3,550 matches
-
brună îi flutura în urmă. Avea o bască neagră, pe lângă urechi îi ieșeau șuvițe de păr galbene și crețe și semăna cu pinii subțiri de jos, de lângă golful Rentjärn. A intrat în bucătărie. Eu fugisem din calea ei și mă vârâsem sub masă. Dacă se uita cu atenție, ar fi putut vedea cum răsuflarea mea mișca mușamaua de pe masă. Bunicul deschisese precaut ușa și o lăsase crăpată. Prin crăpătură auzea totul. Ce vă putem oferi? a spus mama. O felie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Doaaamnă! Și adăugă: La predare am calificativul AB+! Dar cei needucabili? spuse tata. Pentru că ați pomenit de ei. Lor le ofer căldura și dragostea mea, răspunse ea. De la locul meu de sub masă puteam să-i văd doar picioarele, căci mă vârâsem acolo cât puteam de adânc. Erau îngrozitor de subțiri și tremurau un pic. Dar în primul rând, a spus tata, faceți tot ce puteți cu cititul și scrisul? De bună seamă, răspunse învățătoarea. De bună seamă. Atunci domnișoara poate pleca, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Iisus să vindece paraliticul sau mergea pe suprafața de un albastru deschis a apei de pe pânză. Când lecția s-a terminat, în timp ce taxiul lui Karl Lidén mă aștepta în față, am reușit să schimb câteva cuvinte cu învățătoarea. Ea își vârâse părul într-o bască maro și se pregătea să se urce pe bicicletă. Așaa, a spus ea. Ai vreo problemă anume? Da, i-am răspuns. în legătură cu literele. Da, a spus ea. Le luăm încetul cu încetul. Trebuie să înveți câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pusese în micul portmoneu din piele de vițel mai erau valabili. Și am căpătat obiceiul de a fuma pipă de două ori pe zi, obicei pe care-l mai am și astăzi. Moneda de două coroane pe care mi-o vârâse în palmă tata, cu un gest de o gingășie indescriptibilă, am păstrat-o. O mai am încă. Sunt convins că are o semnificație profundă. Și nu m-am mai dus niciodată în saloanele unde nu voiseră să mă mai aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
singur. Trebuie să știu ce citea, am zis. Are vreo importanță? a întrebat tata. Tocmai asta vreau să aflu, am răspuns. Dacă are vreo importanță. Atunci l-am părăsit pe bunicul, așa cum era el acum, iar mama a luat cartea, vârându-și degetul între paginile deschise. în vreme ce tata s-a dus în birou, așezându-se înaintea hărților lui, și în timp ce mâncarea din cratiță încă mai clocotea, iar aparatul de radio de pe bufetul din bucătărie cânta, mormăind înăbușit, muzică de gramofon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
care să i se transmită mesajul? „Bietul flăcăiandru, sărmanul, neisprăvitul de el!“ Dar mulți și-au amintit totuși că existam. Și au ajuns la concluzia că trebuia să văd cu ochii mei, că eu, mai simplu spus, trebuia să-mi vâr propria mână în rana deschisă, altfel nu voi crede niciodată. Tocul meu tocmai terminase de desenat ultima surcea din povara pe care Isaac o purta în spinare și era gata să facă prima linie a palmierilor din fundal când cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
îmi pun mari speranțe în el. Știe deja alfabetul. Lui Manfred nu-i mai ajung puterile să urce până sus, pe Ava. Așa că mă duc eu la Avabäck. Stăm în bucătăria Evei. Și Eva spune, fără ca de fapt să se vâre în conversația noastră: Când ai avut oftică, am fost convinsă că o să mori. De data asta nu sunt chiar așa de sigură. Am scris totuși și astăzi o bucată, spune Manfred. Deși acum voi face o pauză. Până voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
după ce sfârșise de redactat - în opt pagini, pe coli de scris duble, semiveline, primul său ziar liber și independent, pe care îl botezase în mod inspirat „Mesagerul libertății”, se dusese într un suflet acasă la bunicul său și i-l vârâse plin de mândrie sub nas, ca să-i fie primul cititor. Pe pagina întâi titrase cu litere de-o șchioapă, de culoare albastră, un reportaj despre translarea conspirativă a unei biserici străvechi în dosul unor blocuri, pățanie la care asistase ca
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la fel ca întotdeauna - fără de margini. Aveau pace, dar erau cu gândul la un viitor război. Apoi, după un ritual obișnuit - în cea mai profundă liniște -, s-au adus sigiliile. Fiecare exemplar al tratatului a fost răsucit cu grijă și vârât în câte un tub stacojiu din piele. Urma doar să se aplice pecețile celor două cetăți: un coif și o lance, respectiv un scut și o spadă. Venise, în sfârșit, clipa mult așteptată, așa că am strigat: — Dați-mi un pergament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
două sarcini, dar le pierduse. Pe urmă, din teamă, ocolise perioadele fertile. Casa cerea mână de bărbat. Țigla, din loc în loc, o sucise vântul, tavanul era mai mult ud. Și gardul se șubrezise: uneori, în ogradă pătrundeau câini. Tim se vârâse iar în cine știe ce afacere și, dacă avea asociați, nu putea să se retragă chiar așa, după voia lui, Donna Iulia își dădea seama. Se gândea la el, îi va scrie. Totdeauna îi așternuse rânduri oarecare; acum îl va chema. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-l la locul său. Filozoful urbei - studiase, cândva, la H., avea și o decorație primită acolo - era prieten de-o viață cu Profesorul de naturale. Localnicii nu dădeau prea mulți bani pe nici unul. Primul umbla numai cu cărți grecești, celălalt vâra broaște și șerpi în formol. Prindea fluturi. Nu aveau familie, casă, locuiau la pensiune; când le-ar fi venit vremea, îngropăciunea ar fi căzut în grija Primăriei. „Povestea asta cu orologiul a înnebunit toate babele din târg, chiar și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tuturor celor ce se petreceau de la o vreme. Nu spărsese el Banca, făcuse asta un ins în putere, poate mai mulți: zăvoarele fuseseră smulse c-un drug de fier. Dar Oase-Strâmbe - nici nu știau cum să-i mai zică - era vârât în toată mârșăvia, vor dovedi! Cel mai surprins de cele ce se petreceau de o vreme se arăta un băietan de vreo șaisprezece ani, surdomut... De câte ori vedea pe cineva agitat, alergând prin târg din cine știe ce pricină, credea că de la orologiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
orologiu, de Starostele postăvarilor, de senator... Toate parcă erau făcute pe dos. Se mai băgaseră și cu jandarmii. Pendula n-avea decât să bată cât o vrea. Și Ceasornicarul s-o fută pe mă-sa! Un descreierat! Proști că se vârâseră... Târgul devenise loc de pelerinaj încă de pe vremea lăcustelor. Veneau curioși din cătune și din orașe, mereu mai mulți. Tăietori de lemne, păstori și schimnici; pescari dintr-un port îndepărtat; studenți și jurnaliști. Doi poeți și un romancier; pictori; dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
am tolerat! Trebuia făcut zob de la început, cu drăcovenie cu tot! Știți cât v-am tot zis!” „Acu’, gata, a înghițit șoricioaică!” a ținut-o pe a lui Poștașul. „Ce, parcă mai avea mult de trăit?! Un hodorog!” s-a vârât un vidanjor. „Ne-a tot înșelat!” a țipat cineva. „Până-n ultima clipă!” s-a auzit un glas răgușit. Poate, dar Ceasornicarului chiar îi crăpase inima. „A murit cu ochii deschiși”, a zis un sanitar; îl văzuse. „Se citea ura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
el pentru totdeauna.) După atâta chin am și eu dreptul să-l joc cum vreau. Vâjjjjjjjjjj! Iar e vântul, șuieratul fiind acum de nedescris. Astral. E de neînțeles cum de nu contenește odată. Am încercat să mă obișnuiesc. Mi-am vârât vată în urechi, însă a trebuit să renunț imediat, fiindcă așa se auzea cum bate dinăuntru în afară; era ceva formidabil, mult mai greu de suportat. Așa că voi încerca să rezist vîntului din exterior, mai ales că, de-acum, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
E un răspuns. Cel mai bun. Oricum, cel mai sigur. Nu implică. Să nu răspunzi. Să iei contact cu lucrurile, cu evenimentele, în mod nemijlocit. În relație directă. Să nu primești nimic, să nu cedezi nimic. O mică tornadă îți vâră țărână în ochi, în nas, în urechi. Ai gura închisă, dar între dinți scrâșnește ceva. Îți treci mâna peste față. Rămân dâre. Te apleci asupra artezienei, te clătești, sorbi, gâfâi. Sudoarea se prelinge prin toți porii. Abia aștepți să ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ghicită, la suprafața unor întâmplări neobișnuite, rulate într-un tempo specific. Personajele centrale (Afonso al IV-lea, regele Portugaliei și Algarvelor, monarhul înțelept și stoic, prințul Pedro, fiul său, ușuratic și degrabă vărsătoriu de sânge, Constancia de Peńafiel, nevasta clorotică vârâtă cu de-a sila, din rațiuni de stat, în așternutul tânărului armăsar lusitan, Inčs de Castro, galițiana, ,mătrăguna cu ochi alunecoși") sunt unidimensionale. Fiecare are o trăsătură dominantă, pe care o ilustrează necontenit de-a lungul și de-a latul
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
le lua în restaurant ca să-și învingă oboseala, Virginia s-a mirat că lumina din dormitor era aprinsă. Și-a scos rochia lîngă pat. Cînd a rămas în chiloți și în ciorapii de mătase prinși sus cu jartiere s-a vîrît sub plapumă. Atunci de-abia a simțit că Fănică era în pat. Nu-i venea să creadă, și chiar dacă ar fi crezut, cel la care se gîndea, cînd s-a întins în pat era locotenentul ei de la Ada Kaleh, cel
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
parte, dar l-a apucat cu amîndouă mîinile de spinare și i-a căutat cu degetul adîncitura de la rărunchi. Mai întîi i-a mîngîiat-o pe margini, iar atunci cînd a simțit că se pierde în ritmul mișcărilor lui, i-a vîrît degetul în adîncitura aceea ciudată, ca și cum ar fi fost un al doilea sex al lui. Fănică a înțepenit brusc. Apoi s-a retras din ea ca și cum ar fi scăpat dintr-o capcană care-l năucise. Cînd s-au trezit, dimineața
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
scaunele rupte. Sînt îmbrăcați așa cum îi știm de prin culise, în salopete, cu papuci-gumari, cu cîte vreo sculă prin mîini. Cu multă smerenie - condiție esențială pentru orice act artistic - încep să spună simplu, alb, textul. Ei sînt trupa de meșteșugari vîrîtă în tîlcul teatrului! Joacă: Cristian Dunăreanu - Gutuie, Victor Cociorba - Pyramus, Dan Iosif - Thisbe, Nicu Coman - Leul, Constantin Neagu - Zidul, Dumitru Neagu - Luna, Ion Iosif - Prolog. Prin ei se decodifică întreg spectacolul-studiu despre limbă și convenție, în teatru, în lume, în
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
formare, cu niște copii care nu poartă nici o vină că au fost făcuți și trăiesc aici, la cheremul unora sau altora lipsiți de competență reală. Ce sistem mafiot i-a impus, ca unică soluție, pe piață și mi i-a vîrît în viață, habar nu am. Știu doar că nu au nici cea mai întîmplătoare legătură cu mișcarea și circulația ideilor. Că trăiesc în alt timp, sinistru, care a născut și naște monștri. Grav și revoltător este că cineva i-a
Cui i-e frică de manuale? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7903_a_9228]
-
îi dă cu poveștile ei și când o aud, mă gândesc că io, dacă nu m-aducea Salvarea, eram acu moartă...Moartă și-azi mă ducea să mă-ngroape! Că după ce m-am tot zgârmat, de curgea sângele numai, cât vâram sonda și p-ormă se oprea, dac-am văzut, de disperare nu mai știam ce să fac!... Și de disperată ce eram, m-am dus la aia...Și aia mi-a făcut și ea ce mi-a făcut...Și cum
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
Intervențiile lor sînt ca o poantă, ca o evadare în alt fel de fantastic, unul pașnic, domestic, naiv, ca un basm pentru copii. Copii ceva mai mărișori...Ariel cîntă, duhurile cîntă, cîntatul devine contaminant, se întinde pe insulă și se vîră în fiecare colțișor, în fiecare personaj. Soluția aceasta, spectaculoasă și foarte rafinată, aluzivă și ambiguă, este o călătorie fabuloasă în visceralitatea și, în același timp, în poezia lui Shakespeare. Ludicul straniu din compozițiile Adei Milea merge mînă în mînă cu
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
personal. Și cu conștiința individuală. Mi-ați scris, atunci cînd lucrați la spectacol, că mergeți cu actorii la Auschwitz. Că veți rămîne acolo cîteva zile și cîteva nopți. Eu am fost la Sighet, una dintre pușcăriile în care comuniștii au vîrît și au ucis oameni pentru care libertatea nu a fost o vorbă în vînt. Voi merge și eu, în anul ce vine, la Auschwitz. Intersecțiile sînt necesare. Ca și experiențele pe care le trăim, pe care sîntem dispuși să le
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
pădurea de la Fontainbleau sau dansul cerbului care va fi sacrificat de vânători (aici, spre deosebire de poveste, sunt trei) pentru a i se smulge inima din piept. O mențiune deosebită merită însă dansul reginei, Céline Galli, care încearcă și reușește să-i vâre cu forța mărul în gură Albei ca Zăpada, interpretată de Nagisa Shirai și dansul prințului salvator, Sergio Diaz, mai întâi singur și apoi cu corpul neînsuflețit al iubitei sale. Dar aici și muzica minunată a Simfoniei a V-a a
Un basm pentru adulți by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7813_a_9138]