KorAP: Find »[drukola/base=vânătaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...37 >

923 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

Ralphie Kinnard snopind o femeie Îmbrăcată În halat de baie. Femeia părea să aibă În jur de treizeci și cinci de ani și fața Îi era tumefiată. Se dădu Înapoi din fața lui Kinnard. Halatul i se desfăcu. SÎnii Îi erau plini de vînătăi, iar pe coaste avea răni. Bud se Întoarse la mașină să-și ia cătușele și văzu clipind beculețele radioului. — Aici 4A31. — 4A31, avem o adunare la ordin. O patrulă de doi polițiști a fost atacată În fața unei taverne pe Riverside

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
tălpășița. — Puneți-i cătușele și faceți-i raport pentru atac brutal asupra unor polițiști și rezistență la arestare. Răcanii Îl tîrÎră afară pe Sanchez. Stens spuse: — Tu și femeile! Ce urmează? Puștimea și cîinii? GÎndul la doamna Ralphie, plină de vînătăi În loc de cadouri de Crăciun. — Mă mai gîndesc la asta. Acum hai să ducem pileala. Dacă ești cuminte, Îți dau voie să-ți alegi o sticlă numai a ta. CAPITOLUL 2 Preston Exley smulse pînza. Oaspeții lui scoaseră niște exclamații admirative

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
buzunarele umflate cu banii lui - doar se știa că Jack Vincennes finanțează cruciada antidrog din salariul propriu. Jack tăie articolul și răsfoi restul ziarului, căutînd vreo știre despre Helenowski, Brownell și bătăușii de polițiști. Nimic. Previzibil: doi polițiști cu niște vînătăi mititele acolo nu Înseamnă o știre, iar bătăușii nu avuseseră timp să ajungă la vreun avocat fără scrupule. Jack Își scoase catastiful. Pagini Împărțite În trei coloane: data, seria cecului, suma. Sumele variau Între un sutar și două bătrîne. Cecurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
mulțime. Ed Își căută din ochi șefii. Reporterii de la ziare se năpustiră spre el cu Întrebări. Se văzu Împins de pe trotuar și țintuit de o mașină de patrulare. Blițurile se puseră să pocnească. Se Întoarse, ca să nu i se vadă vînătăile. Fu prins de niște mîini puternice. — Du-te acasă, flăcău. Am primit ordin să preiau conducerea aici. CAPITOLUL 17 Primul apel general pe tot deaprtamentul din istoria poliției. Toți detectivii din centrul orașului erau gata de acțiune. Camera de informare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
lăsă să-i cadă, moi. Ed desfăcu pachetul de țigări. — Știu, Îți taie circulația. Ray, tu ai douăzeci și doi de ani. Corect? Coates: — N-o mai lua pe după corcoduș. Zi ce vrei. Voce spartă, distonantă. Ed Îi cercetă gîtul - vînătăi, urme de degete. — Te-a strîns de beregată vreunul din polițiști? Nici un răspuns. Ed spuse: — Sergentul Vincennes? Tipul cu haine fistichii? Tăcere. — Deci nu el. Atunci Denton? Grăsanul cu accent de Texas, de zici că-i Spade Cooley de la TV

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Șerifului bloca patul - Înaltă, grasă, cu păr scurt, dat cu ceară ca să stea pe spate. Gallaudet făcu prezentările: — Ed Exley, Dot Rothstein. Femeia Înclină din cap și se dădu la o parte. Inez Soto. Ochi negri. Față cu tăieturi și vînătăi. Păr negru, ras pe frunte. Suturi. Tuburi În brațe, tuburi pe sub cearșaf. Articulațiile degetelor fisurate, unghiile despicate - se luptase. Ed o văzu pe mama lui: cheală, treizeci de kilograme, legată la plămînul artificial. Gallaudet spuse: — Domnișoară Soto, dînsul e sergentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
să bată la ușă, aruncă o privire Înăuntru. Inez era trează și citea o revistă. Animale de pluș Împrăștiate pe podea, o veveriță În pat: Scooter Squirrel, pe post de suport de picior. Inez Îl văzu și spuse scurt: — Nu. VÎnătăile i se estompau, iar trăsăturile Îi reveneau rapid la normal. Nu ce, domnișoară Soto? — Nu, nu vreau să trec cu tine prin asta. — Nici măcar cîteva Întrebări? — Nu. Ed trase un scaun. — Nu pari surprinsă să mă vezi așa tîrziu. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Un șir de femei ușoare, cuprinse de fervoare patriotică În timpul războiului, o noapte cu o femeie mai În vîrstă, dispeceră la Divizia Centrală... Își amintea cu greu fețele lor. Se strădui să o vadă aievea pe Inez - o Inez fără vînătăi și fără halat de spital. GÎnduri amețitoare, căldură amețitoare... Era jegos pînă la Dumnezeu, era epuizat... Dar se simțea atît de bine. Au mai trecut cîteva ceasuri. Strigăte din depărtare. O mînă pe umăr. Ray Pinker, cu două cartușe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
DE GAZARE PENTRU MARELE V! IUBITA LUI BOGATĂ ÎȘI IA RĂMAS-BUN DE LA EL ÎN CELULA CONDAMNAȚILOR LA MOARTE.“ CAPITOLUL 26 Intrară braț la braț, Inez În cea mai bună rochie a ei și cu un văl care să-i ascundă vînătăile. Ed Își ținu insigna la vedere - reușiseră să evite presa cu ajutorul ei. Însoțitorii au Împărțit oaspeții În două șiruri - Dream-a-Dreamland deschidea taraba. Inez era buimăcită. Răsuflarea ei Întretăiată Îi umfla vălul. Ed se uită În sus, În jos, la stînga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
ținu luminile aprinse: cu cît vedea mai mult, cu atît se gîndea mai puțin. Îl ajuta să continue actul. Își reținu orgasmul numărînd pistruii lui Lynn. Amîndoi consumară actul Încet, compensînd graba cu care se rostogoliseră de pe canapea. Lynn avea vînătăi. Ed știa că Bud White i le făcuse. Pentru cît de tensionată era acuplarea lor, se purtau foarte blînd. Lunga Îmbrățișare de după o simțiră ca pe un fel de recompensă pentru minciunile lor. După ce au Început să vorbească, nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
mort, de niște copii supuși vivisecției, de tatăl lui și Raymond Dieterling de acum douăzeci și patru de ani. Totul În mare grabă, pînă nu mai avu nimic de spus și Lynn Îi Închise buzele cu un sărut, iar el adormi mîngîindu-i vînătăile. CAPITOLUL 65 Polițistul rebel, Marele V. Trebuie să-i recunoască lui Exley meritele pentru inspirata distribuiță a rolurilor. Își sincroniză apelul telefonic cu raidul de la depozit. Patchett spuse: Da, voi discuta cu tine. În seara asta, la unsprezece. Și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

Morales spusese asta și desigur că anul ăsta o să-l pună căpitan al echipei școlii. Asta-i cam dădea peste nas lui Del Castillo. Două săptamîni mai tîrziu, Sánchez Concha era căpitanul echipei de fotbal și Del Castillo avea o vînătaie Încă nevindecată complet la un ochi, ca urmare a unui pumn pe care-l primise pentru că-l faultase pe căpitanul echipei de fotbal. Și Julius făcea acum parte din echipă, dar nu ca portar, cum ceruse el, ci ca winger

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
muștiucul unui negru, iar negrul reușise să plaseze cîțiva pumni și-l nimerise chiar În ochi fiindcă el era beat desigur, băuse două din sticlele găsite pe coridorul de la etaj. „Nu-i adevărat! strigă Țanțoșa, revendicînd pentru ea una din vînătăile de la ochi. Nu din plăcere, domnule, nimic nu-i mai neplăcut pentru o femeie săracă, dar cinstită, nu din plăcere, ci fiindcă cinstea m-a Învățat să mă apăr astfel.“ Juan Lucas oftă ușurat și porunci să i se aducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
urmă o lună Întreagă nici o femeie din Lima nu s-a mai uitat la el. De ascultat, Îl ascultau, ce-i drept, fiindcă era la fel de simpatic, cea mai simpatică și mai stricată pușlama din Lima, dar așteaptă să-ți treacă vînătăile astea de la ochi. „Păi și așa sînt un tip fermecător“, stăruia peștele, dar degeaba. „Eu o șterg, anunță acum, văzîndu-se descoperit. Îmi pare rău, Puicuțo. Te las aici cu prietenii mei. Ai grijă de comoara asta, Lester. Viceregele e În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
le născocea. — De ce fugiți de mine? Oare nu sînt fermecător? — Întotdeauna ai fost simpatic, Îi spunea una. Dar nici să nu te apropii de mine, spunea alta. Bietul Vlăjgan! exclama Puicuța. Nimeni nu-l bagă În seamă! Așteaptă pînă-ți trec vînătăile astea de la ochi! — Uite-i pe Santiago și Lester, anunța deodată Puicuța, privindu-i cum intră și se apropie de bar. — Eu plec! Străinul ăsta lovește ca Viceregele... Îi antrenează grozav În Texas. Joaca asta nu-i pentru mine, fetelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

devină unul dintre ei, pentru că atunci n-o să mi se mai aprindă călcâiele după el. Dacă va fi acolo în seara asta? Trebuie să par inabordabilă. Poate dacă... nu, un inel de logodnă ar fi prea de tot. Dar o vânătaie pe gât ar fi ceva... Și cum o să faci rost de una? De la tine, desigur, spuse Joy, dând la o parte o claie impresionantă de bucle. Uite, dacă nu te deranjează. Dar mă deranjează. — Te rog. Și pentru că era genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nu te deranjează. Dar mă deranjează. — Te rog. Și pentru că era genul de om care se conforma, Ashling și-a înăbușit dezgustul, și-a plasat fără nici o tragere de inimă dinții pe gâtul lui Joy și i-a aplicat o vânătaie. Cam pe la jumătatea procesului de făcut vânătăi, cineva a spus „Oh!“. Au ridicat ochii, cu o expresie împietrită de vinovăție. Ted stătea în picioare, uitându-se la ele. Părea supărat. — Ușa era deschisă... Nu mi-am dat seama... Sper să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
rog. Și pentru că era genul de om care se conforma, Ashling și-a înăbușit dezgustul, și-a plasat fără nici o tragere de inimă dinții pe gâtul lui Joy și i-a aplicat o vânătaie. Cam pe la jumătatea procesului de făcut vânătăi, cineva a spus „Oh!“. Au ridicat ochii, cu o expresie împietrită de vinovăție. Ted stătea în picioare, uitându-se la ele. Părea supărat. — Ușa era deschisă... Nu mi-am dat seama... Sper să fiți fericite împreună, adăugă el după ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

ca sîngele Împrăștiat, revărsînd așchii de lumină de culoarea frunzelor uscate. Dacă nu ne grăbim, are să ne prindă o ploaie zdravănă, am zis eu. Încă nu. Norii ăștia arată de parcă am fi pe timp de noapte, au un aspect de vînătaie. SÎnt din aceia care așteaptă. — Să nu-mi spui că te pricepi și la nori. — CÎnd trăiești În stradă, Înveți mai multe decît ai vrea să știi. Numai cînd m-am gîndit la Fumero, mi s-a făcut o foame

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
urechi. Îmi aruncă o privire de intrigă internațională; o sprînceană arcuită, iar cealaltă În stare de alarmă. — Ei bine, iată că ieri, după ce am lăsat-o pe Bernarda să se Întoarcă acasă cu virtutea intactă, dar cu o pereche de vînătăi zdravene pe buci, m-a lovit un acces de insomnie din cauza acelor provocatoare vecernii amoroase, Împrejurare de care am profitat spre a mă Îndrepta către unul din centrele de informație ale lumii interlope barceloneze, și anume taverna lui Eliodoro Salfumán

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
era mai rău a trecut, anunță el. Nu există motive de Îngrijorare. Întotdeauna lucrurile astea par mai grave decît sînt. Prietenul vostru a suferit o fractură la brațul stîng și are două coaste rupte, a pierdut trei dinți și prezintă vînătăi multiple, tăieturi și contuzii, Însă, din fericire, nu există hemoragie internă, nici simptome de leziune cerebrală. Ziarele Îndoite pe care pacientul le purta pe sub Îmbrăcăminte Împotriva frigului și ca să-și sporească proporțiile trupești, cum spune el, i-au servit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
se respectă singură. Eu sînt un om de acțiune. Iar dacă nu sînt eu aici, domniile voastre nu vindeți nici un catehism. Nesocotind sfaturile medicului, Fermín venea hotărît să se reintegreze la locul său de muncă. Avea pielea gălbuie și presărată cu vînătăi, șchiopăta rău și se mișca asemenea unei păpușe stricate. — Dumneata vei merge În pat chiar În clipa asta, Fermín, pentru numele lui Dumnezeu, zise tata, Îngrozit. — Nici pomeneală. Statisticile o dovedesc: mai mulți oameni mor În pat decît În tranșee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
pat și Întoarce-te la Carole Lombard, care pesemne că te așteaptă. Și Învelește-te, că afară e o noapte cîinească și te mai și pricopsești cu vreo boală. Eu am să mă duc În sufragerie. Fermín Încuviință cu blîndețe. VÎnătăile de pe față i se umflau, iar capul, garnisit cu o barbă de două zile și cu părul acela rar, părea un fruct copt, căzut dintr-un copac. Am luat o pătură de pe comodă și i-am Întins alta lui Fermín

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
maree otrăvită, lăsînd În urmă o dîră de teamă și de beznă. Să tot fi fost miezul nopții cînd am auzit din nou bătăi În ușă, de astă dată mai slabe, aproape temătoare. Tata, care Îmi curăța cu apă oxigenată vînătaia lăsată de revolverul lui Fumero, se opri brusc. Privirile ni se Întîlniră. Urmară Încă trei lovituri. O clipă, am crezut că era Fermín, care poate că asistase la incident ascuns În vreun ungher Întunecat de pe casa scărilor. — Cine-i? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

călare, cu un obraz fript și cu barba pârjolită, și-l anunță că „ocina a ars“, ieri, chiar la amiază, și că „a binevoit să ardă și soția, iar copiii au rămas întregi“. Această surpriză nici chiar Barașkov, deprins cu „vânătăile făcute de zeița Fortuna“, n-a putut-o suporta; a înnebunit și peste o lună a murit chinuit de febră. Moșia arsă, cu țăranii fugiți în lume, a fost vândută ca să se plătească datoriile; pe cele două fetițe ale lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]