689 matches
-
să fugă spre cealaltă fereastră. O mânecă a halatului atinse o mână întinsă a lui Petre. Degetele o înșfăcară singure. ― Lasă-mă, lasă-mă!... Ajutor!... Nu! striga Nadina, zbătîndu-se să-și smulgă mâneca din mâna lui. Deodată simți brațul lui vânjos cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de șopârlă se smulse din haină, lăsînd-o în mâinile lui, iar ea, goală, alergă în colțul dinspre sufragerie și se piti după speteaza unui fotoliu. Lucirea mată a trupului ei stârni mai aprig pornirea bărbatului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de sârmă lăsate să atârne după ce gura sacului fusese strâns legată. Neputând să mai crească în lung și-n lat, corpul se îndesase în trunchi. Încât, judecând după mărimea pieptului, Coltuc ar fi trebuit să fie un flăcău înalt și vânjos. Așa însă abia dacă măsura, cu glugă cu tot, vreo doi coți, dacă socotim și căruțul, cu rulmenții de dedesubt. Scund, dar cu chip de- acum bărbătesc, cu nas încovoiat, tot așa, bărbătește, și cu tuleiele mijite ca niște cârcei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de păcură de prin bidoane. Isaia fu mulțumit, socotind că făcliile sunt chiar mai autentice decât lumânările, tot așa cum catedrala lor era mai înaltă decât altele. Apoi se înșirară în cortegiu. Puțică în față, cu prapurii, Calu și Pârnaie, mai vânjoși, luară în spate pendulul, după ce Isaia se convinsese că alegerea fusese cât se poate de nimerită, dat fiind că limbile înțepenite ale cadranului arătau ceasurile nouă. Apoi venea Iadeș, ținând o farfurie de tablă pe care fumegau doi tăciuni stropiți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te rog. Ies afară în curte. — Sclavii s-au prezentat, doamnă Yehonala? întreabă Shim, aflat tot în genunchi. — Nu încă, îi răspund. — Ar trebui să fie pedepsiți atunci. Este datoria lor. Se ridică și pocnește din degete. Apar doi eunuci vânjoși, fiecare ținând în mână un bici din piele mai lung decât un om. Sunt derutată. Nu știu ce are de gând să facă eunucul-șef Shim. — Cei vinovați, aliniați-vă! ordonă el. Servitorii mei se aliniază tremurând. Se aduc două găleți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
francezii sunt obsedați de amintirea provinciilor pierdute, Alsacia și Lorena. Visează să se răzbune, punând în același timp înfrângerea pe seama inferiorității numerice a trupelor franceze în raport cu armata germană. Ei mizează așadar pe femei să aducă pe lume prunci frumoși și vânjoși, care să devină vajnicii ostași ai zilei de mâine. În acest scop, după cum explică profesorul Adolphe Pinard, inventatorul puericulturii, era necesar ca tinerele femei să aibă o sănătate înfloritoare și o constituție robustă, deoarece vigoarea fătului se formează încă din
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
coadă pentru bilet și chiar răniri ușoare cînd patronii cinematografului au pus capăt accesului în sală. Mai mulți ofițeri și soldați din Armata Salvadorului au început să poarte același tip de eșarfă la gît și bentiță în jurul frunții ca și vînjosul Rambo, cel cu pieptul gol." (2 august 1985) Filmul a "depășit toate recordurile de box-office și în Africa de Sud, Hong Kong, Taiwan, Venezuela și în multe alte locuri, ba chiar și în Israel și Liban" (Reuters North European Service, 31 iulie 1985
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pînă la brîu și cu picioarele crăcănate, coseau secara. Tăișurile șuierau mușcînd din tulpinile ce se răsturnau pe partea dreaptă. Fiecare descria cu coasa, în față, un mare semicerc, înaintînd în rînd cu ceilalți. Cei doi parizieni le admirară brațele vînjoase, simțindu-se cuprinși de o venerație aproape religioasă în fața pămîntului atoateroditor" (G. Flaubert, p. 26). "Marea se vedea pe o distanță de o milă împrejurul vasului. Ce priveliște! Cine ar putea să o descrie? Ce mînă meșteră ar fi putut
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
orizontului, bărcile cu pînze păreau niște pete albe nemișcate". 2. pregătește oferind indicii, explicații asupra fenomenului ieșit din comun: Un bărbat se îndreptă către noi. Era probabil mecanic. Purta un maiou plin cu pete de ulei și motorină. Trupul său vînjos de luptător și figura de deținut periculos nu îmi inspira prea multă încredere. Pe bicepșii bine făcuți zării nume-roase tatuaje, dintre care unul se vedea foarte clar: era o sabie fin conturată. [Mai tîrziu, în mod misterios, moare un pasager
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau chiar al unui întreg text poetic. - Hiperbola adjectivală recurge la adjective sau locuțiuni adjectivale cu sens superlativ (uriaș, imens, colosal, gigantic, enorm, fantastic, fără sfârșit, de nedescris etc.): Când aș iubi, / miaș întinde spre cer toate mările / ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți (L. Blaga); Și, în organizarea conștiinței mele, femeia mea era mai vie și mai reală decât stelele distrugător de uriașe. (Camil Petrescu) - Hiperbola substantivală interferează cu epitetul, metafora, comparația, enumerarea: Imensul cristal careți servește de pleoapă. (Gellu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nou Ierusalim trebuie să se ridice în locul celor trei cetăți, a Împăraților, a Papilor și a Patriathilor.” Gînduri și mai înfiorătoare au ei la adresa goimilor în Protocoalele Înțelepților Sionului și în ideologia bolșevic-comunistă, toate scrierile fiind lăstărite din tulpina încă vînjoasă a mozaismului satanist. Dacă le dovedești cu scrierile lor preacucer- nice, că sînt un trib de lepre care au trăit numai din conspirațiile împotriva neamu- lui omenesc, te spurcă într-o clipă cu mare meșteșug ivrit că ești antisemit, antiipo-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ultimelor, filmul lui Șahighian modifică acest raport, acordând mult mai mult spațiu secvențelor de amor declarat, gelozie, răzbunare. Regizorul pricepe că e nevoie de o undă purtătoare sentimentalistă pentru a face ca mesajul propagandistic să ajungă la spectatori. Doi flăcăi vânjoși, Ion și Ilie, iubesc aceeași fată, frumoasa Ileana. Ea îl iubește pe Ion, care, interpretat de un fascinant George Vraca tânăr, se numește, semnificativ, Străjeru, în vreme ce pe Ilie ( Niculescu-Brună) îl cheamă doar Păduraru. Respins de Ileana, Ilie sare la bătaie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
efigie al lui Ceaușescu, era exclus să fie harnic sau cinstit. Dar momentul de maximă virulență propagandistică a filmului este lichidarea dușmanului Crețu. După o luptă scurtă, teroristul care voia să arunce în aer tunelul este azvârlit în prăpastie de vânjosul țăran Ion. La început, Crețu fusese montat de bancherii exploatatori s-o facă, acum acționa pe cont propriu, din ură pură. Muncitorii se adună cu torțe la locul faptei și Ion raportează : „Așa a fost”. Nimeni nu- i pune la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
rezuma toate ororile, poate fiindcă nu exista decât o singură oroare, imutabilă și eternă. - Chiar nu-ți amintești de mine? Necunoscutul părea dezamăgit. Dar nimic din el nu-i era familiar lui Faulques. European, a conchis, cercetându-l mai Îndeaproape. Vânjos, ochi albaștri, mâini puternice. O cicatrice verticală peste sprânceana dreaptă. Un aer cam butucănos, atenuat de ochelari. Și acel accent ușor. Poate slav. Balcanic, ori de pe-acolo. - Mi-ai făcut o poză. - Am făcut multe În viață. - Aceea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
neașteptat și insolent. Și, spre surprinderea lui intimă, pentru o clipă s-a văzut calculând posibilitățile pe care le avea de a-l pocni pe Markovic. Croatul era puternic, a hotărât. Mai scund decât el, dar mai tânăr și mai vânjos. Trebuia să-l pocnească Înainte ca acesta să aibă vreme să reacționeze. Luându-l prin surprindere. S-a uitat de jur Împrejur: avea nevoie de un obiect contondent. Flinta era sus. Prea departe. - Nu-i treaba dumitale, a spus. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tueze neamul dar mai ales năravul, practicau prăsitul la colț de uliță unde dulăii se adunau ca la puiță. Și nu erau nici din ,,neamul sfînt” și nici tăiați împrejur, ci nu-mai asirieni, babilonieini, egipteni și alte seminții dar toți vînjoși și vînoși. Însă mai este o cauză a acestei prostituări la colț de uliță. Ivriții care ocupaseră Canaanul cum pretind ei dar istoric totul este o minciună, după moartea lui Solomon pe la 922 î.e.n. au împărțit regatul în două; ținutul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în poeme scurte de câte o strofă, Zaharia Stancu nu e totuși un poet de nuanță minoră. Simțind "foc" în sângele său amar ca și "coaja nucilor crude", în suflet cu urși hibernanți, el își cântă ereditatea aprigă: Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage, Pe aici și-or fi păscut cirezile blajine, Cioporul de mioare bălane, herghelia, Pe-aici, pe unde azi gem grelele tractoare. Mai cu seamă el este un poet al ierburilor tari de bărăgan pe care le
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vrăjit A lacuri de vopsit. Va mirosi țăranul Râde brâul vălurit Geamgiuntotdeauna Ce merge la arăt. Sub sumanul gros de lâna Va mirosi a chiț. Va mirosi a peste Cu flori negre de fântână Șoferul are-n haină Pescarul cel vânjos Chiar și traista uneori Mirosul de benzină. Și numai trândăvia Parcă scapără de flori Un muncitor, mirosul Nu are un miros. 108 Țara mea de Mihai Lac Țara mea cu dulci izvoare Țară cu albastre crestre Și cu turme de
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
cașalotului, care în repetate rînduri au proiectat în văzduh ambarcațiuni întregi, cu echipaje și cu vîsle cu tot, cam în același fel cum un jongler indian își azvîrle mingile în aer. Cu cît mă gîndesc mai mult la coada asta vînjoasă, cu atît îmi deplîng neputința de a o descrie cum se cuvine. Ea are adesea unele gesturi care, deși ar face cinste unei mîini omenești, rămîn pe de-a-ntregul inexplicabile. Din cînd în cînd, într-un cîrd numeros, aceste gesturi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vrea să lase pe nimeni lîngă dînsul, în afară de însăși Natura, pe care o ia drept soață pe apele pustii; iar ea este într-adevăr cea mai bună soție, deși ascunde atîtea taine întunecate. Școlile alcătuite exclusiv din masculii tineri și vînjoși, despre care am vorbit mai înainte, oferă un puternic contrast cu școlile-harem. Căci în vreme ce aceste balene-femele sînt sfioase de felul lor, tinerii masculi - sau tauri de patruzeci de barili, cum li se spune - sînt, de departe, cei mai bătăioși dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în graiul ucigătoarelor taifunuri, dar și în cel al liniștii de mormînt ce le urmează. Balena asta a ta, care și-a întors capul către soare, apoi s-a răsucit la loc, mi-a dat o învățătură. O, tu, coapsă vînjoasă, încinsă cu trei rînduri de doage, tu, jet înalt, cu irizări de curcubeu Ădin care un șuvoi răzbește, în vreme ce altul se irosește fără rost! în zadar încerci, cașalotule, să îndupleci soarele, căci el dăruiește viața, dar numai odată! Totuși, tu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui, căci firea lui dominatoare li se dezvăluia zilnic, ceas de ceas, clipă de clipă, supușilor săi. Ceea ce nu-i împiedica să pară amîndoi legați la același jug și mînați de un tiran nevăzut - o umbră firavă, alături de un trup vânjos. Orice ar fi fost partul, Ahab era ca o chilă trainică, de neclintit. La cele dintîi licăriri ale zorilor, glasul lui răsuna la pupa ca un dangăt: Ă Sus pe catarge! Și toată ziua, pînă după asfințit, același glas se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la postul lui de observație și abia îi fixaseră oamenii parîma pe cavila de pe punte, că bătrînul dădu tonul pentru orchestra lui, făcînd aerul să vibreze ca la descărcarea unei salve de puști. Chiotele triumfătoare scoase de treizeci de piepturi vînjoase răsunară în clipa cînd Moby Dick se arătă la mai puțin de o milă în fața corabiei, adică mult mai aproape de ea decît fusese jetul acela imaginar. Acum Balena Albă nu-și mai semnala prezența prin jeturile-i calme și nepăsătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
soarta unui ins de o evidentă ingenuitate și curățenie sufletească, ajuns într-un spațiu interlop, dominat de atracția bărbat-bărbat, un conclav mascul extrem de ademenitor prin rafinament dar și prin agresivitate, ins care alunecă treptat, sub ochii noștri măriți, în brațele vînjoase ale unuia din practicanți, exemplar defel promiscuu, dimpotrivă, om de spirit, scriitor în vogă. Nu ne dăm seama dacă plăcutul erou cade într-adevăr în virilele mreje, dar sîntem lăsați să credem că tentația la care este supus nu-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a-l lua drept simplu vehicul fie și unul de plăcere înseamnă a-l anula. (Mai întîi, o paranteză: nu există moment de pauză al... vehiculului, ca gondolierul să nu-l umple cu dichiseala, aproape senzuală, a elegantei luntrii; mîna vînjoasă și bronzată mîngîie cu o cîrpă, cencio, plinurile și golurile unicei sale amante, întru neîntrerupta ei strălucire.) Culorile gondolei: negrul, aurul, roșul. Negrul ciumei care a decimat cîndva cetatea. Aurul majestuos al bogăției și nobleței. Roșul fastului cavaleresc. E o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zise Ștefan. Voinicii Își pregătiră săgețile, Își Încordară arcurile cu putere și au tras. Săgețile lor se duc ca vântul, de nu se mai zăresc. Deodată se făcu o mare tăcere. Însuși Domnul cel mare al Moldovei, cu brațele sale vânjoase, a pus mâna pe arcul său. Îl Încordează cu putere și trage. Săgeata zboară ca gândul. Ștefan Își trimite căpitanii s-o caute. Departe, departe, săgeata domnului Moldovei se Înfipse Într-un paltin bătrân, frângându-se În două. Acolo va
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]