau uscate și îngălbenite, murdare pe margine și emanau un miros de fum de țigară și unsoare organică, de pe degete. Am sărit peste o introducere lungă și prolixă și am găsit cuprinsul. Autorul, acest Victor Helstrom, își împărțise peștii insoliți pe categorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Flatwold, Folocondorius - și alți câțiva - Jarhaphish („Nas-albastru“), Lampropini, Ledgerlantern, Lewzivian - și iată-l - Ludovician. Articolul fusese încercuit cu creionul. În vreme ce ochii mei parcurseră pasajul, mâna stângă îmi urcă pe bărbie, după care îmi acoperi gura. Ludovicianul Catalogat întâia dată pentru USC de către căpitanul St John Lewis în 1839 și numit astfel în cinstea lui de către societate, rechinul ludovician a dat naștere multor mituri, speculații și povești vreme de peste patru mii de ani (vezi jos). Puternici și insistenți prădători mnemonici, ludovicienii se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
stau pe punte și să scrutez apele în, în vreme ce Scout și doctorul se duseră jos să pregătească ceva de mâncare și de băut. Voisem să-mi schimb din nou hainele, dar pantalonii scurți și cămașa hawaiiană erau subțiri și se uscaseră repede în căldura de-afară. Îmi pierdusem însă ochelarii și pălăria de pai când căzusem peste bord și mă ardea ceafa ori de câte ori gulerul mi se freca de ea. Simțeam înțepături pe frunte și pe pomeți. Veni seara. Cerul începu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

20 de milioane de morti În Marele Rézboi Pentru Apérarea Patriei! - Nimeni nu-i uitat, nimic nu se uité! - Victime ale fascismului, setea de sînge a capitalismului! - Sé moaré corbul negru al capitalismului! - Si vacile! - Iepurii și potaiele! - Sé se usuce că Leningradul În blocadé! - Sé le moaré de foame copilul pe un scaun, iar ei de pe altul sé nu se poaté ridică! - Sé moaré corbul negru al capitalismului! - Nu lumii nucleare! - În drum spre groapé sé-nghețe cel care-i duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
se așezé. De unde era el, se vedea foarte bine colțul școlii și Încé o bucaté lungé de gard, si doué sélcii. Colțul lésa sé cadé o umbré albéstrie care-l acoperea și pe Șasa. Dincolo era soare și pémîntul era uscat, iar pe sub gard crescuse o iarbé verde, pe care Încé n-o célcase nimeni. Era și sub copac puținé iarbé, dar mult mai micé decît cea de sub gard, pentru cé pe aici trecea cérarea care duce la stadion și aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
se scuture pe pantaloni și În sandale. Bététori vreo douézeci de metri cu picioarele, pe urmé se opri și se gîndi cé-i mai usor sé tragé sacul dupé el atunci cînd se Întoarce și sé facé așa cérarea. Pémîntul era uscat și sacul nu s-ar fi murdérit decît de verde, așa cum i se murdéresc și lui pantalonii atunci cînd se bate cu cineva pe iarbé sau se trîntește. În livadă de nuci se opri și puse sacul jos. Se uité

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Pasérea zboaré și n-o mai prinde niciodaté. Se duce printre copaci și printre crengi și nu mai poate s-o prindé nimeni. Se ridicé și-și lué sacul. Ce veche se mai fécuse scară. Coaja se Înnegrise și se uscase și pe alocuri crépase și se acoperi de mucegăi alb. Pe unde se scoroji coaja se vedeau niște gîndaci mici că furnicile care intrau și ieșeau din lemn. Șasa vézu chiar si niste ciuperci mici de tot care au Început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
auzi la urmé vocea lui Nadejda Petrovna. La vale, printre cimitir și cazangerie, pe lîngé școală cea veche și toaletă de lemn de pe dîmb, care, cu ușile deschise, se ascundea parcé ea Înséși Într-o grémadé de spîni și buruieni uscate din anul trecut; printre case și școala cea veche, În care cîteva clase de a I-a și de a II-a Încé mai Învéțau și visau sé creascé mai repede mari, sé Învețe În școala cea noué, pîné În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
În Nicolai Arsenievici aceasté pérere. El sépa liniștit, si aerul pe care Il respira era un aer de primévaré. Dupé a treia noapte de pîndé, Alexandr Timofeevici se Întorcea acasé. Satul era pustiu și numai baligile care Începuseré sé se usuce În mijlocul drumului erau dovadă cé pîné la Alexandr Timofeevici au mai trecut oameni. Dar Alexandr Timofeevici nu era obosit. Dacé cineva s-ar fi uitat atent la fața lui Alexandr Timofeevici, ar fi gésit foarte repede o explicație. Dar iaté

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
focul. Dar ce am mînca noi dacé nu am avea cu ce sé fierbem cartofii? Am mînca numai carne crudé că primitivii. Dar féré oxigen nu existé nici fotosintezé. Asta Înseamné cé legumele nu ar face roadé și s-ar usca toaté iarbă și animalele nu ar avea ce sé ménînce. De aceea avem nevoie de oxigen. Céci ce-ar fi viața féré oxigen? În primul rînd, nu am putea sé respirém și féré asta nu se poate tréi. De ce? Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
i se fécu frig, la umbré, sub copaci, și i se fécu pielea de géiné. Se duse la soare și se ghemui și se uită printre picioare cum i se scurge apă din chiloți. Pielea a Început sé i se usuce și soarele a Început sé frigé și degrabé i se fécu iaréși cald, dar nu se mai bégé În apé. Se uité Împrejur sé vadé dacé nu e nimeni, pe urmé se duse dupé un copac și-și scoase chiloții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Încercé sé-i scurgé la genunchi, dar nu mai curse nimic. Peste chiloți Își trase pantalonii. Dédu pantalonii jos pîné la genunchi și Îmbrécé cémașa. S-a așezat jos pe iarbé și s-a Încélțat, și-a șters mîlul care se uscase dintre degete. Scoase din buzunar, la urmé, cravată Își ridicé gulerul la cémașé și o legé. Pérul i se lipise de cap și Șasa Îl dédea dupé urechi. Mai rémîneau doué séptémîni și patru zile, pîné se termină școală. Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
le fécea deloc. Fécea nuiele lungi și grațioase, din care se féceau bețe de pescuit. Puse sub braț cele doué crécéni și se Întoarse prin vie, Înapoi În ogradé. Le vîrI sub streașiné că sé le dea timp sé se usuce. Trebuie sé fie țări cînd va Întinde pieile pe ele, ca sé nu-și dea drumul și sé i le strice. 59tc "59" Fugi Încet gardul, fîntînă se roți și-n vale tufarii de pe rîpé au cézut În dreapta. Trecu primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Greșea. C'est le provisoire qui dure", ar fi spus tant' Liselle. Izbesc înciudată, cu vîrful pantofului, într-un vraf de frunze moarte. Evanghelia toamnei, după Nichita Stănescu, așa sună: "Toamna nu cad frunzele, toamna cade numai Toamnă". Ni se uscau rădăcinile, dar cultul personalității înflorea. Puiu Perahim picta triumviratul Pauker-Luca-Teohari. Teohari, un fonfăit aproape pitic, lupta pentru pace prin exterminarea inamicului. Ideologic, evident. Luăm lecții de capitalism cu "fără profesorul" Brucan. O s-o trimit pe Șichy la colecția "Scînteii", s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
dor de Măria-Ta, îi spune eruditul meu de cîine, ca din cronică. Îl mîngîie pe fruntea socratică, dar rămîne supărată: Mă simt ca un cîine, Tano. Ca un cîine. E supărată că plopul crescut în colțul blocului s-a uscat și a căzut din picioare, cum mor copacii. N-am fost acolo, dar pîrîitul lemnos al căderii îl pot auzi. Îl vedea în fel și chip. E și termometru al stărilor personajelor ei. I se părea, uneori, că are un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
coapse fixe! Pe-al treilea, din talie. Ce buric de iad! Cînd și-a scos sutienul și mi l-a înfășurat de gît, lavalieră, am avut o erecție cît China. Haideți la un vin în trei, că mi s-a uscat cerul gurii. Ești cu mașina, Iordana? La Motel, unde altundeva!" A doua zi, Lucian ne arăta "pe șest", într-un album Dali, tabloul cu mutra lui Lenin multiplicată pe clapele unui pian. Azi, spre prînz, Lucian Foișor purta un pardesiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pămîntul rotindu-se în globii căscați. Mi s-a părut că eu și Rusalin, adolescenți puri și stîngaci, ne reflectam în centrul globilor, în umezeala lor caldă încă. Și vocea bunicii: "Doamne, sînteți lișcă de apă, intrați repede să vă uscați la foc, fîstîcliilor". "Ce faci, Iordana? Analizezi fundul de ochi al vacii? Hai de-aici". Întorc repede foaia să nu mai văd ce-am scris. Să nu mai aud bufnetul toporului și mugetul teribil. Pînă la catastrofa termală din vara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]