1,130 matches
-
gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea de castane privește în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu te înșală. Ceva absolut deprimant... Cred că Florence trece prin momente extrem de grele. Întâmplarea asta a declanșat în ea o dramă puternică. N-a doborît-o niciodată nimic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alt dar floral. împrospătându-mi rezerva de bani necesară traiului zilnic, părăsesc incinta CEC-ului, îndreptându-mă încetîncet spre piața din apropiere să mai și cumpăr unele fructe de prin alte părți (lămâi, portocale, banane) unde sunt servit politicos de vânzătoarea respectivă. Și pentru a mă repauza un pic, mă opresc la o boxă de carne unde vânzătoare e strănepoata Carmen, care nu mai poate de bucurie și mă invită înăuntru pe un scaun și mă urmărește cu privirea luminată de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
patiserie, unde se lipise cu pieptul ei matern de o vitrină în care erau expuse pricomigdale. Cu unul dintre degetele deformate de toți anii în care frecase izmenele gigantice, îngălbenite, ale fiului ei, bătu în geamul vitrinei ca să atragă atenția vânzătoarei. — Ei, don’șoară Inez, o chemă doamna Reilly cu un accent pe care la sud de New Jersey nu-l întâlnești decât în New Orleans, acest Hoboken de lângă Golful Mexic. Uită-te-ncoa’, fetițo. — Hei, ce mai faci? întrebă domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se săruta. — Probabil că le miroase gura, anunță Ignatius peste capetele copiilor. Mi-e și silă să mă gândesc la locurile obscene pe unde au fost cu siguranță gurile lor înainte de asta. — Va trebui să faci ceva, îi spuse laconic vânzătoarea de dulciuri patronului, în seara asta a fost mai rău ca niciodată. Patronul oftă și porni spre locul unde Ignatius mormăia: — O, Doamne, acum își plimbă probabil fiecare limba peste dinții îmbrăcați și stricați ai celuilalt. Trei Ignatius înaintă clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe gât jumătate din el. — De unde ai aparatu’ ăsta nostim, dragă? — Despre ce vorbești? întrebă Santa. — Patefonu’ din mijlocu’ odăii. — I-a nepoatei mele. I-o scumpă. A absolvit liceu’ la Sfântu’ Odo. A și găsit o slujbă bună de vânzătoare. — Ei vezi? spuse doamna Reilly întărâtată. Pun pariu că câștigă mai bine ca Ignatius. — Doamne, Angelo! exclamă Santa. Nu mai tuși atâta. Du-te și te întinde în camera din fund și odihnește-te pân’ vine bătrânu’. — Săracu’ Angelo, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
financiare. O văzu zâmbind, întrebând-o pe fată dacă avea acea eșarfă și pe roz. Fata răspunse că, anul acela, creatorul nu făcea nimic pe roz. Aveau doar verzi sau albe. Mama lui ceru s-o încerce pe cea albă. Vânzătoarea plecă. Mama lui îi zâmbi lui Ellis. Foarte nepotrivit. Aproape ca și cum ... Ar putea fi un început de demență, își spuse el. Ar putea fi primul semn. — De ce te uiți așa la mine? — Cum mă uit, mamă? — Nu sunt nebună. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu toții. Sunteți ca niște vulturi, care așteptați ca părinții voștri să moară. Iar dacă n-o să murim, o să ne ajutați voi. O să ne duceți la azil. O să ne dați la o parte. O să ne declarați nebuni. Ăsta e planul, nu? Vânzătoarea se întoarse cu o eșarfă albă. Mama lui Ellis și-o aranjă în jurul gâtului, o aruncă peste umăr cu un gest extravagant. — Ei bine, domnule Istețescovici, n-ai să mă duci pe mine la azil. Să-ți intre bine asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o aranjă în jurul gâtului, o aruncă peste umăr cu un gest extravagant. — Ei bine, domnule Istețescovici, n-ai să mă duci pe mine la azil. Să-ți intre bine asta în cap, chiar acum, spuse ea și se întoarse spre vânzătoare. O iau. Zâmbind în continuare. Frații se întâlniră în aceeași seară. Jeff, care era chipeș și avea relații la toate restaurantele din oraș, făcu rost de o masă lângă cascadă, la Sushi Hana. Deși era devreme, locul era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tot Încercând să găsești un loc de muncă și fiind respins peste tot? Sigur că n-ar fi fost În stare să Înțeleagă. Când ajunsese În New York, singurul loc de muncă pe care-l găsise, În ciuda studiilor, fusese cel de vânzătoare Într-un magazin de genți, unde era plătită cu un dolar mai puțin decât salariul minim pe oră. Fusese concediată În mai puțin de-o lună și Înlocuită cu o mexicancă, plătită cu numai doi dolari pe oră. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
consumat, și acum iată au venit din nou norii de furtună, umbrele maligne ale îndoielii și spaimei, suma plătită de Centru pentru statuete, chiar dacă strâng cureaua, nu le va ajunge mai mult de două luni, iar diferența între ce câștigă vânzătoarea Isaura Madruga la magazin și zero trebuie să fie practic un alt zero. Și apoi, întrebă, privind dudul negru și el răspunse, Apoi, bătrâne prieten, ca întotdeauna, viitorul. După patru zile, Marta telefonă din nou, Venim mâine după-amiază. Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Problema cu mine, se gândi Fran, e că las totul în voia hazardului, pe care se știe că nu poți conta. Ar trebui într-adevăr să-mi iau viața în mâini și să ajung la o decizie. Oripilând-o pe vânzătoare, Lottie intră țopăind, cu o gogoașă mare cu ciocolată în mână. — Putem să mergem acum să ne uităm la rochiile pentru domnișoarele de onoare? Te rooog! — Asta ar trebui să fie un deliciu, promise Henrietta. Sophie visează la o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de cap, ca nu cumva micuții să verse cești mai mari de cafea pe rochiile exorbitante de mireasă. Fran probă rochia Catherine Walker recent modificată pe care o alesese data trecută. În ciuda burticii rotunjite, slăbise de fapt în ultimele săptămâni. Vânzătoarea se agita în jurul ei, îndreptându-i faldurile simple de satin și prinzând voalul cu o singură floare de mătase în părul roșcat-auriu al lui Fran. — O să-l purtați desfăcut sau prins în coc în ziua nunții? — Prins, spuse Fran. — Desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gust. În tot cazul, Henrietta se aplecă să-i spună la ureche, ca să n-o audă Sophie sau Lottie, sunt extrem de ușurată că ai renunțat la ideea aia absurdă de-a afla cine e tatăl copilului. — Auu! țipă Fran, când vânzătoarea, aparent concentrată să îi modifice rochia la spate, o înțepă din greșeală cu un bold. Când se întoarse la redacție, Fran descoperi un pâlc de persoane abătute care stăteau cu picioarele pe birouri și arătau de parcă tocmai fuseseră concediate. Haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e gata și tu vii arătând de parcă te-ar fi călcat tramvaiul. Uite-o, nu-i așa că e superbă? Arătă spre o rochie somptuoasă din satin bej care era agățată pe un umeraș parfumat lângă oglinda cât tot peretele. O vânzătoare adăugase grijulie o coroniță simplă, care să completeze ansamblul. Tot ce lipsește, își zise Fran, simțind că i se pune un junghi în piept, de parcă un instructor dement de shiatsu i-ar fi apăsat toracele, e o mireasă. Eu. Henrietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ce lipsește, își zise Fran, simțind că i se pune un junghi în piept, de parcă un instructor dement de shiatsu i-ar fi apăsat toracele, e o mireasă. Eu. Henrietta îi luă roata din mână și i-o întinse unei vânzătoare cu o înfățișare impecabilă, care n-ar fi putut fi mai șocată nici dacă i s-ar fi dat SIDA. Apoi o conduse pe Fran până la mica toaletă pentru femei, să-și spele murdăria de pe mâini. În sfârșit, rochia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
văzuse niciodată, dar niciodată, prietena izbucnind în lacrimi până acum. Mai ales din cauza unui bărbat. — Ce naiba s-a întâmplat? — Nu mare lucru. Doar că am furat un eșantion cu sângele lui Jack și am făcut până la urmă testul. Cele două vânzătoare înghețară. Vedeau de toate aici. Mirese care intrau în panică, gândindu-se că făceau o greșeală, mirese pline de recunoștință care știau că aveau noroc că își puneau în sfârșit pirostriile, mirese practice care ar fi preferat să strângă bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că ar trebui s-o fac. Dacă Laurence nu e tatăl copilului? Aș putea să descopăr că m-am căsătorit cu cine nu trebuia! Copleșită de tristețe, Fran își sterse obrazul, lăsând o dâră de ulei pe jumătate de față. Vânzătoarea simți c-o ia cu frig de teamă că s-ar putea scurge pe rochie. Se părea că această minunată creație a lui Catherine Walker, care presupusese ore de design impecabil și cusutul minuțios de mână, nu avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ar putea scurge pe rochie. Se părea că această minunată creație a lui Catherine Walker, care presupusese ore de design impecabil și cusutul minuțios de mână, nu avea să fie purtată în fața altarului. Cel puțin nu de femeia asta zăludă. Vânzătoarea o luă discret din mâna lui Fran și o puse la loc pe umeraș. — Vreau să spun, continuă Fran, dându-și seama de amploarea dilemei în care se afla, dacă de fapt Jack e tatăl? — Uite ce e, Franny, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să încurci pe toată lumea. Laurence o să te omoare. Maică-sa o să aibă o cădere nervoasă. Dar or să-și revină. Poftim. Îi întinse roata de la bicicletă lui Fran. — Pe cai. În timp ce ieșea în fugă din magazin, evitând privirea furioasă a vânzătoarei, o auzi pe Henrietta mormăind posacă: — Noroc că am cumpărat ceva care poate fi purtat și cu alte ocazii. În fața magazinului, Fran simți că respiră după pofta inimii pentru prima dată după câteva luni bune. Cerul, acum că-l vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că mai pățește și altă dată. Mormăia, așa. Da din cap, mârâia. I-am cheltuit aiurea. Într-un an de zile s-au dus toți. Pe distracții, pe petreceri. Femei. Inele, parfumuri scumpe, pantofi. Intram în magazin și mă simțea vânzătoarea cu bani, îmi spunea „Ăsta-i mai bun, parfumu-i mai așa, se potrivește la o fată mai așa, sau la anotimpul cutare“... îmi spuneau vânzătorii acolo. Și ziceam: „Dă-mi-l pe ăsta!“ fără nici un fel de cunoștințe. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în spate; vânzători de tăiței; saloane de pachinko - totul îl fermeca. Takamori îi spusese: „Tokyo are mulți oameni. Problema populației este cancerul Japoniei.“ Abia acum înțelegea Gaston ce-a vrut să spună cu asta. — Shibuya - unde? a întrebat-o pe vânzătoarea de la o tutungerie din centrul cartierului Sangenchaya. Fata, care semăna foarte mult cu Mă-chan, îi răspunse: — Într-acolo, și arătă spre răsărit. — Este han? — Han? — Da, hotel. Oare de ce l-a privit pe Gaston cu ironie și dispreț și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a hotărât să profite de ocazie și să cumpere niște cadouri pentru mama și Mă-chan. A cumpărat un ibric mic de Nanbu pentru mama ei și o păpușă reprezentând o țărăncuță din Yamagata pentru Mă-chan. Takamori a întrebat-o pe vânzătoare dacă nu l-a văzut cumva pe Gaston. Ea răspunse roșind: — N-o fi cumva străinul care a venit la baia publică? La baia publică veneau bărbați și femei în orice moment al zilei și făceau baie pentru doi yeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Îi șoptesc eu Emmei În cabina de probă a celui de-al doilea magazin de rochii de mireasă, În timp ce ea mă ajută să-mi Închid fermoarul. Linda e afară, purtîndu-se de parcă ar fi regina Însăși, sorbind cappuccino și sporovăind cu vînzătoarele. Emma rîde și-mi răspunde: — Meseria de stilist freelance nu e nici pe departe atît de prost remunerată pe cît pare a crede mama. În plus, primesc reduceri imense, iar jumătate din hainele pe care ea le crede de firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
au ghicit deja adevărul. Asta din cauză că sînt imensă (asta doar așa, ca să știți). Vorbesc serios. Nu-mi vine să cred ce proporții simt că am luat. Săptămîna trecută, am fost la ultima probă pentru rochia de mireasă și chiar și vînzătoarea s-a mirat. — A, a făcut ea, Încruntîndu-se, majoritatea mireselor scad În greutate Înainte de nuntă. Eu mă mulțumesc să Îi arunc o privire furioasă, În timp ce e ocupată să facă unele ajustări ca să lărgească cusăturile. Iar Dan mi-a atras atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și, probabil, cel mai costisitor lucru pe care l-am văzut vreodată. Ce naiba fac? Setată pe pilot automat, mă trezesc că intru, arăt Înspre pulover și, cîteva minute mai tîrziu, sînt schimbată complet. ZÎmbesc propriei mele imagini din oglindă, iar vînzătoarea Îmi zîmbește și ea. — Arată fantastic, zice ea. — Nici nu mă recunosc, răspund Întorcîndu-mă ca să mă examinez din profil și din spate. E atît de frumoasă. Eu sînt doar o simplă mamă. Fac semn către Tom, care bolborosește fericit, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]