1,553 matches
-
oftează, nefericit. Presimte că urmează un șuvoi lung de vorbe despre isprăvile călărețului în campanie. Nu se înșală. — Eu, împreună cu camarazii mei, ne-am apropiat înarmați de ziduri, pășind peste scuturi. Eram deopotrivă în înălțime cu apărătorii. Se lasă pe vine și încearcă să schițeze manevra cu un pai pe pământul bătucit de sub trapa deschisă. — I-am aruncat jos de pe parapet. Două ma nipule au trecut zidul deodată. Ridică spre Rufus ochii lui de un albastru senin. Prea spălăciți, gândește acesta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
greu să nu înjure. Asta e blasfemie curată! Își continuă, încruntat, inspecția. Și totuși, aceia dintre strămoșii lui care se trăgeau din coloniștii asirieni stabiliți de Sargon în Samaria - căci, fără îndoială, îi curge și sânge de-al lor prin vine - ei bine, oamenii aceia l-au acceptat până la urmă și pe Stăpânul Ceresc al israeliților care nu fuseseră deportați în Babilonia. Și-au adus cu ei de acasă zeii ancestrali, desigur, pe Adamilki și Nergal, spiritul ciumei, patronul protector al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gingaș dor. Da! Da! Aș fi ferice, de-aș fi încă odată În patria-mi iubită, în locul meu natal, Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată Visările juniei, visări de-un ideal. Chiar moartea ce răspândea teroare-n omenire, Prin vinele vibrînde ghețoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniștire, În visuri fericite m-ar duce către nori, {EminescuOpI 9} LA BUCOVINA N-oiu uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu-ți romantic, munții în lumină, Văile în flori, Râuri resăltînde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mea liră d-a surda o să bată În preajma minții voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor; În preajma minții voastre ucisă de orgie Și putredă de spasmuri, și arsă de beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sânge putrezit; Că-n veci nu se va teme Profetul vre o dată De brațele slăbite, puterea leșinată A junelui cănit. Ce am de-alege oare în seaca-vă ființă? Ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
japonezii îmi trezesc cu atât mai mult dorința de propovăduire. Socotesc că e de datoria mea să mă întorc în Japonia, pentru că vreau să înving una câte una toate piedicile din această țară, ca și cum aș îmblânzi o fiară îndărătnică. Prin vine îmi curge sângele bunicului meu care a ajutat la cucerirea Indiilor de Vest câștigând astfel favorurile regelui Don Carlos. De asemenea, sunt urmașul lui Vasco Balboa, stă unchiul din partea mamei, care a ajuns guvernator al arhipelagului Panama. Făcând cinste neamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ajuns guvernator al arhipelagului Panama. Făcând cinste neamului nostru, înaintașii mei și-au condus insulele cu vasele și cu săbiile. La fel vreau și eu să cuceresc Japonia, dar prin cuvântul Domnului. Sângele bunicului și al unchiului curge și prin vinele mele, iar Domnul vrea să folosească acest sânge pentru Japonia... Luna strălucește. Marea sclipește în noapte. La ora zece se sting toate lămpile din locurile unde nu e nevoie de lumină, dar pe puntea luminată de lună uneltele marinărești se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce-mi pasă mie atât de mult de Japonia și de poporul ei? În lumea asta mare sunt alte țări mult mai potrivite pentru propovăduire. Cu toate acestea, de vină e sângele neamului meu care-mi curge și mie prin vine o dată cu îndemnul de a cuceri insule și meleaguri îndepărtate. „Oh, Japonie, cu cât ești mai îndârjită, cu atât mi se aprinde mai tare pofta de luptă. Sunt așa de fermecat de tine de parcă n-ar mai fi nici o altă țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Columb... — Dacă răposata mea mamă nu m-ar fi înscris la seminar, atunci m-aș fi făcut negreșit ostaș sau marinar, am râs eu. Mama ta te-a dat la seminar ca să-ți mai domolească înverșunarea... E limpede că în vinele mele curge sângele strămoșilor noștri conchistadori... Era greu să-i fac pe unchiul și pe vărul meu să-mi înțeleagă cele mai adânci simțăminte, când nu văzuseră niciodată Japonia și nu o cunoșteau. În ochii vărului meu care stătea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
închin în fața ta. Unchiul era nemaipomenit de bine dispus. Așa ne e felul în familia noastră. Cu cât sunt mai multe piedici, cu atât luptăm cu mai multă înverșunare. Dar acest sânge al neamului nostru curge cel mai viu în vinele tale. Uneori mă gândesc că ar fi fost bine să te faci om politic. Când unchiul m-a bătut încântat pe umăr, mi-am îngăduit să-mi dau la iveală simțămintele: — Poate că dintre ucenicii Domnului eu semăn cu Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Cum poți să te închini în fața unui om atât de urât și sfrijit? Asta nu pot eu să înțeleg nici în ruptul capului... Atunci samuraiul a întrebat acest lucru pentru prima dată cu adevărat dornic să afle răspunsul. Stând pe vine, Nishi aștepta și el răspunsul nemișcat și cu privirea ridicată înspre chipul fostului călugăr. Dinspre lac se auzeau glasurile ciudate ale indiencelor care spălau rufe. — Odinioară... și eu am avut aceeași îndoială, încuviință din cap fostul călugăr. Dar acum pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
metodă prin care trece peste astea. În sfârșit, oricum, tot el era de vină, nenorocitul ăla fricos. În ce-l privește, Robert Wilson Își lua mereu un pat de campanie dublu când pleca-n safari, asta În caz că-i pica ceva. Vâna pentru o clientelă destul de specifică, cosmopolită, În mișcare, sportivă, o lume În care femeile simțeau că n-au primit Îndeajuns pentru cât plătiseră dacă nu Împărțeau și patul cu vânătorul alb. Le disprețuia când nu era lângă ele, dar unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu nebunia, era fercit să fie din nou acasă, cei de la birou Îi trimiteau corespondența acolo. Așa că Într-o dimineață Îi fu adusă pe tavă scrisoarea ei de răspuns și atunci când i-a recunoscut scrisul i-a Înghețat sângele-n vine și a Încercat să strecoare scrisoarea sub celelalte. Dar soția sa l-a Întrebat „De la cine e scrisoarea asta, dragă?“. Și așa se termină Începutul acelei povești. Își aminti de clipele frumoase petrecute alături de toate, Își aminti și de certuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
urmă fluierele și cimpoiul, și apoi au apărut ei de după colț, dansând cu toții. Umpluseră toată strada. Primul l-a văzut Maera și pe urmă l-am văzut și eu. Când au oprit muzica pentru și toți s-au așezat pe vine, s-a cocoșat cu restul În mijlocul străzii și apoi, când muzica a Început din nou, a continuat să danseze alături de ei. Era turtă de beat. — Du-de tu după el, mi-a zis Maera, pe mine nu mă suportă. Așa că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-se de destinație, știind În ce oraș se va opri la căderea nopții, Nick observa atent pe care câmpuri există soia sau mazăre, unde erau hățișurile și unde fuseseră tăiate, unde erau poziționate barăcile și casele față de câmpuri și desișuri - vâna În minte În timp ce trecea, măsurând fiecare loc deschis din punct de vedere al posibilităților de hrană și ascunziș, gândindu-se unde ar putea da de un stol și-n ce direcție ar zbura acesta. Când vânezi prepelițe, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mari decât Esmé. Cățelușul era al uneia dintre fete și spunea că mai erau și alții, șapte degete ridicate. Cățelușul avea probabil trei luni, zicea ea, și era „un câine foarte bun“. În timp ce tocmai spunea asta, cățelul se așezase pe vine și făcuse pipi. Plus că-l dă și ieftin, continuase fata fără să ezite, numai două sute de kuai, aproximativ douăzeci și cinci de dolari americani. Unde e mama cățelului? Întrebase Esmé. —Mama nu aici, răspunsese fata. —E orfan? Iar frumusețile se grăbiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a reuși Însă să Îndepărteze depunerile. Heidi și-a acoperit nasul și gura cu o mască, a dat drumul la aparatul de purificat aerul și a scotocit În rucsac după diferite produse Împotriva microbilor. Celelalte femei s-au așezat pe vine și și-au Îngropat nasul În mânecă Încercând să nu vomite. În latrina pentru bărbați, Moff a emis un jet atât de puternic că ar fi putut dezlipi o gumă de mestecat lipită de trotuar, În timp ce Harry, de la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai practice pentru localnici: pepeni galbeni, verdețuri cu tulpini lungi, tomate, condimente aurii și roșii, vase de lut cu murături și pastă de creveți. Sarongurile femeilor aveau culori vii, ca ale unor oameni fericiți: roz, turcoaz, portocaliu. Bărbații stăteau pe vine, În longyin-urile lor În culori Închise, cu omniprezentele țigări de foi Între dinți. —Și ei ce fac aici? Întrebă Moff. Pe ponton erau o duzină de soldați În uniforme de camuflaj, cu puști AK-47 pe umăr. Heidi se neliniști pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la baie unde a rupt câteva pagini din revista pentru adolescenți pe care o adusese cu ea și le-a pus pe gresie. O așeză apoi pe Cuțu-Cuțu deasupra Îndemnând-o să „facă pipilică“, iar cățelușa s-a așezat pe vine și paginile s-au Înnegrit. Cuțu-Cuțu era foarte isteață pentru un pui. Când Esmé s-a Întors, Heinrich a Întâmpinat-o cu o privire alunecoasă: Ah, iat-o și pe „micuța noastră chițăitoare“, se Întoarce la grup. Ea l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să Încerce să-l controleze. Îi plăcuse de ea atât de tare la Început când era relaxată și nu cerea atenție, ci o atrăgea În mod natural. Rupert, cu genunchii lui tineri și flexibili, stătea Într-o poziție cumva pe vine și adus de spate imitându-i pe localnici. Reperase un copac mamut și-și dorea să se poată furișa ca să se cațăre În el. Dar tatăl lui Îl atenționase clar să nu se Îndepărteze de grup. Își scoase cartea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mulțumim! Ne pare bine să fim aici. Trei copii se apropiară să-i vadă mai bine - străini la ei acasă, În junglă! Erau muți de uimire. Fețișoarele lor erau serioase și atente, iar când Moff și Wyatt se lăsară pe vine, țipară ascuțit și o luară la goană. Salut! strigă Wyatt după ei. Cum vă cheamă? Fetițe În rochii albe din pânză de sac stăteau la o distanță respectuoasă, evitându-le privirea. Când bărbatul alb nu se uita, ele avansau Încet-Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi era nemișcat În aer, coada Îi flutura. Ce tare! exclamă Rupert. Esmé se Înfioră de plăcere. Lui i se părea că e tare. —Închină-te stăpânului! Îi ordonă Rupert câinelui, iar și iar. În apropiere, câțiva copii stăteau pe vine și priveau. Loot și Bootie erau printre ei. Când lecția de dresaj luă sfârșit, Bootie fugi la Pată Neagră. —Fratele Alb Mai Mic a aflat cine este, Îi spuse. Toate viețuitoarele pământului o știu. Câinele i se Închina de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dacă cineva varsă pe jos sake, punem rumeguș peste și ștergem imediat cu mopul. Face parte din slujba noastră. Așa cum am menționat și mai înainte, în jurul stâlpului erau ghemotoace de ziare. Okazawa ținea punga de plastic, iar eu stăteam pe vine și băgam ziarele în pungă. Nu știam exact ce lichid era, dar era uleios și lipicios. Curentul care s-a format n-a mișcat ziarele deloc. Trebuie să fi fost destul de grele. Apoi a venit Hishinuma și, împreună, am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înțelegea nimic. Erau năuci. «Ajutați-mă. Chemați o ambulanță!», am spus. Eram în stare de panică. După zece minute a venit în sfârșit o ambulanță. De fapt au venit șase sau șapte ambulanțe. Erau trizeci-patruzeci de oameni acolo. Unii pe vine, alții stăteau întinși. Am fost urcat pe targă și transportat la spital. Eu am fost printre primii. Îmi închipuiam că era vorba de un gaz toxic. La început nu știam. Mirosea ciudat, mă dureau ochii. După ce mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dar în jurul ei se adunaseră deja vreo zece persoane. Deoarece era vorba de o femeie, trebuia să fiu atent cum o atingeam. La bărbat nu se mai ține cont de așa ceva. Stăteau în cerc în jurul ei. M-am lăsat pe vine și am văzut printre picioarele celor care stăteau jos o haină crem și m-am gândit că era vorba de o femeie. Numele ei era Iwata, avea treizeci și trei de ani și a murit a doua zi. Am început să strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o persoană bolnavă!» Mi-a spus: «Sunt singur aici, și nu pot fi în două locuri în același timp.» Am auzit că și observatorul acesta a fost grav afectat și a fost la un pas de moarte. Încă stăteam pe vine și țineam picioarele bărbatului. Atunci am simțit un miros de ceapă stricată. Puțea rău de tot. Deoarece ne-au spus că era o explozie de gaze, bănuiam că de la asta mirosea. Trebuia să ies cât mai repede de acolo. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]