1,093 matches
-
dominat de visuri în urmă ta gândește ce rămâne...? poate lumină tristă din abisuri! Valul se pierde în valul peste val copii pierduți în arșiță minciunii stele din cer privesc un ideal perfide căi,dau sufletul furtunii! Arzi că o văpaie,arzând pe cai ardente suflet de sacrificii...răscruce de hotare, bat clopote de seară și rugăciuni latențe tămâia face glasul,între înălțimi și mare! La capat de-nțelesuri,se înțeleg neînțelesuri legea e o lege neînțeles legalizata oblăduirea plânge ,sumarele
LA CAPĂTUL IUBIRII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378742_a_380071]
-
și să invoc Bucuria de-a trăi: Strânge-mă, Viață, la piept, până îmi iese destinul pe gură și sărută-mi fruntea cu verdele crud al primăverii! La ceasul când pe obrazul țării alunecau, una... după... alta, lacrimi mistuite în văpaia indolenței, eu nu puteam decât să-mi accelerez pulsul până se transforma în bătăi de aripi și uneori mai departe, până când bătăile de aripi se îngemănau taciturn și nocturn, undeva, într-un nor, cu zborul îngerului meu păzitor. Acuma, cum
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
după el, Vasile a lu’Don râdea și nu prea, căci și el simțea la fel și îi era drag prietenul asta a lui , care vorbea cu prea mult foc . Își făcea doar griji pentru anii care vor veni, căci văpaia asta nu o stinge nici apă, nici anii , ci o stinge doar Dumnezeu când te cheamă la el. Și apoi , unul era Moș Toader Baci din Domnești ,pădurarul care-și face cruce și se roaga în pădure ... --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- -Mergem Moș Toadere
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
alergăm.Și-nchinându-ne Treimii... XVIII. LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016. Of, ce iarnă nemiloasă, Gerul taie-n două zarea, Nu aud, nu văd nimica, Doar îmi arde-n piept văpaia. Dinții lunii mă sugrumă Strâng din mine până-n carne, Ispitind, eu tac, mă tulbur Și pornesc pe-a sorții cale. Vreau să vin acum la tine Haide, stinge lampadarul; Să nu-mi afle cerul umbra Nici să-mi știe adevărul
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Blestemându-mi nebunia, Câinii-și vor lătra urâtul Iar eu râd... nu spun nimica. Fără de hotar e visul ... Citește mai mult Of, ce iarnă nemiloasă,Gerul taie-n două zarea, Nu aud, nu văd nimica,Doar îmi arde-n piept văpaia. Dinții lunii mă sugrumăStrâng din mine până-n carne,Ispitind, eu tac, mă tulburși pornesc pe-a sorții cale.Vreau să vin acum la tineHaide, stinge lampadarul;Să nu-mi afle cerul umbraNici să-mi știe adevărul.Iernii îi voi strânge
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
lumina celuilalt ochi, ci de întunericul din ființa iubită, atât de mare este dorința de contopire, de a fi doi într-unul: "Să-ntunecă ochii mei pe veci" (Atât de fragedă), " Las' să orbesc privindu-i ..." (Sarmis). E, așadar, o văpaie în ochii îndrăgostiților eminescieni care devorează ființele "ochii păgâni", precum în Ondina. "Și în ochii tăi cei negri / Eu privirea să mi-o pierd". Eminescu se desparte de învățătura Noului Testament care spune că "dacă ochiul tău cel drept te
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Meu, și noaptea Mea, pe care pretinzîndu-l Coroana-mi ai pretins? Rămîne-voi întocmai că și ține, și-aici cu mîini de sînge 505 În cortul sau pe-ntunecatul adormit lovi-l-voi, apoi puterea cerca-mi-o-voi cu tine". În vreme ce astfél vorbea văpăile-i se-mpurpurară peste sfîntul cort. Întunecime-adîncă aruncắ Urizen în juru-i, tăcută tristă moarte, Veșnică moarte pentru Lúvah; furibund, Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din carele de luptă în jurul cortului cel sfînt. 510 Începu vrajba, si țipete și strigate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tăcută măreție căile ce fostu-le-au fixate În linii drepte ce nu se măsoară 89 prin proporții de număr, greutate Și măsúră, uimitoare mișcare matematică de-a lungul adîncului, 275 În piramidă-nvăpăiată, sau in Cub90, ori în coloana de văpaie-n Patru colțuri, fără podoabe 91, departe strălucind, călătorind nainte spre însuși hărăzitu-i capăt 92; Apoi căzînd într-un grozavnic spațiu, recăpătîndu-și în cumplită iarnă Puterea-i risipita, ea înapoi se-ntoarce pe-o traiectorie mai joasă 93, Pînă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si Nările în jos Vi le-apleca-voi, si Ochii-nlăcrimați, cuprinși în globuri, înfricoșați vi s-or rostogoli; Uscîndu-vi-se, Buzele și Limba se strînge-vor într-un cerc strimt, Pîna ce-n strîmte-nfățișări va strecura-veți. Duceți-vă pe calea voastră de văpaie 90 Și învățați ce-nseamnă să-l absorbi pe Om, voi Spirite-ale Milei și Iubirii". O Urizen, de ce pălești la viziunile Ahaniei? Ascult-o pe aceea care te iubește, că nu cumva și noi să fim departe alungați. Glasul îl
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce-asfințește. Și-acum spre nalturi spumegắ Sîngele Omului. Văzut-am că Luváh și Vala 95 Se coborîră-n Omenească Inima, acolo unde Paradisul și ale sale bucurii sînt din belșug, Înspăimîntați de gelozie, tunînd și fulgerînd, și-n juru-nflăcăratelor picioare văpăi li se rostogoliră, Si vasta-alcătuire a Naturii că un Șarpe jucatu-s-a în fața lor; Și cum mergeau ei astfel, în focuri învăluitoare și tunete-ale-adîncului, Vala se strînse-n sine că marea-ntunecată ce-și lasă malurile noroioase, 100 Și-atunci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nări, Si o a cincea vîrstă se-ncheié și-o groaznică durere. Bolnavă-n cruntă suferință, năuntrul coastelor umplute-n jur cu aer, 240 O peșteră flămînda, rîvnitoare. De-aici gîtleju-i se nalta Croit aidoma unui canal; apoi, precum o roșie văpaie, o limbă-a foamei Și a setei se ivi, si o a șasea vîrstă se-ncheié, de groaznică durere. Turbat și-înăbușit de chin, el brațul drept și-l aruncắ spre miazănoapte, Si brațul stîng spre miazăzi, țîșnind afar' adînc îndurerat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jos o conduse în adîncuri și-n labirintul sau, Dînd Spectrului porunca aspră ca să vegheze-asupra dúșmanului ce urlă, Rotindu-se concentric în Dragostea Părintelui, Afectuoasa Pofta 138, Jinduire. Puse în fiare, mădularele-i de lanțuri își bat joc, fiindcă o văpaie 115 De foc învîrtitor deasupră-le se joacă ne-ncetat; cu viața pentru-a le hrăni și pentru a aduce Virtuțile Veșnicelor lumi, zece mii de mii de spirite-ale Vieții în jurul Demonului se jelesc, plecînd și revenind. La groaznica-i chemare ele în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stare! cele pe care din suflet le-am iubit, Și peste care-am revărsat ale luminii mele frumuseți, împodobindu-le Cu giuvaeruri și cu podoabe prețioase ce fost-au măiestrite cu divină artă, Straie din radioasele culori cerești, coroane de văpaie daurită. Le-am dat dulci crini la sîni și trandafiri în plete, 30 Cînturi le-am învățat, de dulce încîntare, si fragedele glasuri datu-le-am Intru albastra-ntindere, și-am născocit cu arta și cu truda Dulci instrumente de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Afară trasă dintr-un adînc în altul, țesuta de dihanii cu șolzi 120 Și mari spinări sau înzeuate-n coji de fier, sau de arama, Ori de aur; un chin scînteietor ce strălucește, șúieră cu veșnică durere; Altele162-aveau coloane de văpaie ori de apă, întinse-n înălțime, Și uneori în lung, iar alteori strîngîndu-se-ntr-un glob, zadarnic rătăcind căutînd tihna. Glasu-i pentru ele era doar tunet dezarticulat, căci surde 125 Le erau Urechile și grele, și ochii, nările închise le erau. Stătea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
neaua răsfirat, pielea i se usca sfrijita, Și Patru Peșteri prinsu-și-au temeliile în rădăcini în jos, nainte împingînd Metalul, stîncă, piatra în veșnice dureri sfîșietoare de naștere a vegetației. 265 Peșteră lui Orc stătea spre Miazăzi, cuptor înalt de groaznice văpăi, Neîncetate, de nestins. La apus, peșteră lui Urizen; Căci Urizen căzut-a, cum soarele de-Amiază cade jos, înspre Apus. La Miazănoapte se află tronul neclintit al lui Urthona, o Lume de Solidă beznă Închisă-n înăbușitoare-ncremenire, cu rădăcini în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ard; tigrii săi hoinăresc în fumurile revărsînde 10 Prin codri-ai suferinței; și a dreptății cumpănă de diamant Arzînd într-ale indurării cándele ce-s mînioase, se varsă-n rîuri. Sfîntul ulei190 se mînie prin toate hrubele de stîncă; sălbatice văpăi Pe rîuri și pe stînci dansează; vuind și beți de furie Plugul vremurilor și grapa cea de aur191 cu greu drum își croiesc prin cîmpuri 15 De sînge închegat; sămînță cea nemuritoare pentru măcel este hrănita. Taurii lui Lúvah, foc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
copac ce-i doborît, Căci Urizen încremenit în Pizma ședea în tristă cugetare cufundat și-acoperit cu nea, Cartea-i de fier193 ținînd-o pe genunchi, scrise grozavnicele litere 30 În vreme ce zăpezile-i cădeau și vijeliile-i vuiau pentru a ostoi văpăile lui Orc Veac după Veac, pînă ce sub călcîiul sau mortală rădăcina Prin stîncă răzbătu, rădăcina Tainei blestemate dînd Ramuri în cerul lui Los: acestea, precum niște canale întocmite, jos aplecîndu-se Prind iarăși rădăcina oriunde ar atinge, dînd iarăși ramuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fi răscumpărări pentru-ale noastre Suflete ca să putem trăi". Așa vorbit-a Enitharmon, si Los, mîinile-i divine fiind de inspirație pătrunse, începu [De stîncă hrubele lui Dranthon să le cioplească-n chipuri ale frumuseții] Focurile să-și strunească; cu multă chibzuința văpăile care mugeau Le-nfrînse prin puterea Artei, încovoindu-le crestele de fier, 460 Trăgîndu-le nainte peste vînturile Golgonoozei 216 Afară din rîndurile războiului lui Urizen și din iazul de foc Al lui Orc, plecîndu-se așa cum cel ce leagă snopii secerătorului Urmează
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Artei, încovoindu-le crestele de fier, 460 Trăgîndu-le nainte peste vînturile Golgonoozei 216 Afară din rîndurile războiului lui Urizen și din iazul de foc Al lui Orc, plecîndu-se așa cum cel ce leagă snopii secerătorului Urmează, în brațele-i strîngînd înfuriatele văpăi dezlănțuite. Nainte Los le trase, afară din adîncuri, piciorul drept punîndu-și hotărît 465 Pe piscul cel de Fier al lui Urizen, sărind înalt de-acolo Într-o măreață volta în cerurile lui Enitharmon. Și-ntîi el trase-o linie pe zidurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gura-i zăbala cea de aur să o poarte, În vreme ce Păunul, care-și întinde razele în zariște, pe vîntul de miresme plin a adăstat Să îi aducă fructe-ale-ncîntării dulci de la copacii preabogatelor minuni, 285 Și Vulturul cel cu puternice arípi văpaia cerului în noapte o purta. Petit și subjugat în Moartea Veșnică Zăcut-a Demonul 236, Înfuriat pe disperarea-ntunecoasă, Melancolia-ngrozitoare. Căci pînă-n zări se-ntinse ea prin toate lumile pe care Urizen le străbătu-n călătorie, Si se Alăturắ
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care nu o plănuise: hermafrodita Umbră, neagră și opaca; Soldații o-au numit Satan, dar era încă ne-ntocmit și vast. Hermafrodita deveni în urmă, Bărbatul ascunzîndu-l Înăuntru că într-un Tabernacol, Groaznic și de Moarte. 105 Vuiește bătălia, grozăvniciile vărsară văpăile mîniei în lucrarea morții; Lucrări enorme contemplắ Los, însuflețit de sfîntul Spirit. Los construiește Zidurile Golgonoozei contra tulburătoarei bătălii, Astfel că ei numai prin Porțile Morții la Enitharmon pot să intre. Răcnind iau omenească față și omenescul chip, 110 Simțind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cei care în Ulro erau morți, din spectrele morților. Și Enitharmon dădu Femeii nume, Ierusalim cea sfîntă. Și rătăcind văzu pe Mielul Domnului în Valul lui Ierusalim; 190 Divină Viziune văzută-n tainicul străfund Al sînului frumoasei Ierusalim într-o văpaie gíngaș strălucind. Apoi cîntară fiii Raiului în jurul Mielului lui Dumnezeu, si ziseră, "Slavă, Slavă, Slavă sfîntului Miel al Domnului Care acum purcede să alunge întunecatul trup Satanic. 195 Acum privim răscumpărarea. Acuma știm că viața cea de Veci Atîrnă doar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Al lui Orc începu să (se) Mistuie în aprig foc vîlvîitor; aprigele-i flăcări 35 Pe toate părțile ieșit-au, si in volume ce prind viața adunînd putere, În depărtare hoinărind pe toate vînturile, mugind tare, împurpurîndu-se-n Irezistibile coloane de văpaie rostogolindu-se mereu în jur, putere Adunînd din mistuitele Pămînturi și din ceruri și din ascunsele abisuri, Oriunde Explorat-a Acvila, sau Leu ori Tigru au călcat, 40 Sau unde Cometele nopții ori stelele zilei cei astrale 309 Și-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pînă să rasară soarele, urmară corbul și Vulturul Hoitar. Hai să fugim și noi spre miazănoapte". Fugit-au. Fiii Oamenilor 65 Îi văzură plecînd în înfricoșătoare cîrduri. Cu tărie răsunắ trîmbița Și toții Fiii Veșniciei Coborît-au în Beula. În fioroasele văpăi zăceau mădularele Tainei urlînd și mistuindu-se În deznădejde-adîncă. Duduind văpăile se nalță-n jurul Sinagogii Lui Satan. Șarpele Orc răcni cu strășnicie prin ale sale douăzeci și șapte 70 De încolăciri 310. Copacul Tainei se nalta în flăcări înfășurătoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fugim și noi spre miazănoapte". Fugit-au. Fiii Oamenilor 65 Îi văzură plecînd în înfricoșătoare cîrduri. Cu tărie răsunắ trîmbița Și toții Fiii Veșniciei Coborît-au în Beula. În fioroasele văpăi zăceau mădularele Tainei urlînd și mistuindu-se În deznădejde-adîncă. Duduind văpăile se nalță-n jurul Sinagogii Lui Satan. Șarpele Orc răcni cu strășnicie prin ale sale douăzeci și șapte 70 De încolăciri 310. Copacul Tainei se nalta în flăcări înfășurătoare. Sînge țîșni afară în șuvoaie repezi, curgînd în groaznice vîltori, Din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]