788 matches
-
amândouă cu ochii țintă la patul meu. Valiza mea mare, verde țipător, e plină ochi. Lângă ea se află alt teanc de haine. Și încă nici n‑am ajuns la cosmetice și tot restul. — Suze, nu sunt în stare, mă vait. Ce‑o să mă fac? — Să‑l suni pe Luke și să‑i spui? propune Suze. Și să‑i spui că trebuie să‑și ia o mașină cu un portbagaj mai încăpător? Rămân o clipă pe gânduri. Încerc să‑mi închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ne‑am simțit bine împreună, dar...“ Așa că până la urmă nu spun nimic și zâmbesc mult, deși în adâncul sufletului mă simt din ce în ce mai încordată și mai devastată. Când ajungem la mine acasă, vreau să mă întorc spre el și să mă vait „Chiar pleci la New York? E adevărat?“. Însă în loc de asta îi dau un sărut și zic veselă: — Contez pe tine sâmbătă, da? Se pare că Luke trebuie să plece la Zürich mâiine, pentru o serie de întâlniri cu tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Știam c‑ai să râzi! — Nu râd! protestez. Mi se pare super! Nu‑mi pot opri un hohot și încerc să mă prefac că tușesc. Scuze! Scuze. Deci, cum s‑a întâmplat? — A fost la petrecerea aia din Scoția! se vaită ea. Numai niște mătuși expirate, niște băbăciuni. Tarquin era singura persoană sub nouăzeci de ani. Și cumva... arăta complet altfel! Avea pe el puloverul ăsta foarte drăguț Paul Smith, părul îi stătea foarte ca lumea și nu‑mi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ce te‑a pus să faci? Nimic, obsedato! Mă refer la faptul că suntem veri. — Oo. Mă strâmb, apoi îmi dau seama că e o lipsă totală de tact. Dar ce, nu e împotriva legii, nu? — O, Doamne, Bex! se vaită Suze. Asta mă face să mă simt mu‑l‑ult mai bine. Ridică cele două căni de ceai, le duce la chiuvetă și dă drumul la robinet. — Pur și simplu nu‑mi vine să cred că ai o relație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bunuri! Da, e‑adevărat, poate că nu mai sunt chiar noi... Ce vrei să spui? spune Suze, apoi i se luminează fața. Ai un cont de economii de care ai uitat? — Nu! Nu un cont de economii! — Nu înțeleg! se vaită Suze. Bex, despre ce vorbești? Tocmai deschid gura să‑i explic, când în camera alăturată intră robotul și o voce cu puternic accent american începe să vorbească, ceea ce mă face să înțepenesc și să întorc capul. — Alo, Becky? Michael Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
primă completă pentru misiunea noastră dusă la bun sfârșit, plus salariul și partea de beneficiu. Știa că personalul sălii mașinilor nu-și pierduse spiritul ofensiv în timpul somnului. Dallas dădu din cap. Nu-și dădeau seama că de trei minute se văitau deja. ― Veți primi amândoi ceea ce este scris în contract. Nici mai mult, nici mai puțin. Ca toată lumea. ― Numai că fiecare primește mai mult decât noi, rectifică Brett. Această propoziție constituia un tur de forță. Dar n-avu nici un efect asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acest fenomen. ― Presupunând că eu cred... deși nu e cazul... că monstrul era capabil să genereze un câmp defensiv care sa oprească radiațiile sondelor, Mama putea găsi alte indicații în legătură cu ceea ce s-a întâmplat. Înainte de a muri. Kane s-a văitat că-i era foame. S-a văzut la masă. Nu era o consecință evidentă a prezenței vietății aceleia? ― Era oare? ― Noua creatură lua din rezervele lui Kane proteinele și alimentele de care avea nevoie pentru a-și mări propriul corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acum. Dallas nu știa dacă ea nu va paraliza de groază în fața creaturii. Nu credea, dar putea fi sigur? Doar n-o să-i riște viața pe o astfel de eventualitate. Parker... Parker se lăuda mereu că avea pielea tare. Se văita întruna, dar când era de lucru, apoi, punea osul la treabă. Dovadă, tuburile electrice și aruncătoarele de flăcări. Pe de altă parte, monstrul îi răpise prietenul apropiat. Și cunoștea posibilitățile armei cel mai bine. ― Parker ți-ai dorit întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Fără jenă, mie, unui străin! Apoi, discuții literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui loc, emblema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai descoperit talentul, după 70 de ani!... La Bacău, Mircea Daneliuc ne povestește la masă, că vrea să iasă la pensie, dar i s-a calculat o pensie de numai... 395 de lei! Ptiu! În timpul acesta, popularul Jean Constantin se vaită, Într-o publicație tv, că-l „suflă broasca”, fiindcă după 78 de filme are o pensie de numai 860 de lei. Io laș pune să-i dea 200 și lui Daneliuc, că Mircea are totuși, două facultăți... În altă dezordine
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Lacrima de electrod, Semifinale, Vopsea de seară ș.a.m.d. Chiar și abstinenții trebuie să recunoască frumusețea, ba chiar și superioritatea fanteziei celor care nu duc la ureche! Prosit! Un dramaturg, mult jucat și bine retribuit În perioada comunismului, se vaită, de fo’ douăzeci de ani, că el nu mai este băgat În seamă, deși scrie mult și bine. Și că-i e greu să trăiască din pensie. Ba, nu de mult, a clamat În presă “N-am ce face cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pe cerul României: Spaimă! Și mai jos existența prin frică și apoi, aici a trebuit să mă uit cu binoclul în infraroșu, cugetarea: Mă tem, deci exist!. O nouă bubuitură și un înger maro, cam cât baschetbalistul Ghiță Mureșan, se văita lângă vitrina de unde bibelourile înviară. Era un înger fără aripi și prin trup i se vedeau venele și prin vene i se scurgeau cuvintele și în inimă cuvintele erau strânse ca afluenții Dunării în cifre muzicale, care cântau aurit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-n zbor un adio postum. -Priviți cum mă-nalț, cât de sus am ajuns! Mai are ceva, cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu crengile goale întinse spre cer. Ar spune ceva, dar rămâne tăcut, Se vaită adânc - câtă vreme-a trecut? Iar frunză coboară, trezita din vis Și moare încet, rătăcită-n abis.
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
Își clătina capul ritmic. Începu să cânte: — Îmi place parada ... — Gerard, zise Gail. Evan ți-a cerut ajutorul? — Oh, sigur. Apoi, imitându-l perfect pe Evan, continuă: — Hei, Gerrie, vino și ajută-mi. E prea greu pentru mine. Și apoi, văitându-se: — E prea greeeeeeeuuuu ... — Trebuie să iau camera video, spuse Gail. — Sunt o vedetă? Sunt o vedetă? — Da, ești o vedetă. Apoi papagalul începu să folosească un accent american sudic: — Ne pare rău că am întârziat, dar a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și șef de post: Gata, moare! Ce mă fac, cum să merg la un doctor acum la patru de noapte, și-apoi la ce doctor, cine poate fi de Încredere, toți sunt cu securitatea, poliția, partidul ăsta roșu? Dacă se vaită ziua poate fi auzit și din drum! Până acum ne-a fost, cum de nu am prevăzut această situație? Și dacă o prevedeam, ce soluții aveam? Niciuna? Durerea-i durere și nai ce-i face? Maria a intrat repede cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
roșu; femeile pun de aceea pe prispă sau pe la răspântii mâncare și apă atât pentru babă, cât și pentru acel câine. Ca și ciuma, holera merge noaptea bocindu-se prin sat, bate din ușă în ușă și vine să se vaite în timp ce omul își dă sufletul. Singurul mijloc de a scăpa de urgia holerei este să încerci să o îmbunezi. Un vasluian sfătuiește: "Dacă te întîlnești cu holera trebuie să o întrebi cu ghinișorul, să te sfiești de dânsa, de voiești
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
învârte în valuri, la vale, trăgând sub ea cu grapa, cu sapa tot ce-i iese în cale. Bucătăriile s-au umplut cu fierturile acestor vremi de-a îndoasele, au fost decimate pădurile și acum oamenii trag ponoasele. Toți se vaită de-atâta gunoi, noroi intrat în case, n bordei; Doamne, -o fi vremea de-apoi... și bătrânele recitesc Evanghelia după Matei. După o jumătate de ceas țara e plină de-o nouă lumină; fiecare se uită la ce i-a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ei pentru o singură persoană, gândindu-se, privind revistele și îndesându-și în gură un pachet întreg de biscuiți. Capitolul doi Poate cineva să oprească razele soarelui? Strălucește fix în ochii mei, iar eu mă rotesc în pat și mă vait. Nu mă pot ridica deocamdată, e așa cald și bine că o să mai rămân întinsă aici câteva minute, așteptând să se audă melodioara pop de la ceasul meu cu deșteptător radio. Îmi doresc, o, Doamne, cât îmi doresc să pot rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fetelor ca scoase din cutie, și la ea există o masă dureroasă de nesiguranță dincolo de perfecțiune, și atunci îi place să audă că este frumoasă; o ajută s-o și creadă. ― Deci ce s-a întâmplat aseară? ― O, Doamne, se vaită Geraldine. Dimitri m-a scos la cină și am băut atât de multă șampanie că eram categoric în comă alcoolică. ― Unde ați fost? ― În Collection. ― Încă n-am fost acolo, spun eu, știind al naibii de bine că probabil nici n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe bicicletă într-o zi caldă de vară? ― Absolut. A trebuit să arăt poza ta tuturor de aici, și lasă-mă să-ți spun, te rog, că ai deja un fan club în California. ― Doamne, e atât de jenant, mă vait eu. ― N-ai de ce. Cred că e grozav că faci exerciții și te menții sănătoasă, ești exact genul meu de femeie. ― Asta e bine, spun eu, regăsindu-mi calmul. Scopul meu e să plac. Brad râde. ― Fii atentă, Jemima, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-mi plătească facturile ori de câte ori am probleme. Cum o să pot plăti totul din salariu? ― Jemima, în primul rând că părinții rareori mă ajută cu bani. Și oricum, pe ce îți cheltui tu banii? Înainte nu prea cheltuiai ceva. ― Știu, se vaită Jemima, gândindu-se la toate restauratele la care nu a fost niciodată, la toate hainele pe care nu și le-a cumpărat, și la vacanțele pe care nu le-a avut, dar ăsta nu-i un motiv să cheltui totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nebunesc, ud și plin de săpun în cadă - când sună telefonul. ― Lasă-l, murmur eu, la un pas de orgasm. ― Nu pot, geme Brad, care se ridică și se duce la telefonul din dormitor, iar eu mă rostogolesc și mă vait. Alo? îl aud spunând. A, bună. Se lasă o tăcere scurtă, timp în care presupun că ascultă pe cineva. Trag un prosop de pe suport și mă înfășor în el, încă încălzită de delicioasa senzație de după ce facem dragoste, întrebându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fotografii. Capitolul douăzeci și șapte ― Ei bine, asta da viață, spune Ben, întorcându-se către Simon și ridicând un pahar de șampanie ― Mai bine ți-ai pune centura, spune Simon zâmbind. Suntem pe cale să aterizăm. ― Nu vreau să aterizez, se vaită Ben. Vreau să rămân în acest avion pentru totdeauna. Stewardesa trece pe lângă ei și-i zâmbește lui Ben, care-i răspunde cu cel mai fermecător zâmbet și se întoarce la Simon. ― Vezi despre ce vorbesc? Femei frumoase, șampanie pe gratis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
doar nu înseamnă că sunt deja legată. ― Vrei să spui că nu ți-ai fixat încă data nunții? ― Nu, și oricum, mâine e o nouă zi. Echipa nici nu vrea să audă de Schatzi on Main. ― Prea fițos, s-au văitat ei când Simon le-a spus ce li s-a recomandat. Inginerul de sunet și cameramanul au descoperit un autentic pub englezesc, și sar în sus de bucurie la ideea unei adevărate beri englezești. Simon nu e bucuros deloc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trebuie să plec. În sfârșit, pe pilot automat, ies încet pe ușă și mă duc înapoi acasă. ― Ce s-a întâmplat? întreabă Lauren. Ce faci înapoi aici? Și-i spun. ― Du-te înapoi, trebuie să te întorci. ― Nu pot, mă vait au. Ce să-i mai spun? ― Ai înnebunit de tot? Lauren dă din cap, nevenindu-i să creadă. Omul de care erai îndrăgostită până peste cap, de care încă ești îndrăgostită tocmai ți-a spus că e de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]