167,899 matches
-
mistuitor. Multiplicări ale eu-lui, vîrstele lui, ipostazierele acestuia în studii atente și răvășitoare, iată ce-mi propune Măniuțiu să frămînt interior. Îmi aduc aminte scene întregi, tulburătoare, din Tragica istorie... după Christopher Marlowe. Doi protagoniști, două chipuri ale personajului. Două vîrste, două tipuri de raportare existențială, două imagini ale suferinței. Poate două imagini - de tinerețe și de bătrînețe - ale aceluiași personaj în luptă cu diavolii și cu Dumnezeu? Două ipostaze ale tragicului? Sau, poate, cele două percepții diferite - Marlowe și Goethe
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
mai neobișnuite e totul. Iar poanta pare să vină de la sine. Aerul condiționat de la oraș se destăinuie aerului curat de la țară, un impresar încheie un contract nu cu muzicianul de pe scenă, ci cu publicul din sală, cineva face trafic cu vârste false, doi frați merg la judecată pentru a fi declarați juridic colegi de școală, ceea ce părea un stol de păsări nu e decât un stol de creiere migratoare, femeile senatorilor sunt vlăguite pentru că de fiecare dată fac amor cu tot
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
de vază, scriitori. Trei par să fie secțiunile volumului: cronicile despre antologiile dedicate poeților români, dicționarelor și istoriilor literare, apoi cronicile la cărțile prietenilor (în general, congeneri) și evocările consacrate unora dintre personajele proeminente ale istoriei literare, pe care, grație vîrstei și mediului de formare le-a cunoscut. Judecînd după numărul antologiilor inventariate aici de Barbu Cioculescu n-am putea crede că literatura română mai suferă, cum se zicea la început de ’90, de lipsa instrumentelor de lucru, cel puțin în privința
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
la agitația celorlalți, petrecându-și timpul cu cititul sau făcând însemnări în jurnal. Coboară rar pentru scurte plimbări în grădină. Rememorările lui Tin, încă nedetașat sufletește de copilăria petrecută în orașul din nord, sunt luminoase și tandre, marcate de spiritul vârstei generoase, chiar dacă băiețașul, despre care se spune în oraș că „va fi un al doilea Enescu”, nu avusese parte de o copilărie tocmai idilică. Aceasta și din pricina tatălui, mai mult temut decât iubit, profesorul de liceu înțepenit în formalisme, „teribil
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
anumiți oameni nu se putea vorbi sincer și deschis cu colegii români. Ba, nu se putea vorbi deloc. Printre temele așa-zise „tabu” figurau Mircea Eliade și Emil Cioran. Despre cei doi însă mi-a pomenit un coleg mai în vârstă dintr-o universitate vest-germană. Ambii eram prezenți la Cursurile de vară de la Sinaia și neamțul mi-a spus că persoanele respective, născute în România, se numără printre cei mai mari gânditori și filosofi, în plan nu numai european; că lucrările
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
mișcă și propria mea reflecție despre om, despre destinul lui. Oare a reieșit din toate acestea că amândoi îmi sunt egal de apropiați? Nu știu dacă aș putea să răspund afirmativ la o asemenea întrebare. Este poate o chestiune de vârstă, dar mai convingătoare îmi pare viziunea cioraniană - lucidă și pesimistă, dar insuflându-ți, totodată, o forță plină de vioiciune (paradox deseori remarcat de altfel). N.M. - Cum l-au primit polonezii pe Cioran? I.K. - Reflecțiile sale provoacă, în ultimii ani, un
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
Abecedar pentru oligofreni. Împinsă dincolo chiar de limitele naționaliste ale megalomaniei ceaușiste (Traian și Decebal, clișee ale genezei autohtone, fiind uitați cu desăvîrșire), apariția “românilor” și a “României” (etern și inevitabil socialiste) e mutată în cronotopia Big-Bang -ului, într-o vîrstă premergătoare tuturor celorlalte și într-un pionierat al pionieratelor care nu-i poate face decît să pălească de invidie pe întemeietorii locali de cúlturi mitologice, religioase sau istorice: Zamolxe, Deceneu, Burebista, meșterul Manole sau ciobanul anonim, cu oița sa năzdrăvană
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
se dezlănțuie în toată grandoarea stupidității lor ideologice; luați la întrebări, țăranii proletarizați se disting printr-o mîndrie debilă a limbajului curent, filtrat de sloganurile tip Scînteia (lectura unică și deci preferată a “glimbocanilor”). Pensionarul Cioarcă Ion afirmă că “deține” vîrsta de 52 de ani (p. 7); veterinarul Naslău Pavel se declară “pensionist de boală”, incapabil de a se “substrage de la treabă” (p. 17), iar laminoristul Vasile Cireș citează din motto -urile în formă de maxime pe care le scrie pentru
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
alte cuvinte, mi-a venit mai ușor să observ și să memorez relația, legătura, raportul dintre două lucruri decît lucrurile înseși; care nu-mi spuneau nimic înainte de a reuși să le includ într-o clasă generală. Dacă voi ajunge la vîrsta memoriilor, îmi va fi cu neputință să redau ceva din atmosfera, întîmplările, figurile, vorbele, în mijlocul cărora am trăit. Îmi va fi mai la îndemînă să le inventez! Și, inventîndu-le, să le sistematizez în raport cu o idee»”. Dar raționalistul N. Manolescu se
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
centru”. Să fie vorba și de o rivalitate? Privind lucrurile de sus, nu s-ar cuveni a reține disocierile și diferențierile, ci asocierile și complinirile. Umbrele unei prezumate „competiții” se resorb. S-ar putea să se răsfrîngă aci și o vîrstă lăuntrică precum și o împlinire socială, sub egida „clasicizării” (vezi „refuzul polemicii”; Laszlo Alexandru menționează chiar o „obsesie antipolemică” a lui N. Manolescu!), doritoare de chietudine, de autoritate senină, netulburată. Aflat la apogeul carierei, Nicolae Manolescu aspiră la o atmosferă fericită
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
ceva agitație printre pudibonzi. Să fie atunci limbajul? |la folosit de băieții de cartier, de proxeneți și de prostituate? Ei, bine, nu. Mai exact, depinde. Sigur, există o categorie de public (destul de largă, mă tem, și nu neapărat definită de vîrstă) pentru care utilizarea între copertele unei cărți a cuvintelor grosolane (nu neapărat cu trimitere sexuală) este necondiționat lipsită de scuze. Pentru restul cititorilor, însă, majoritari totuși, limbajul literar trivial este acceptabil în anumite limite. Există, în acest sens, cel puțin
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
aceluiași cuplu Triade-Lecca. În sfîrșit, cea de-a patra apariție editorială îl privește pe sculptorul Iszak Marton din Târgu Mureș, ca un omagiu pe care filiala UAP, Fundația Triade și neobositul G. Lecca i-l aduc venerabilului sculptor la împlinirea vîrstei de 90 de ani. Dacă Hans Mattis-Teutsch, Ioan Mattis și zona Gheorghienilor sunt mai bine cunoscuți, măcar și numai după sonoritatea numelui, Iszak Marton ar trebui prezentat. Pentru că el este, privit înlăuntrul operei lui de peste șaptezeci de ani, o adevărată
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
regizor năstrușnic, viu, deschis și inventiv, așa cum este Tompa Gabor, iar pe scenă, de actori grei, care să materializeze performanța și în jocul lor. Așa cum o fac toți cei aleși de el aici, de la Senkalsyky Endre, probabil cel mai în vîrstă actor de pe vreo scenă din România, la remarcabilul Csiky Andras, de la Boer Ferenc (Domnul Smith din “Cîntăreața”) și Panek Kati (Doamna Martin din aceeași “ Cîntăreața”), la cei doi tineri și foarte buni Kezdi Imola - o actriță care are realmente toate
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
moștenirea literară lăsată de Aglaja există o secvență premonitorie, s-ar putea spune, pe care autoarea o citește și în film: un străin obișnuit să se plimbe pe malurile unor rîuri, descoperă într-o zi sub apă un bărbat în vîrstă purtînd pe piept, cu un lanț petrecut în jurul gîtului, o tăblie cu inscripția Hier Himmel - Aici cerul. Mirat, străinul îl întreabă pe cel aflat sub apă: Cum adică cerul? Bătrînul dă din umeri și arată inscripia de pe tăblie... Filmul cineastului
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
românesc să imite modelele „main stream” din Vest. Chiar și atunci când cumpărăm un program de succes, o facem trăgând cu ochii la Istanbul. Abili nevoie mare, politicienii Puterii se conformează imediat „formatului”. Culmea e că modelul face ravagii indiferent de vârstă. Fie că sunt trecuți prin ciurul și dârmonul comunismului și securismului, fie că abia le-au mijit tuleiele, au un aer comun, inconfundabil, amestec de aroganță, cinism și odioșenie. Îi recunoști ușor după felul în care-și micșorează amenințător ochii
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
fost scrise? Și după ce și-a anunțat retragerea de la festinul poeziei. Acest volum de sonete a apărut concomitent cu antologia Plurivers de la Humanitas și are, evident, (și) o altă semnificație, nu doar în sensul unei simple recuperări nostalgice a unei vârste poetice trecute. În Dragostea (1992), subintitulat poeme 1984-1987, volum cumva bilanțier, adunând restul de poeme de până la scrierea Levantului, există un poem, Rana, de care mi-am amintit citind aceste sonete: „o să suport condescendența tinerilor / o să las nasul în jos
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
al premierei. Bineînțeles că au existat voci critice: e dreptul oricui să susțină încă celebra afirmație extremistă a avangardei muzicale din anii ’50 despre moartea operei ca gen. E dreptul și al unei echipe de tineri - a căror medie de vârstă ajunge la 25 de ani - să demonstreze astăzi contrariul. Compozitorii au oferit două soluții distincte, în două opere pentru puține personaje și ansamblu instrumental cameral, cu o durată între 35-45 de minute. Ana Giurgiu optează pentru elemente dramatice din vechiul
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
Ar cam fi. Mai ales că remarca vine după și înainte de altele din care am putea deduce contrariul și anume că R.L. e adepta dezideratului caragialian, citat de dl. Șt. A., „pupat toți piața endependenți”. Cum logica e, de la o vîrstă încolo, greu de învățat, Cronicarul îl mai invită o dată pe autorul lui Fric să-și scrie romanele pînă la capăt, fiindcă ele nu-i cer decît talent, din care dl. Șt. A. are cu prisosință. * În același număr 50 din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
Pavel ne-a părăsit pentru totdeauna și a lăsat, în spațiul artelor noastre de astăzi și într-un moment care nu era prin nimic previzibil, un pustiu încă greu de evaluat. Această dispariție, chiar dacă privește un om ajuns la o vîrstă venerabilă, este una abuzivă și prematură, pentru că, în mod paradoxal, Amelia Pavel își trăia abia acum, cu o frenezie unică, o tinerețe intelectuală care trecuse inexplicabil pe deasupra oricărei convenții cronologice. În acest context, inevitabil marcat de tristețe și de melancolii
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
se mulțumește să citeze fragmente relevante din alți autori, rolul său fiind acela de a lumina textul respectiv astfel încît el să dobîndească un plus de semnificație. O discuție purtată în anii ’70 cu Alexandru Cazaban (la vremea respectivă în vîrstă de 94 de ani) are valoarea unui arc peste timp, mai ales atunci cînd interlocutorul lui Constantin Țoiu își amintește o întîmplare din adolescență: „Eram elev în clasa a treia liceală. Mă țineam de teatru mai mult decît de învățătură
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
nicicând înfăptuit, dar un nou al schimbării, eliberat din rigide angrenări social-culturale. Spre limpezirea cititorului și întru stabilirea unei relații directe, vom începe să numim decorul și personajele inițiale: doi arheologi și un muzicolog - doi bărbați și o femeie, de vârste diferite, cu trecuturi culturale și chiar politice diferite - se încumetă și transformă o subinstituție atașată Institutului de Arheologie din București și controlată, pare-se, de fosta Securitate printr-un director onorific, prin lipsă de personalitate juridică și prin alcătuirea ei
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
spre o răzvrătire, manifestată printr-un paroxism al distrugerii. Cine a luat-o pe calea distrugerii tradiției - biserică, sat, valori culturale, oameni - , indiferent dacă a crezut sau nu în aceste torturi ale spiritului unui popor, dar a fost în vigoarea vârstei lucrător activ, nu se mai poate situa decât în postura celui căruia i se mai dă o șansă, în virtutea altor calități, poate acelora de om de cultură, șansa schimbării, șansa de a experimenta un lung travaliu spre metanoia. Distrugerea moralei
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
ar fi rău să mai schimbe din când în când câte-o frază-două din limbaj, deoarece cam aduce a epoca lemnului...), a condus cu mână de profesionist un spectacol de ținută și de atmosferă specific-națională. Interpreți valoroși - aproape indiferent de vârstă - au evoluat într-o superbă etalare a portului popular, a datinilor și a graiurilor purtând cu ele mesajul unor obieceiuri izvorâte dintr-o folcloristică cum nu cred să existe la multe popoare... Urmăream cum spectatorii participau afectiv și efectiv la
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
Au rendez-vous des dames curieuses, En attendant leș barbares, Zadig & Voltaire, Leș produits d’autrefois, Tam Tam dans la ville), frizerii (À la tête du client), florarii (Fleurtrez); * dar și Pompe funeraires européenes; * „4 iunie 1948 - un elefant femelă, în vârstă de 85 de ani, al Circului Bouglione, a fost adus să urce în turn. Nu a reușit să treacă de primul etaj” - de pe un panou informativ din Turnul Eiffel; * de la același Turn Eiffel și până la București sunt 1.879 de
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
triplu (4-5-6) din 2003 al revistei clujene Echinox aflată la 35 de ani de existență. De păstrat în bibliotecă! * Axioma de la Ploiești s-a hotărît, se pare, să devină memoria noastră literară: după Tolstoi, iată, Camus împlinește și el o vîrstă rotundă, 90 de ani. Dl. Ieronim Tătaru îi închină scriitorului și eseistului francez (7 noiembrie 1913 - 4 ianuarie 1960) un admirabil editorial. Noi, ca noi, dar oare francezii și l-or fi amintit, cu acest prilej, pe autorul Ciumei? N-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]