37,223 matches
-
cerul îmblânzit/ De noi probează valuri de răcoare?/ În care parte-a lumii-ai asmuțit// Haita de gânduri ca să muște drumul/ Cu pietre șlefuite de cuvânt/ Și-n ce văzduh de noapte scrii cu fumul/ Unui surâs “vânările-ți de vânt”// De nu răzbești să-mpachetezi furtuna/ Și să aduci senin în ochi de ploi?/ Poți să-mi răspunzi? Pe ce ai dat arvuna/ De nu mai pleacă norii dintre noi?” // ( Spune-mi...) Doar iubirea îi pare cunoscută de o eternitate
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
un trunchi de cuvânt, vreun îndemn/ Ca să cântăr mai mult cu balanța de spus/ Sau să tac ancorând continentul supus.// Și mă lași să adun alt buchet de-ntrebări/ De pe câmpul de cer, tulpinițe de mări/ Ce-și agață de vânt simple valuri de gând./ Ai să vii, ai să taci și-ai să pleci...Prea curând...” (Glisare între două taceri) Puritatea sufletului poate fi întreținută numai “trăind în propria poezie”: „Continuăm să rupem din hârtie/ Expresii mari sau mici întru
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
cuvânt în așa fel încât cel care le vede rotunjimea să le perceapă ca fiind “ale lui”, a explicat poeta. Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o cale spre senin unde
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
poeta. Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o cale spre senin unde își adună visele spre a simți “cerul tremurând”: „Îmi ești lumină și popas în toate,/ Nu mai respir decât
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
-ntoarcă marea/ Cu-aceleași valuri de îmbrățișări/ Veac dupa veac și să-ți aud chemarea/ Brăzdând văzduhul meu de-nfiorări”.// (Etern...) Un poem emoționant scris cu lacrimile înstrăinării și „povara altei veșnicii” devine grăitor în suferința sa interioară: „Azi nici pe vânt nu-ți mai trimit poeme./ Nu te cunosc, nu mă cunoști. Nu știi/ Dacă desculță iarăși trec prin vreme/ Sau port povara altei veșnicii”. (Străini) Un tablou mirific al iubirii desăvârșite nu poate fi exprimat decât prin dansul în ploaie
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
sunt sfințite cu trudă: „Poet e cel ce mângâie seninul/ În ochii fiecărui răsărit,/ Cel ce ne-aduce pâinea și cu vinul/ Cuvintelor ce-n trudă s-au sfințit”./ De asemenea, poetul e descris ca fiind cel ce dă scânteie vântului, cel care arde “vreascuri de suflet”pentru a-și etala trăirile, cel care aprinde focul în “vatra stăruinței”. Există o profunzime fără de margini în aceste imagini, în care poeta surprinde menirea celui care dă viață versurilor: „Cel ce porneste vântul
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
vântului, cel care arde “vreascuri de suflet”pentru a-și etala trăirile, cel care aprinde focul în “vatra stăruinței”. Există o profunzime fără de margini în aceste imagini, în care poeta surprinde menirea celui care dă viață versurilor: „Cel ce porneste vântul cu-o scanteie/ Și doar cu-o provocare face troc,/ Cel care arde pentru o idee/ Vreascuri de suflet și își face foc// În vatra stăruinței. Cel ce naște/ Iar în travaliul lui te regăsești)/ Prunci de lumină. Pentru a
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Mă voi uita sub visul așternut între noi doi, ca o petală, Iar mâna mea va mângâia spice de grâu din trista poezie Pe care-ai scris-o lângă macii adormiți de-o notă muzicală. Zorile vor hoinări sub șoapta vântului cu roua pe obraz, Prin dimineți mă vor purta spre templul razelor de soare... Voi dezlega un curcubeu și-l voi trimite cu ultimul talaz La capătul Speranței să-ntâlnească iubiri nemuritoare. Noi doi, mereu legați cu focul din apusuri
ULTIMUL VERS de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1459435529.html [Corola-blog/BlogPost/381161_a_382490]
-
un curcubeu și-l voi trimite cu ultimul talaz La capătul Speranței să-ntâlnească iubiri nemuritoare. Noi doi, mereu legați cu focul din apusuri, am colorat destine Și-am împărțit în cer iubirea stelelor cu glasuri de copil, Încătușat de vânturi și învelit cu primăverile-am venit la tine, Fără să-ți spun c-am fost trimis de zei pe margini de exil... Mai lasă-mă să-ți scutur flori de iasomie peste gânduri Și strânge-mă de mână să-ți
ULTIMUL VERS de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1459435529.html [Corola-blog/BlogPost/381161_a_382490]
-
-și părinții Din cuarț către iarbă Și-n barbă crescură rebel Au jurat peste prunci și porunci Să-și sporească recolta bogată jertfelnic Din cete străine dând-o țăranii. Și-aun rămas în briză timpului Aceeași trestie ce se pleacă sub vânt Dar nu-și frânge nicicând visele.
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1473756433.html [Corola-blog/BlogPost/373943_a_375272]
-
-mi doresc să construiesc, și să ajung cu schelele sus, cât mai sus. Cât de naivă fusesem! Cu toate acestea tu ai fost singurul care a reușit să observe că toate ferestrele sufletului meu fuseseră trântite de atâtea ori de vânt, și înnegrite de ploi și tristeți, singurul care ai avut ochi să vezi, și urechi să auzi. În viață am avut mereu parte de lacrimi și respingeri, de nopti nedormite când loveam perna, și de zile de plictiseală fără astâmpăr
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1402827246.html [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
lut, Singurul ce este, singurul ce poate, Să fie deodată sfârșit și-nceput! * Ultimul gând A mai rămas un gând neprihănit La umbra înserării stă și plânge Când dorurile toate s-au unit Iar neputința inima ne-o frânge. Și vânturile bat cu-nverșunare Gonind căldura altui început Iar tot ce-a fost se pierde în uitare Lăsând în urmă doar un gest durut... La capăt de-așternut veghează chipul Din poza-ngălbenită și tăcută Când șoaptele iubirii doar nisipul Clepsidrelor, încet
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1473561656.html [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
un alt bun samaritean, colegul și prietenul meu George Florescu, a trebuit să ne îndeplinim planul. Era prea târziu să dăm înapoi! Dacă am fi renunțat și am fi fost descoperiți am fi făcut ani grei de temnița comunistă... Așa că... vânt la profundor (al avionului desigur!) și direcția Austria! Am fost urmăriți de avioane de luptă, de MIG-urile ucigașe! S-a tras în noi, și totuși destinul nostru a fost să ajungem cu bine în Occident. Calvarul nu s-a
TAINA SCRISULUI (30) – CONDEIUL UNUI SUFLET ZBUCIUMAT de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 by http://confluente.ro/Viorel_nichols_taina_scrisului_30_viorel_nichols_1345534767.html [Corola-blog/BlogPost/355249_a_356578]
-
prin brațe întinse spre vis. Spre visul ce-n speranțe se-aduna Și-n spume ondulate se revarsă , În avalanșe curg tăcerile când răsună Pe pânză albă vibrând culoarea arsă. Mi-e sufletul o explozie de culoare Ce picura-n vântul degerat de timp , Cănd sunetele îngâna cu fiecare murmur Șoaptele, ce-mi tremura asteptarea-n gând . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Ca o pânză albă / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2189, Anul VI, 28 decembrie 2016. Drepturi de Autor
CA O PANZA ALBA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1482957741.html [Corola-blog/BlogPost/373131_a_374460]
-
sunt, dar nu sunt flori, Iar pe deal alte cărări S-au deschis de două zile; Ce se-ntâmplă ? Zi, copile ! Gerul strânge râu-n clești Și acoperă ferești, Crengile-mi par mai umile; Ce se-ntâmplă ? Zi, copile ! Bate vântul, nu e praf, Dealu-i alb ca un cearșaf, Norii par niște sedile; Ce se-ntâmplă ? Zi, copile ! Cerul cerne iar și iar - Și mi le trimite-n dar - Reci petale de zambile; Ce se-ntâmplă ? Zi, copile! Cine vine
IARNA E, IARNA, COPILE! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1418451314.html [Corola-blog/BlogPost/376714_a_378043]
-
să-mi încurce! Tristețea nu îmi convine, Chiar dacă iarna rece vine. Vă recomand nu fiți triști, Toamna e pentru optimiști. Mor frunzele din smochin, Simt în ele al verii suspin. Smochinul visează în noapte, Mai multe smochine coapte! Cu îndârjire vântul Coșava, Împrăștie prin livezi otava! Prin porumbiști porcii mistreți, Își caută hrana hrăpăreți! Strugurii cu arome apetisante, Vor să atingă ranguri înalte! Coșava a făcut mare potop, Printre frunzele din plop! Toamna își va intra în rol, Când se vede
CÂNTECE DE TOAMNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Cantece_de_toamna_mihai_leonte_1367047845.html [Corola-blog/BlogPost/365977_a_367306]
-
eseistul. Un alt punct important de atracție pe harta turistică a Galațiului contemporan, care înlesnește „Curgerea Dunării pe verticală”, este fântâna arteziană numită „Păpădia” -care închipuie „conturul seraficei ființe vegetale” - atât de vulnerabilă încât la cea mai ușoară boare de vânt se risipește, își ia zborul precum nacelele unui dirijabil. Arteziana incită la visare și la poezie și oferă totodată turiștilor și localnicilor, pe lângă priveliștea spectaculoasă a apei care se revarsă din zecile de spori metalici o apă luminată în spectru
CRONICĂ LA CARTEA: ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ŞI ADEVĂR,ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREŞTI, 2013 (CEZARINA ADAME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Strajer_la_portile_fluviului_cezarina_adamescu_1391006750.html [Corola-blog/BlogPost/347457_a_348786]
-
focurile, nudele, zăludele cele de paie, de dor, de ducă. Am rămas aer. Zbor, mă zbengui pletele fecioarelor obraznic le răsfir, feciorii îi îmbăt, cu licoarea zeilor în jocul iubirilor. Sufletul l-am modelat, din copac, de la răspântii, botezat cu vânt și ape, să-l ia pământu-napoi, că mi-a spus, de la-nceput, Că mi-l dă cu împrumut. Referință Bibliografică: Transfigurare / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1415209838.html [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
iubesc cu primăvară Te sărut cu flori de crin Nuferi albi să-ți scalde chipul Buzele ... un trandafir! Pe nisipul fin al plajei Te sărut cu răsăritul Te iubesc cu pescărușii Și te-ador cu infinitul. Îți șoptesc ușor cu vântul Ce saruta-n zare marea Și te strig cu asfințitul Îmi vei auzi chemarea? Când din ceruri curge ploaia Și ne-acopera cu totul Hai cu mine-n lumea mare Și să ne iubim că focul! Noaptea de va plânge
TE IUBESC ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1450812573.html [Corola-blog/BlogPost/366238_a_367567]
-
vină curge și curat în râul Unde îmbrățișat e pe deplin. Ce netăcere lină are apa! Ce tainic curge fără niciun gând! Cu greu plătește sinele azi vama Unei iubiri adevărate pe pământ! Cluj Napoca 27 august 2015 Eternitatea Am întrebat vântul de unde adie? Pe tâmplă ca o mână infinită. Îmi astâmpără clipa toridă a neputinței De a lupta împotriva oboselii sălășluite În ochii deschiși spre zare și în mâinile Care stau de strajă pe armele credinței.. Și a speranței Apărând fără
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1441091397.html [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
poetică Zâmbet de stele țesut cu petale Și șoapte de flori în ochi de bazalt Ape adânci se revarsă-n cascade Pe aripi de vultur cobor din înalt. Raza de soare drumu-și cunoaște Și scrie cu mâna lumină și cer Vântul prin frunzele toate șoptește Și lasă copacii tot mai stingheri. Foșnet de pași prin aer se aude Clipa-i gătită cu brățara de vreri Dansează în sunete de alăute Și tainic mimează un altfel de țel. Totul plutește-ntr-o
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1441091397.html [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
ea sărbătoarea Și bucuria neamului nost’ românesc E ziua Limbii Române - comoara Pe care românii mult o iubesc. Plimbatu-și-a palmele peste câmpie Ziua crestele-nalte le-a mângâiat Raza de soare îmbrăcată în ie În limba română s-a revărsat. Vântul adie mai românește Ramuri recită doine străvechi Râurile murmură-n taină frățește Iar frunzele-n hore voios se întrec. Păsări măiastre își cântă iubirea Pe ramuri din codrul cel secular Limba română e însăși vorbirea Cea dulce a poporului meu
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1441091397.html [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
Cu mână de lacrimi și dor Am pictat în culori și iubirea Să citească-n Cuvânt cei care vor Să poarte în ei nemurirea. Cluj Napoca, 27 august 2015 Prag de toamnă Copacii strâng la piept frunzele ca pe o comoară... Vântul le spulberă pe rând Șoptind încet că e toamnă.. Cu ochii înlăcrimați... Ramurile bat cu pleoapele La porțile unui nou anotimp. Cluj Napoca 27 august 2015 Pânza poeziei Tainic mâna cea albastră Țese-n inimă un vers Și cu pana ei
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1441091397.html [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
după câte un îngheț mai strașnic, alergam să ne dăm pe gheață până când ni se udau încălțările, le puneam pe sobă să se usuce și, când nu mă vedea mama, alergam să încerc gheața și desculț. Cred că vărsatul de vânt l-am făcut ceva mai târziu, că mă văd și acum uitându-mă cu jind pe geam la copiii care alergau prin troiene și mi se scurgeau ochii după ei. O singură dată sau de două ori, nu mai țin
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
Dragoste > JOC DE CUVINTE Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2267 din 16 martie 2017 Toate Articolele Autorului În gând, mă încânt, cu ropot de cânt Tăcând, te ascult, printre umbre trecând Adormind, cer visând, te ating tremurând Peste vânt, pe pământ, te cuprind sărutând. Ascultând, te cobor peste umbre ce mor, Tăinuid noaptea grea, zori de ziuă scobor. Din luceferi ce sting, calde raze ivind Te alint îndrăgind ochi albaștri mijind. În iubire pășind, cu cuvinte de-alint Peste
JOC DE CUVINTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1489695510.html [Corola-blog/BlogPost/374113_a_375442]