KorAP: Find »[drukola/base=vâslă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...37 >

903 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

foarte profitabilă (plătesc la „livrare“) și este Întotdeauna aceeași: persoane dispărute. Iar rezultatele sunt și ele cam Întotdeauna aceleași: un cadavru aruncat În Landwehr Canal prin „amabilitatea“ Gestapo-ului sau a SA-ului; o sinucidere singuratică Într-o barcă cu vâsle pe Wannsee sau un nume pe o listă de condamnați trimiși Într-un KZ, adică Întrun lagăr de concentrare. Așa că instantaneu mi-a displăcut avocatul ăsta, un avocat german. I-am zis: — Ascultă, Herr Doktor, așa cum Îi spuneam și puștiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

ankh, spiritul pe care nimeni nu-l poate prinde sau răni. Germanicus și fiul său se obișnuiseră de-acum cu greaca lui arhaică și solemnă, învățată din cărți, plină de cuvinte rare, care venea din secole îndepărtate. Și, în timp ce mișcările vâslelor secondau curentul care îi purta spre gura fluviului, preotul spuse: — M-ai întrebat cum se desfășoară marele Rit. Iar eu îți răspund că nu se întâmplă nimic. Marele Rit este un simbol a ceea ce ochii materiali nu văd, a ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
îmblânzește istețimea. Dar cysta e goală, deoarece conține Ideea de divinitate, care nu are formă, nici chip, nici granițe. Cortegiul cu torțe ajunge la corăbii. Pe Me-se-ket vor urca adepții; pe Ma-ne-djet, corabia sacră de aur care nu are nici vâsle, nici pânze, ci doar o cârmă enormă, se îmbarcă phar-haoui și preoții. Phar-haoui ia cârma și întoarce prova spre luna plină ce răsare din deșert. Pentru că Isis este viața care răsare din moarte și de aceea poartă pe cap discul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
chip masculin, puternic. Germanicus murmură: — Pare să fie el. Putea spune asta, fiindcă singurul portret păstrat în taină la Roma se afla în domus-ul mamei sale, Antonia, fiica romană a marelui rebel. Gajus se aplecă deasupra apei, iar vâslașii împinseră vâslele în sens opus, ca să oprească în acel loc. Acesta fusese așadar conducătorul iubit de oamenii săi pentru că glumea, se lăuda, benchetuia și bea mult împreună cu ei, mereu ocupat cu femeile, darnic, curajos până la inconștiență? Putea fi cu adevărat el. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
s-a sinucis. Și nu voia să-l seducă pe Augustus, cum au scris învingătorii. Era regina Aegyptus-ului - voia să-și salveze țara de martiriul pe care l-a îndurat. Insula cu palatul devastat era aproape, la câteva bătăi de vâslă. — După cum vezi, spuse preotul, Antonius nu și-ar fi putut construi încăperile departe de ale ei. — Hai să acostăm și să intrăm în palat, îi rugă Gajus. Nu se poate, răspunse preotul, de mai bine de cinci decenii nu intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
puțin timp după aceea apăru Brundusium, Brindisi de azi, cel mai mare port al imperiului pentru rutele din Mediterana orientală. Pe măsură ce digul și intrarea portului se vedeau tot mai aproape, corăbiile își strânseră pânzele și își continuară trista întoarcere cu ajutorul vâslelor. Convoiul fusese văzut de departe, fiindcă era o zi senină de iarnă, și toată populația se îngrămădise în port. Cei de pe corabie descoperiră că în port, pe plajă, pe dig, pe mal, pe ziduri, pe case și pe acoperișuri se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
și pe acoperișuri se afla o mulțime compactă care aștepta tăcută, nemișcată. — L-au iubit, șopti mama lui Gajus, fără lacrimi. Corabia pe care se afla familia celui mort intră cea dintâi în port, cu o mișcare din ce în ce mai ușoară a vâslelor care abia atingeau apa. În liniștea aceea înghețată terminară manevrele, ancorele alunecară în apă, marinarii aruncară frânghiile și alți marinari le ridicară de jos; tăcută, corabia se opri cu o legănare scurtă și acostă la chei; puntea fu coborâtă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
casa Liviei, fiindcă libertul cel viclean rămase descumpănit; îi zise totuși, cu o violență înăbușită: — Dacă cineva cade de-aici și rămâne în viață, vin marinarii de gardă, îl înhață cu cârligele de abordaj și îl ucid cu lovituri de vâslă. Ochii tânărului de deschiseră larg, dar în secunda următoare, ca și cum nu ar fi înțeles, el se aplecă prostește și privi locul care avea să intre în legendele locale ca „stânca lui Tiberius“. Spuse zâmbind: — Dacă te uiți în jos te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
zeități acvatice cu părul ud, pe care acea fosforescență părea că le acoperă de solzi, asemenea cozilor sirenelor. Se întinseră pe fundul bărcii, fiindcă, din cauza fluxului, gura peșterii era acoperită de apă aproape în întregime. Printr-o mișcare pricepută a vâslelor, barca alunecă pe sub boltă și intră în grotă, lăsând în urmă strălucirea soarelui. Ochii lor se umplură de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
fluxului, gura peșterii era acoperită de apă aproape în întregime. Printr-o mișcare pricepută a vâslelor, barca alunecă pe sub boltă și intră în grotă, lăsând în urmă strălucirea soarelui. Ochii lor se umplură de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor umedă deveni la rându-i fosforescentă și azurie. Se mișcau în lumina aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Dacă a putut s-o construiască regina din Aegyptus, răspunse Împăratul, Roma va putea s-o reconstruiască. Și vom construi și corabia adepților, unde se vor întâlni oameni din toate colțurile lumii ce doresc să urmeze visul tatălui meu. Avea vâsle lungi și ușoare, așa mi-a spus preotul de la Sais. — Se numea Me-se-ket, Augustus, zise Imhotep, și am cunoscut mai mulți oameni care, cu ochii în lacrimi, au văzut-o arzând. Vâslele ei erau atât de lungi și de subțiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
ce doresc să urmeze visul tatălui meu. Avea vâsle lungi și ușoare, așa mi-a spus preotul de la Sais. — Se numea Me-se-ket, Augustus, zise Imhotep, și am cunoscut mai mulți oameni care, cu ochii în lacrimi, au văzut-o arzând. Vâslele ei erau atât de lungi și de subțiri, încât, atunci când se ridicau deasupra apei, păreau aripile unor pescăruși. Napolitanul Euthymius, genialul inginer naval cu chipul ars de soarele din Misenum, contempla lacul și colinele care îl împrejmuiau. Spuse: — Un templu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Mendes, adăugă Imhotep, lângă aqenu, lacul sacru, pe o stelă de piatră sunt incizate legile ritului, pentru ca amintirea lui să nu se piardă: phar-haoui se urcă pe Ma-ne-djet, rotește marea timonă și îndreaptă corabia spre lumină. Dar ea nu are vâsle și nici vele. Cei șaizeci de vâslași de pe Me-se-ket o împing: ei sunt voința omului aflat în căutarea Absolutului. — Eu cred că va trebui să fie o structură puternică, interveni Euthymius. Bârne groase, care se deplasează în față la oscilații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
dovedind o tehnologie atât de avansată, încât experții în istorie navală și inginerii au rămas uimiți. Brusc, toți au fost interesați de acele construcții misterioase și evoluate. S-a observat că prima corabie avea două timone enorme, dar nu și vâsle sau vele. Cea de-a doua, în schimb, deși se afla pe lacul acela mic, avea furcheți pentru șaizeci de vâslași. Ce însemna asta? Și cine construise corăbiile acolo? Cine le scufundase? O enigmă arheologică și o totală, nedreaptă tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
gest triumfător, de parcă i-ar fi arătat un oraș cucerit: — Privește, Augustus: două corăbii cu coca din lemn, care au pe punte construcții din marmură și plutesc, ușoare. Privește! Cu un deget mișcă marea timonă aflată la pupa corăbiei fără vâsle și fără vele; prora se întoarse încet spre Împărat. Euthymius râse. — Lipsesc vâslașii; o să fac eu treaba lor. Împinse cu palma cea de-a doua corabie, până când prova ei se lipi de pupa celei dintâi. Dintr-o singură mișcare, cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
torțe și făclii, cu cădelnițe și parfumuri, în sunetele unor instrumente stranii și al cântecelor corurilor. Mulțimea aceea urcase încet pe corabia de aur, pe care se ridica un templu de marmură și care se mișca în chip miraculos, fără vâsle și fără vele. Iar corabia de marmură nu se scufundase. În cele din urmă, sosise Împăratul, purtând veșminte pe care străluceau pietre prețioase și broderii, însă atât de neobișnuite, încât fusese recunoscut numai pentru că unii reușiseră să-i vadă chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
el mergea preoteasa străină cu părul de culoarea nopții despre care vorbea acum întreaga Romă. Împăratul pusese mâna pe timona enormă (cum nici un marinar nu mai văzuse vreodată), și prova corăbiei de aur se îndreptase spre luna care răsărea, pe când vâslele celeilalte abia atingeau apa. Senatorul Lucius Vitellius, care avea o vilă impunătoare pe apropiata colină Albanus, asistă, în acea strălucitoare noapte cu lună plină de martie, la cel dintâi rit isiac săvârșit pe corăbiile sacre de pe Lacus Nemorensis, iar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
astfel se va afla cum noi am salvat Roma. Saturninus ridică ochii din codexul lui și urlă, cu limba împleticindu-i-se de prea multă băutură: — Corăbiile acelea imense de pe lacul Nemorensis, cuibul acela de vrăjitori, care se mișcă fără vâsle și fără vele, monumentul închinat ruinei imperiului... Asiaticus îl aprobă: — Vom trimite un grup de soldați. Nimeni nu se va putea apropia de ele. Și vom arunca imediat totul, statuile, obiectele, îi vom îneca pe preoți, vom umple coca de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
totul solidele corăbii proiectate de Euthymius cel plin de fantezie; începură să se scufunde încet, cu eleganță, abia spre seară, în timp ce Euthymius părăsea în lanțuri șantierul de la Misenum, sub privirile uluite ale oamenilor săi. Me-se-ket, cu traversele ei solide și vâslele lungi, se scufundă drept, cu un plescăit ușor, ca o umbră tot mai întunecată în apă. În schimb Ma-ne-djet, corabia de aur, când apa începu să inunde puntea fără vâsle și fără vele, se cutremură din toate încheieturile și, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
uluite ale oamenilor săi. Me-se-ket, cu traversele ei solide și vâslele lungi, se scufundă drept, cu un plescăit ușor, ca o umbră tot mai întunecată în apă. În schimb Ma-ne-djet, corabia de aur, când apa începu să inunde puntea fără vâsle și fără vele, se cutremură din toate încheieturile și, în timp ce khem-ul cu ușile distruse se prăbușea într-un morman de ruine, se scufundă cu prova. Valul iscat de scufundarea corăbiilor se izbi de maluri. Apoi apele tăcute și mâlul acoperiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

din Nanking Road. Își Îndreptă din nou atenția spre vasul de război japonez. Fusese lansată o șalupă care pornise să traverseze rîul spre vasul american Wake. O duzină de marinari japonezi ședeau față-n față, cu puștile ridicate ca niște vîsle. Doi ofițeri de marină, În uniformă, stăteau la provă, iar unul ținea un megafon În mîna Înmănușată. Uimit de această vizită protocolară atît de matinală, Jim se urcă pe pervazul ferestrei și se lipi de geam. Două bărci de pază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
american; Înțelesese deja că trebuia să rămînă lîngă tînărul marinar. Construiesc un zmeu care să ridice un om... și am scris o carte despre bridge. Așteaptă pînă o să vadă și Basie chestia asta. În timp ce se Îndepărtau de cargou, americanul scoase vîslele. Cu cîteva lovituri puternice, trase barca spre bancurile de nisip. Intrară Într-un golfuleț puțin adînc, Între debarcaderele funerare, un canal negru, pătat de ulei, care se ondula trecînd pe lîngă docuri. Americanul privi țintă un sicriu gol, care Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
adînc, Între debarcaderele funerare, un canal negru, pătat de ulei, care se ondula trecînd pe lîngă docuri. Americanul privi țintă un sicriu gol, care Își aruncase ocupantul peste bord. Scuipă În el ca să aibă noroc și Îl sparse cu o vîslă. Cu Îndemînare, Împinse barca În spatele carenei albe a unui iaht fără catarg, legat de un șlep eșuat la mal. Ascunși sub pupa În formă de lebădă a iahtului, legară barca de un ponton de lemn. Americanul Își atîrnă pe braț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

l-ai făcut la I.D.M.S., tot la inspecția comercială de stat, ca să zaci Într-un depozit de teniși, pantofi de fotbal cu crampoane, pantofi de atletism cu cuie, mingi de toate felurile, de la mingi medicinale la mingi de ping-pong, caiace, vâsle, fileuri, camere de semicursiere. Ai răbdat doar două săptămâni În putoarea asta de cauciuc neîncălțat și lacuri adormitoare și, neavând nici un pic de răbdare, ți-ai dat demisia, cu toate că leafa crescuse de la 775 la 1100 de lei pe lună, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

venit vremea să văruiești ruina asta, Fimucika. Înainte să pună stăpânire pe ea spiritele rele. Doar cheamă zugravul și trimite-mi nota. Unde eram? Da, ceaiul. Iubitul vostru Nietzsche e o boală contagioasă. Nu l-aș atinge nici cu capătul vâslei. Uite, să-ți povestesc o istorie reală despre Nietzsche și rabinul Nachman Krochmal, când s-au Întâlnit odată În trenul spre Viena. Ca de obicei, tatăl insistă să-i explice care era esența anecdotei. Fima izbucni În râs, căci nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]