760 matches
-
dar totul se realizează cu naturalețe. Motivul oaselor se impune și aici, e o reducere la esență, la minimum, o despovărare de carnal și totodată de tot ce înseamnă viață, existență: "era un spânzurat de pe lopețile morii de vânt/ ce vâslea în nori bruni mâncând oase -/ oasele spânzuraților de pe cocoașa de pământ". E o răsturnare evidentă a viziunii asupra lumii, straniul devine banal și realitatea devine ficțiune, "din negura basmelor locatarii târgului/ ieșiră la ferestre cu sfeșnice de alamă/ (...) dar spânzuratul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al fatalității. Din feerie în infern Dintre poeziile lui Bacovia cu „corbi” (sînt 12), cel mai mult mă surprinde „Amurg de iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un corb încet vine din fund,/ Tăind orizontul, diametral.// Copacii rari și ninși par de cristal./ Chemări de dispariție mă sorb,/ Pe cînd, tăcut, se-ntoarce-același corb,/ Tăind orizontul, diametral”.1 ) E un pastel desenat impecabil, minuțios. Totul în el e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
costuri reduse și permițând deplasarea în diferite medii. Acest Snail Shell System poate fi folosit atât pe uscat, cât și pe apă, persoana care-l întrebuințează putându-se deplasa împingându-l ca pe o roată, adăpostindu-se în interiorul său sau vâslind pe apă deasupra sa. O serie de unități pot forma într-un anumit spațiu comunități temporare, având posibilitatea de a se folosi de infrastructura liniilor de telecomunicații sau a cablurilor electrice de la stâlpii de iluminare publică ori chiar de a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
alăturare fără cratimă; * un cuvânt format prin conversiune, de la prepoziția de; * un cuvânt format prin derivare cu prefixul negativ im-. Transcrieți, din textele de mai jos, cuvintele formate prin derivare, compunere, respectiv conversiune: (a) "Făt-Frumos se sui-n luntre și vâslind, ajunse până la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el văzu în boltele scărilor candelabre cu sute de brațe, și-n fiecare braț ardea câte o stea de foc. Sala era înaltă, susținută de stâlpi și de arcuri, iar în mijlocul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Prințesă, Navighez pe Meteor. Am început cursa la șapte dimineața, iar acum e nouă seara. Suntem aproape morți, dar tata nu vrea să renunțe. Mă gândesc foarte mult la tine. Mi se pare că ai plecat de o veșnicie! Am vâslit cu bătrânul Schenk, care a spus câteva lucruri aiurite despre tine. Dar i-am zis câteva. Oare când ne vom revedea? Cum este Parisul? Ai auzit că toate conversațiile cu Menier 44 au fost publicate? Ce părere ai despre asta
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și să te cațeri la cetățile dacice, să cauți aur prin Apuseni, să zburzi prin împrejurimile Călanului și Simeriei. Dacă toată snobimea dă iama în exotic ca să aibă fiori, ziceau reporterii, face toți banii să ieși din rând și să vâslești contra-curentului în căutare de senzații tari. Așa că patru ziare și o revistă și-au îmbiat cititorii la trăiri masochiste unicat, pe urmele a trei din cele șapte minuni ale României, toate în județul Hunedoara. Scria în ele că merită, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
însă cu limpezimea mediului în care apare, figură informă, ce pare și apare, fără a putea fi recunoscută drept ceva existent în cuprinsul naturii: "Căci zborul lui puternic îl purta/ Pe mare și cu aripe tivite/ De soare roș, venea vâslind văzduhul./ "Un nor" am spus "e doar un nor". Dar sigur/ Nu sunt nici azi, căci vântul era mort". Nerecunoașterea nu e rodul privirii carente; în privire se arată ne(mai)văzutul cu care ea nu e obișnuită, pe care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la vedere decât lucruri pe care ochiul le percepe în lumina recunoașterii. Chiar și atunci când ceea ce se arată este un lucru nemaivăzut, el e de îndată asociat cu imaginea arhicunoscutului, cu forma deja- văzutului: de pildă un nor care, dacă vâslește și dă din aripi, e doar în virtutea imaginației care se complace să-l vadă în acest mod "poetic". Să fie vorba, prin urmare, de o imagine poetică, de un nor ciudat ce apare întruchipat într-un orizont imaginar? Dar imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
după 12 zile, părinții sunt anunțați să se prezinte la miliția din Constanța unde li se comunică că s-au găsit cadavrele copiilor pe o plajă: Încercaseră să fugă cu o barcă În larg (niște copii de oraș care nu vâsliseră În viața lor!) și s-au Înecat. Dar medicul legist, impresionat de durerea părinților, le comunică că aceștia au murit de infarct și că nu s-a găsit nici un strop de apă În plămânii lor. Înainte de a-i Îngropa, la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
bine din clasă. Faptul că era și frumoasă, si deșteaptă părea cam nedrept. De aceea poate nici nu avea prietene printre fetele de vârsta ei. Lăură își ridică privirea de pe pluta unditei și privi în aval către un băiat care vâslea într-o luntre cioplita dintr-un trunchi de salcie. Ea îl privește atent peste ochelari, imitând îngrijorarea tânărului care îi zâmbește în colțul gurii. O ciocârlie își cântă trilul între trestii, în timp ce băiatul ocolește cu barca un pâlc
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și refulați cu vibrații doar în teorie. În realitate nu emoționează pe nimeni, iar în afară emoției nu voi obosi să o repet poezia nu există. Societatea de azi permite viețuirea întru emoție, dar numai teoretic. În realitate cei ce vâslesc cu asemenea lopeți sunt păsări rare, dar tocmai de aceea mai prețioase. Sunt cei care echilibrează barcă. Mai cred în rolul lor, în forță mesajului lor. Încă mai cred. Nu știu până când. A.B.Pentru că suntem la "aduceri aminte" vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de altfel și recapitulări detaliate legate de evaporarea celor (de-acum) treisprezece băieți în ultimele cinci luni. Fotografiile lor ocupau o întreagă pagină din ziarul local, însoțite de semnalmente, datele dispariției și locurile unde fuseseră văzuți ultima oară. (Tom Salter vâslind într-un canoe pe lacul Morningside; Cleary Miller și Josh Wolitzer în fața oficiului poștal de pe Elroy Avenue; ultima semnalare a lui Edward Burgess se referea la faptul că se plimba dezinvolt în aeroportul Midland, surprins de camerele de supraveghere.) Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nimic sexual fiindcă menționarea băieților dispăruți începea să contamineze totul în jurul nostru. - Nu...nu Michael Jackson, prostuțule. Apoi, brusc, a încetat să mai chicotească. Făcu un gest larg cu mâinile, imitând o pasăre mare, beată. Se aplecă și începu să vâslească. Neverland...ca în Peter Pan. Acolo-s băieții furați. Imitatul păsării o obosise considerabil, așa că se rezemă de zid fără să se uite spre mine. Fața ei - pierdută și puternic machiată, cu ochii migdalați lipsiți de expresie în seara asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sa firească. În colinde, Vidra pare un Neptun dezlănțuit: „Idolița dasupra apei ieșea,/ Din aripi că-mi fâlfâia,/ Vânturi mari că se scornea,/ Valuri mari că se făcea,/ Luntrile de răsturna,/ Năvodarii se-neca,/ Numai vătafu-mi scăpa,/ Cu cuțitele-a vâslit/ Și la mal că a ieșit” (Grădiștea - Ialomița). Marea și scufundarea în apă sunt, după cum vom vedea, o transfigurare a înghițirii inițiatice, iar salvarea vătafului de la înec ia sensul unei călătorii mitice pe tărâmul celălalt, al Haosului precosmic și al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că nu știu să înot. Coborând din aeronavă, m-a cuprins regretul: Nu zburasem cu aripile mele. Visele sunt încântătoare iluzii, Ce nu trebuie confundate cu realitatea. Stând pe puntea vaporului, am închis ochii. Atunci mi s-a părut că vâslesc cu palmele mele. Latura cea mai consistentă a vieții Este miezul ei. Ci soarele părea un foc, Iar focul se făcea un soare. Am străbătut pădurea pas cu pas, Ca un copac care avea picioare. Trăiam ferice printre oameni, Ei
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
chemările atât de tulburătoare? Tânărul rabin făcător de minuni, țadicul Reb Burich’l, se întreabă și nu-și poate răspunde; dar chemat parcă de vrăji, e ridicat de la fereastra la care șade și-și privește târgul adormit. O lună imensă vâslește deasupra Sadagurei. Iat-o, mireasă albă sub văluri de nori străvezii, iat o tivind cu argint nori gravi cu chipuri de țadichimi bătrâni și patriarhi. Și iat-o înfășurând aici, jos, în taine și tăceri ciudate, curtea nesfârșită cu copaci
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
monedă a destinului. Pe-o parte-i chipul tău, iubită neîntâlnită nicăieri; efigie ce-și schimbă vârsta: femeie azi, fecioară ieri. Pe alta, inima mea bate un ritm tenace și avid pulsând în hohote viața mi spre-un infraroșu bănuit. Vâslesc. Curg frunzele. La capăt îl văd pe Cronos, dilatând pupila lui săpată-n ora smulgerii celui care sunt. Cândva pe irisul albastru dintre odată și nicicând va trece discul unei inimi, zenitul bolții eclipsând. Atunci, strigat voi fi de plante
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Originalul este la BNCF, Nuovi acquisti, 1004, c. 66r. A se vedea și: Machiavelli, Lettere (Gaeta 1984), pp. 339-340; Machiavelli, Opere (Vivanți), ÎI, pp. 219-220. 100 Machiavelli, Opere (Vivanți), ÎI, p. 219. 101 Explicația ar fi să fie condamnați a vâsli într-o corabie. 102 Ridolfi, Le carte, cît., p. 9 n. 19. 103 Bertelli, Appunti, cît., p. 549: "un prieten din Cancelarie". 104 Scrisă personal de Girolamo della Valle, a se vedea: ASF, NA, 9869. 105 Brown, Bartolomeo Scală, cît
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
somnul. S-a prins în zona Maliuc un somn de 73 de kg, era însă incomod de mare și de gras, preferam „somotei” mai mici. Uneori, când întâlneam pe Dunăre pescarii cu lotcile încărcate de pește și care trebuiau să vâslească contra curentului Dunării care avea o viteză de cca. 3-4 noduri (mile marine pe oră), le mai aruncam câte o parâmă și îi remorcam la deal, ajutor pentru care, ca răsplată, ne aruncau pe puntea remorcherului câteva scrumbii proaspete. Am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Mai bine un măgar sănătos decât un poet ofticos. Zicală din popor F. ADERCA A DEBUTAT ÎN NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ PRIN 1913, ca poet: Toamnă Antice columne cad pe zări și atmosfera geme un dezastru. Singură o pasăre-n albastru vâslește disperări. [...] Mai târziu poetul s-a completat cu cronicarul con tempo raneității lui, cu romancierul și nuvelistul, cu eseistul și cu polemistul - care, cu vremea, au Înăbușit și amuțit suspinul in spirat al Muzei. [...] Eu Însă - mulțumită unor rămășiți din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sarcina Îngrozitor de anevoioasă de a ne Îndrepta pluta În direcția luminilor, treabă În care am eșuat cu totul: șandramaua refuza cu Îndîrjire să se apropie de mal; intransigentă, Își păstra hotărîrea să-și determine singură cursul, prin mijlocul apei. Am vîslit din toate puterile și, tocmai cînd părea că ne aflăm pe drumul cel bun, ne-am rotit În semicerc și am luat-o Înapoi Înspre inima torentului. Priveam cu disperare crescîndă cum luminile alunecau În depărtare. Epuizați, ne-am decis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de vreo patru kile primit de la leproși și am rămas peste noapte În casa lui, după care ne-a dus el Înapoi În susul rîului. Drumul de Întoarcere a mers destul de repede, dar a presupus muncă multă, fiindcă am avut de vîslit cel puțin șapte ore Într-un canoe, lucru cu care nu eram obișnuiți. Am găsit masă și casă etc. la sediul poliției din Leticia; dar n-am reușit să obținem o reducere mai mare de 50 la sută din taxele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un mormânt. Tatăl vru să-ți stăvilească Zborul către infinit... Tu, în drumul către astre, Ai rămas nebiruit. Rupt-ai gratiile negre, Lacătul cel greu căzu... În această luptă surdă Biruit-ai numai tu. Și cu ce avânt serafic Ai vâslit spre cer, spre zări! Cum s-a-ntins a ta iubire Peste țărmuri, peste mări! Cu ce dor și foc în suflet Logoditu-te-ai pe veci Cu „domnița sărăcie”, Mama sfintelor poteci! Cine-a mai iubit vreodată Ca și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
deci! prin noi și pentru noi, tovarăși! votând deci acest drept, alegem și vom alege iarăși știind cum că prin noi și pentru noi, votăm!“ („Prin noi și pentru noi“, Cronica, 14 februarie 1975) COPILU-CHEATRĂ Vasile, scriitor „De-atuncea tot vâslim spre un liman frumos Cu aurul topit în fiecare spic, Ca un stindard în zare, slăvind-o mă ridic, Cântând republica în fluieraș de os. Lumina țării toată a înflorit în mine, De când mă strigi pe nume, oblu, românește Și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
capital să îți deschizi o afacere. Carlina urmărea ca fii ei să nu lucreze la privați, să fie ei însăși patroni. Pentru aceasta scruta străinătatea căutând soluțiile cele mai bune. Toți trei se aflau în câte o barca a vieții vâslind fiecare în direcții diferite. Nicky plecase afară din țară fără să mai anunțe pe cineva. Vorbise scurt la telefon cu Carmen, informând-o de plecarea lui imediată. Carlina aflase mult mai târziu că cei doi vorbeau foarte des la telefon
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]